2,211 matches
-
a se apăra, mijloace repugnînd eticii sale, principiilor sale fundamentale, conștiinței sale. Războiul din Irlanda risca să se împotmolească și atunci violența se abate asupra Marii Britanii, o țară strîns legată de întregul sistem al Occidentului. Evenimentele din 1976-1977 sînt cunoscute: carnavalul populației originare din Antile, din cartierul Notting Hill din Londra, degenerează în violențe împotriva poliției. În 1977, manifestanții opozanți ai guvernului britanic protestează împotriva rasismului după un scenariu bine pus la punct. Se declanșează o revoltă care necesită intervenția a
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
evenimente din viața grupei sau a gradiniței, cum ar fi serbările celor mici. Un număr tot mai mare de educatoare își întocmesc singure programele de serbare pe baza propriilor creații: poezii, dramatizări ale poveștilor clasice realizate în versuri, șezători tematice, carnavaluri. Pe lângă această necesitate profesională, aș adăuga, ca motivație a apariției acestei literaturi pentru copii creată de educatoare, bucuria de a surprinde și a da glas inocenței copilăriei, trăirilor intense ale copiilor pe care-i au sub privirile lor zi de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
video electronice, jocurile de roluri în cluburi, iubitorii Agathei Christie reunindu-se pentru a "juca" unul dintre romane, difuzarea de karaoke, al cărui caracter distractiv și "simulant" este deja confirmat, înclinația pentru serate "mascate", cu ocazia Halloween-ului și a altor carnavaluri...) favorizează așadar implicații rituale minimale eficace, "pentru a rîde sau pentru a vedea", cu scopul de a pune la încercare o parte a propriului eu. Crearea și consumul muzicii merg pe același drum. De la stilurile punk (God Save the Queen
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a avut prea mult succes. Repertoriul lor a fost găsit, se spune, un pic necuviincios! Amuzant motiv într-un oraș ca acesta! Cine ar lua acest act de pudibonderie drept o întoarcere la virtuțile antice ar comite o greșeală gravă! Carnavalul începe devreme, pe 1 ianuarie, ca în Italia, doar că nu există mascarade, ci baluri mascate, numite astfel de către afișele teatrului. Sala e pregătită într-adevăr pentru un bal: luminile strălucesc, parchetul e solid și bine netezit; orchestra e acceptabilă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu un manej în care fiecare merge la trap în cerc fără a-și schimba ritmul. Trebuie să ai toată răbdarea și flegma orientală pentru a găsi ceva plăcere în acest exercițiu: un parizian ar înțepeni aici. Adevăratele distracții ale carnavalului trebuie căutate în sala germană; balurile mascate își merită aici numele; oamenii vin mascați și se dansează. Societatea e poate puțin amestecată, dar aici se află tinerețea, vigoarea, mișcarea, viața, în fine. Nu se apreciază la justa ei valoare pasiunea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
reda culoarea de abanos unei prea albe coame, nu e prea mult timp. Căsătoria se făcu și, asemeni tuturor căsătoriilor, își avu luna de miere mai mult sau mai puțin accidentată. Nimic nu-i prevestea soțului o soartă contrară, dar carnavalul fu prilejul acesteia. Pentru a-i face pe plac tinerei sale jumătăți, bătrânul soț trebui să petreacă mai multe nopți la bal; apărură guturaiuri, apoi afecțiuni mai grave; trebui să rămână la pat; dar cum să ții în casă o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tulburare profundă, dacă nu o revoluție. În străinătate, ne așteptam la o catastrofă; ziarele, corespondența particulară dovedeau o neliniște arzătoare. La București și în toată țara domnea un calm adânc. În timp ce deputații cereau detronarea domnului, bunul popor român rămânea neclintit; carnavalul continua. Municipalitatea dădea un bal pentru a sărbători aniversarea lui 24 ianuarie. Curtea dădea ea însăși două petreceri. Orașele, satele chiar trimiteau în fiecare zi asigurări de fidelitate. Furtuna, limitată la incinta sălii de ședințe, lăsa atmosfera politică a Principatelor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Cu ăsta... nu se pune chestiunea. Căsătoriți de vreun an. Prea bătrână. Nici nu cred să fi vrut vreodată copii. — Mie mi-au plăcut decorurile, revine tărăgănat, de undeva din întuneric, regizorul. Simple, stilizate, de bun-gust. Provocatoare, macabre, ca la carnavalurile din Renaștere. Maniera florentinilor... — Ține seamă că aproape nu mai vede, după câte operații a suferit la ochi. A ajutat-o o studentă. Fata se întoarce brusc spre flautist, încordată, ca și cum ar fi fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a decăderii din har, ci pentru excesul intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascultătoare. Ajungea însă, de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând opinii cuminți și consacrate, glasul ei se încorda, dobândea energie și ritm. Vorbea despre panourile pregătite de Piero pentru carnavaluri și mascarade. Răscolea, dintr-odată, teancul de albume stivuite pe dușumeaua roșie, prăfuită. Găsea reproducerile, o soma pe studentă să întrerupă lucrul. Pregătea cafeaua pe un reșou vechi și ruginit, într-un ibric îngust și înalt, de aramă. Apoi, priveau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și un mod mai frapant de a le structura decât stabiliseră cu o zi sau cu o săptămână în urmă. Cerea mereu alte amănunte... și Sia reîncepea citatele, un fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă relativitate. Elibera carnavalul de orice ipocrită evlavie, redându-i caracterul concret, senzorial. Piero credea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fel de discurs fără sfârșit, turmentat. — Piero izbândise, într-adevăr, în carnavaluri, ca puțini alții... O replică la ceea ce făcuse medievalitatea din sărbătoare, oficializând-o printr-o seriozitate monolită, chip înghețat al adevărului dominant. Acum, râs și veselă relativitate. Elibera carnavalul de orice ipocrită evlavie, redându-i caracterul concret, senzorial. Piero credea că sărbătoarea „se raportează la momentele de criză din viața omului și a lumii“, din această cauză își considera chinul, obsesiile, înlănțuirea... răscumpărate, iar pictura o sărbătoare. — Nu mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar plăcea un astfel de fiu. Florentinii se lăsau cuceriți, când Cosimo era de-acum un bărbat în puterea vârstei, de faima lui în organizarea celebrelor mascarade. Valoarea pânzelor sale a crescut, se pare, abia după ce devenise celebru în organizarea carnavalului ; alegerea subiectelor și realizarea orna mentației perfecționaseră triumfuri sarcastice și întunecate. Muzică, scenete, alaiuri de călăreți provocau iritarea și plăcerea poporului. Caii înaintau, împodobiți, luminați, noaptea, de costumele strălucitoare de podoabe ale călăreților purtând, în mâini, deasupra capetelor, făclii puternice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
196 • "...eseu" / 197 • Europa are forma creierului meu / 205 • Refuz să fiu altceva decât eu însumi / 213 • Un român la Bruxelles (sau Haga?) / 216 • Medicul și vrăjitorul / 222 • Ghetou / 240 • "Vin americanii!" / 247 • / 251 • Computer games forever / 255 • Boborul în carnaval / 257 • Muntele sacru / 263 • Un duș non-laodiceean / 269 • Forever young... / 273 • Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim? / 277 • Nuova Guardia / 281 • Erotism și obscenitate / 285 • Pomul se cunoaște după roade / 290 • Cea mai importantă problemă în România de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prima, cea aristocratică, Poetul nu prea are ce căuta. Este cetatea faptei, a armelor, și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile de bal, va inventa mecanisme uimitoare pentru ceremonii și carnavaluri (un leu al cărui piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sau (iarăși) Rimbaud, Gherguț pare uneori animat, sub glazura eroi-comică a versurilor, de o fioroasă nefericire, de un urât existențial ce se exprimă în coprolalie, necrofilie și alte perversități ale spiritului. Imagini dure, de o iluminată hidoșenie, răzbat uneori din carnavalul gherguțian: "scot limba mea prădalnică prin ceafă / copiii spun că-i dungă de girafă / scot limba mea zănatică prin cap / și domnul cu un fulger o despică / ce ar putea copiii să mai zică? / scot limba de la șold, din teacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cui erou sînt? Beau apa uitării și, pe când mă dizolv ca să mă reîntrupez în eterna, absurda mea metempsihoză, apuc să mai văd ecranul final: LEVEL 26 COMPLETED // KILLED: 56/64 // SECRETS: 4/7 // TIME: 1:23:45. 256 Boborul în carnaval "în 1917, Occidentul, rejectând mare parte din complexele și relele sale, s-a debarasat de ceea ce avea să devină în scurt timp Lagărul comunist. Occidentul ca entitate spirituală, nu geografică, a devenit conștientul vieții psihice a oamenilor, iar U.R.S.S.
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până la o autentică autoreflectare, ci au îmbogățit subconștientul cu noi fantoșe. Pătruns în conștiința Europei, Caragiale rămâne acolo, pozîndu-se la Berlin, ce-i drept, nu în argat, ci în arnăut. Dacă opera lui Caragiale este Infernul literaturii române, "D-ale carnavalului" este Infernul operei lui Caragiale. Aici nu mai este nici o speranță. Aici Caragiale găsește și epuizează toposul fundamental al spațiului românesc, care nu mai este, în vremurile lui Carol I și de-a-tunci încoace, satul, ci mahalaua. Că aici era rana
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
recunoaștem cu deznădejde. Este sarcomul mahalalei, la care s-a adaptat întregul nostru metabolism, fără speranța că s-ar putea detașa vreodată. Filmul lui Pintilie e, oricât am vrea să evităm superlativele, o capodoperă de același ordin cu "D-ale carnavalului", și asta nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
domină această lume. Nimic nu poate fi 260 schimbat. Totul e-n zadar. Scapă cine poate. Carnavalescul lui Bahtin poate descrie, dar nu poate-nțelege o "țară tristă, plină de umor". Pentru că spectacolul cel mai îngrozitor cu putință este un carnaval într-o țară săracă. Filmul rămâne, mare parte din desfășurarea lui, pe această platformă continentală relativ netedă, iluminată de minunatele momente de joc al unor actori care au făcut aici rolurile vieții lor. O primă încercare de evadare din infern
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care a avut-o această companie teatrală asupra poetului Mihai Eminescu este ilustrată cu multă măestrie de către Zoe Dumitrescu-Bușulenga în “Eminescu, Viață, Creație, Cultură”, Editura Eminescu, București, 1989. Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa “D’ale carnavalului”, pe 30 decembrie 1956. Muzeul de Artă Vizuală, unic in România, a fost inaugurat în 1967. Cele mai importante colecții sunt cele de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă Îtapiserie, ceramică, sticlăă. O parte mai restrânsă a colecțiilor de pictură, sculptură
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
parte din arsenalul punitiv al oricărui pamfletar, așadar comicul poate fi privit, din acest unghi, ca metodă soft de asanare a spațiului public, dar și estetică, prin natura sa ludic-spirituală și polifonică, grație căreia discursul comic se instituie ca un carnaval al limbajului. Ideea mascaradei, a deghizării, a dedublării se regăsește în mai toate categoriile comicului, însă cele predilecte sunt fără îndoială parodia și ironia. Prima, ca imitație distorsionată sau reductivă a obiectului real, este, în substanța sa, un atipic discurs
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sensul dat de G. Genette conceptului), care leagă scepticismul romantic eminescian de viziunea lucid-lirică a unui Arghezi în dialog cu alter ego-ul său Coco: "Privește tu câne scrie Caragiale străvechi prieten și todeauna supus al regilor creațiunii, privește imensul lor carnaval, vasta lor mascaradă. Iată-i, fiecare cu coroana și sceptrul său de pietre scumpe, măcar de lemn și ciobulețe de sticlă colorată, dacă nu nici atât, măcar de carton și peticele de hârtie văpsită. Între ei nici unul mai mare: toți egali
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din punct de vedere artistic o imitație; grotescul, o creație"262. În publicistica argheziană, imaginea grotescă pleacă de la o realitate minimală, pe care o conservă și în jurul căreia țese ficțiunea. Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]