3,719 matches
-
de jumătate din coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi cu fața ei cunoscută și admirată În Spur și În Town & Country
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ochii Închiși lângă foc. N-aveți de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de ce să vă-ngrijorați, domnu’ Adams. L-am văzut așa de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am ieșit din Galleria până-n față la Scala, de unde am luat ziarul, și apoi m-am Întors, dar am rămas mai Într-o parte, pentru că nu voiam să mă bag peste ei; taică-miu stătea rezemat În șezlong, privind În ceașca cu cafea și jucându-se cu lingurița, iar Holbrook și macaronarul gras se ridicaseră-n picioare, macaronarul ștergându-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu Încruntat, serios doar. Dar asta se Întâmpla cu mult timp În urmă. Hopkins vorbea fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cunoscut pe stradă. Chiar Înainte să dea-n Puerta del Sol intră Într-o cafenea. Înăuntru era liniște. Câțiva bărbați stăteau la mesele de lângă perete. La o altă masă patru bărbați jucau cărți. Cei mai mulți fumau sprijiniți de perete, golindu-și ceștile de cafea și paharele de lichior așezate În fața lor pe masă. Manuel traversă camera mare până ajunse În cea mică din spate. Un bărbat adormise la una din mesele din colț. Manuel se așeză la o masă. Un chelner intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de nimic, nimic nu-i cu tine. Zâmbi, oprindu-se În fața unui bar care avea afară o strălucitoare mașină de cafea cu aburi. — Ce să-ți dau? Întrebă barmanul. — Nada. — Otro loco mas, spuse barmanul și-i Întoarse spatele. — O ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el este mort. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse chelnerița. — Desigur, spuse Harris. Se aplecă Înainte și se uită pe fereastră. În cealaltă parte a Încăperii, bătrânul Își Împături ziarul. Îl privi pe domnul Harris și apoi Își luă ceașca de cafea și farfurioara și se duse la masa lui. — Îmi cer scuze că vă deranjez, Îi spuse În engleză, dar nu sunteți cumva un membru al societății National Geographic? — Luați loc, vă rog, spuse domnul Harris. Domnul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și sfârșind cu aragazul. Iar când, ceva anume, se mai strică, ori se pierde, înlocuiește totul, cumpărând ceea ce este necesar de la magazinul de jucării aflat la parterul blocului ei. Și mai frumos e atunci când farfuriile, și furculițele, și platourile și ceștile sunt adevărate, nu mici-mititele și făcute din material plastic! Căci, de la un timp încoace, mama îi dă voie să stea mai mult pe la bucătăria cea mare și - după puteri - s-o ajute. Câte lucruri folositoare a putut învăța Sorina! Cum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fluture... A vorbit ceva cu o viespe. Și ziua a trecut. Atâta pagubă! Mâine o să fie altă zi, gândi trântorul și se-ndreptă repede spre sala de mese a stupului. Nu găsi pe nimeni acolo. Și nu-și vazu nici ceașca pe nicăieri. Supărat, începu să strige: Ei, dar unde-i ceșcuța mea? Unde-i cornulețul meu?... Nemaipomenit... O albină mai în vârstă, cu o mătură sub aripă, se apropie de el și-i spune: Nu te enerva... Mănânci ce ai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
doi nu mergea așa de rău cum crezuse el. Deci, ce putea să facă pentru a se simți mai bine? Toate metodele obișnuite: flori, hortensii mari și frumoase, ingrediente pentru o baie cu spumă, erau În mod evident inutilizabile. O ceașcă de ceai cu miere, poate? Un masaj? Dintr-odată știu. Endorfinele care Încă Îi Înotau prin creier Îi aduseră pe tavă răspunsul. Cuvinte. Cunoștea puterea cuvintelor. Era de-ajuns să le aleagă pe cele mai bune, cele pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se uite la fotografia făcută cu aparatul digital. Și ceilalți prieteni ai mei erau prinși În activități similare, interacționând cu localnicii, trăind la maximum această experiență culturală. Bennie Încercă să cumpere câteva obiecte care i se păreau interesante (o ceașcă din bambus, un bol din lemn), dar când Întrebă cât costă, cu intenția de a oferi dublul a ceea ce i se cerea, proprietarii insistară să le ia gratis. —Sunt atât de generoși, ceea ce valorează de două ori mai mult pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un birou din Rangoon, intervievat de șase bărbați. Saskia și cățeii erau și ei acolo, la fel și mama lui Wyatt, Dot Fletcher, iubitul ei, Gus Larsen și mama lui Wendy, Mary Ellen Brookhyser Feingold Fong. Harry sorbea dintr-o ceașcă de ceai englezesc. Slavă Domnului, funcționarii consulari veniseră În dimineața aceea pentru a-l lua pe el și pe ceilalți la ambasada Statelor Unite. Ar fi putut fi armata Myanmarului. De fapt, soldații SLORC apăruseră la hotelul său cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
săraci din țară. 17. Haldeii au sfărîmat stîlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, și toată arama lor au adus-o în Babilon. 18. Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19. Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămîietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20. Cei doi stîlpi, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnului, și toată arama lor au adus-o în Babilon. 18. Au luat oalele, lopețile, cuțitele, potirele, ceștile și toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19. Căpetenia străjerilor a mai luat și lighenele, tămîietoarele, potirele, cenușarele, sfeșnicele, ceștile și paharele, tot ce era de aur și ce era de argint. 20. Cei doi stîlpi, marea, și cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie, și pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ambele mâini, însă femeia, poate observându-i slăbiciunea în felul cum îl apucase, preferă să-l țină ea în continuare. Bău mult, lacom, și simți o mare ușurare. — Mulțumesc. Unde sunt? o întrebă apoi, în vreme ce ea îi lua de la buze ceașca. Lăsându-se la loc pe perna improvizată, își dădu seama că avea capul bandajat. — într-un sat despre care nu știu ce să-ți zic. Ești prizonierul hunilor. Ce fel de loc e aici? Un fel de depozit, cred. E unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avut? — Nu știu cine o fi acest Gundovek de care vorbești. însă hunii au învins, asta e sigur. Puținii burgunzi care au scăpat de acolo au fugit. După ce îi verificase bandajele, Lidania înmuia acum un petec de in în apa rămasă în ceașcă. Când i-l puse pe gât, contactul cu pielea chinuită îl făcu pe Sebastianus să tresară violent. — E foarte bine așa, îi spune ea, o să te ajute. O să te ung apoi cu o unsoare pentru piei. Aici nu avem alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și echivoc pe tema renunțărilor monacale. Dar maica nu i-a rămas datoare cu nimic. Tema ei, învăluită și în termeni sacerdotali, era lipsa de renunțare a "unora". Imediat după cafea, pe care maica i-a servit-o într-o ceașcă dublă și i-a umplut-o de câteva ori cu rom, cavalerul minunat sărută mâna doamnelor și a călugăriței cu grații de mult învățate, dar perfect armonizate cu ființa lui, apoi îmi scoase mâna din umăr și ieși din odaie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
debordantă. În exuberanța ei, Încerca să reconstituie călătoria magilor, cumpărând doi asini și plecând dinspre Golgota spre Betleem. Moartea o surprinse În Nazareth, În timp ce bătrâna se așezase la o masă și ceruse o cafea. Muri cu zâmbetul pe buze, cu ceașca În mână și privirea ațintită-n depărtări. De pe buzele sale, rujate strident, se desprinse o frază, pe care o rostise cândva și Împăratul Nero: „Ce mare artist piere odată cu mine...“. Cine știe, poate că Bertha avea dreptate: Înlăuntrul ei sălășluise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încât se sărutară Îmbrățișindu-se, ștergându-și fiecare unele lacrimi. Tony Pavone Îl interogă. „Spune Șefule, cum ai suportat cutremurul?? E interesant să știu, unde te aflai În momentul dezlănțuirii lui...!?” Șeful Șantierului păstră tăcere câteva momente. Își turnă Într’o ceașcă ceai pregătit de el pe același electric reșeu, sorbind conținul cu evidentă plăcere. Îl privi căteva momente pe sub ochelarii săi fumurii,apoi izbugni În râs, silabisind. „Am fost beat...!! Așa de beat Încât, tramvaiul În care mă aflam mă putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sărmanii, Îi compătimesc...! În compensație, În mod sigur pentru acest major handicap, de necaz, au Încercat să se răzbune. Numai așa se explică inchiziția și curvia a unor preoți catolici...!” „Ai dreptate, inginerule...aprobă Șeful Șantierului mai turnându-și o ceașcă de ceai. Sorbi câteva Înghițituri și continuă ideea. La drept vorbind, ne apucă amețeală când ne gândim la crimele săvârșite de inchiziția secolelor 12 - 18 când oamenii de știință au arătat locuitorilor acestei planete marile descoperiri ale timpului respectiv, contribuind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și vizavi la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu era destulă belea că e evreică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și furculițe de ruj. În versiunea Shulei, tatăl ei avusese conversații cu H.G. Wells ce duraseră câțiva ani de zile. Își luase notițele cu el În Polonia În 1939, așteptându-se să aibă timp liber pentru acele memorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai puțin fix. De asemenea făcu un efort să-și schimbe forma pălăriei, scoțându-i fundul În afară. Trecu pe lângă West End spre Broadway, intrând În prima prăvălie cu hamburgeri, așezându-se În spate și comandând ceai. Bău până la fundul ceștii grele, până la gustul taninat, storcând plicul Îmbibat și cerând celui de la tejghea Încă niște apă, simțindu-se pârjolit de sete. Pe fereastră hoțul lui nu apăru. Deja cea mai mare nevoie a lui Sammler era acum să ajungă În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai degrabă decât ca pe o conferință, spuse Lal. Puneți problema dintr-un punct de vedere muzical. — Un recital. Doctorul Lal ar trebui să-l țină - el are voce muzicală. Un recital - asta e mai Îmbietor, spuse Sammler, punând jos ceașca. Recitalurile sunt pentru artiști cu pregătire. Eu nu sunt pregătit pentru scenă. Dar nu am mult timp. Deci, că sunt gata sau nu... mă sfătuiesc cu mine Însumi mult prea mult, și sunt tentat să dau mai departe anumite vederi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]