4,822 matches
-
pe un firesc. Cine poate intui glasul care ne cheamă? Religare, religie... Relegată de trecut. Trecutul a luat-o înaintea prezentului. Adun repede rufele de pe sobă. Mă apropii de lumânarea stinsă în lăcașul ei de aluminiu. E gol, liber de ceară, răsturnat pe policioara sobei, ca un ochi scurs din adâncul și limpezimea umorilor sale celeste. Alături, o floare de ceară perfectă. Mă fâstâcesc cu un zâmbet stupid, ca atunci când nu știi răspunsul la școală. Dar nu mă întreabă nimeni, nimic
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
prezentului. Adun repede rufele de pe sobă. Mă apropii de lumânarea stinsă în lăcașul ei de aluminiu. E gol, liber de ceară, răsturnat pe policioara sobei, ca un ochi scurs din adâncul și limpezimea umorilor sale celeste. Alături, o floare de ceară perfectă. Mă fâstâcesc cu un zâmbet stupid, ca atunci când nu știi răspunsul la școală. Dar nu mă întreabă nimeni, nimic. Și nici eu nu pot întreba pe nimeni, nimic. Sunt prinsă în capcana semnului de întrebare. În capcana timpului și
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
se declară (p. 464), ceea ce este esențial pentru mărturisirea de Sine, se poate întoarce în astral și îl caută în Sine pe Cel ce a fost, Ființa elementelor, într-o thanatică oglindă, în Râul negru al preexistenței: „În Râul negru, ceara/ desișurilor galbene de floare/ aprinde facle”, sau: „Grea lumină/ în negrul Râu, în sumbrele portaluri!” (p. 466). Timpul și spațiul, ca dimensiuni ontice, la Eugen Dorcescu își șterg aributele, pentru că, așa ca în ezoterismul hindus, ar rupe armonia sferelor, ar
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372683_a_374012]
-
pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește în trena toamnei : „Lucesc pe ramuri goale și triste, răvășite, Muguri de doruri, urme de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
ardem împreună... Rug de stele , În vremuri de restriște și pustiu. Vă mulțumesc că ați venit, prieteni, Covor de frunze brun peste alei ... Orașul doarme-ncremenit în ceață , Cu suflete mustind a iz de tei. Vă simt aproape...Sufletu-mi de ceară, Remodelează-un adevăr știut.. Căci lucrurile au un singur nume Și cele vechi și cele de-nceput. Vă simt aproape...Ceara se topește Și se transformă-n cer , în necuprins , Să colindați rugul aprins de stele , În nopți de insomnie
SEARĂ DE NOIEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373153_a_374482]
-
peste alei ... Orașul doarme-ncremenit în ceață , Cu suflete mustind a iz de tei. Vă simt aproape...Sufletu-mi de ceară, Remodelează-un adevăr știut.. Căci lucrurile au un singur nume Și cele vechi și cele de-nceput. Vă simt aproape...Ceara se topește Și se transformă-n cer , în necuprins , Să colindați rugul aprins de stele , În nopți de insomnie sau de vis. E Reghinul orașul ce tresare, Viori se arcuiesc plutind pe cer , La simfonia toamnei, muribundă Timid, vă deranjează
SEARĂ DE NOIEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373153_a_374482]
-
Poezie > Imagini > POATE TOATE ASTEA... Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului poate toate astea nici nu s-au întâmplat dar eu le visez în fiecare seară când se scurg luminile de ceară pe damascul florilor din pat cronicarii își făcuseră datoria și trecuseră cu zâmbetul pe buze visând la cavaleri și invocând pe muze pentru iubirea ta, Maria turnirurile ieșiseră din vogă și florile de crin au rămas pe scuturi ca urme
POATE TOATE ASTEA... de ION UNTARU în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373161_a_374490]
-
pleci ... Ce să spun, ce să spun? Cu fiecare pas, glasul ți se pierde. Iubirea e o prăpastie de dor, desi știi că o să te izbești de pământ, o cauți, o cauți ... Am zburat spre soare cu aripile-mi de ceară, dar acum, când tu pleci, mi se topesc. Mă uit la tinerețea mea și aș vrea să zbor către ea, cred că mi-am uitat-o suspendată în timp și nu-i nicio liana să mă teleporteze peste vremi. Am
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) AUTOR URFET ŞACHIR BINE AI VENIT, DRAGOSTE, ÎN INIMA MEA! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373236_a_374565]
-
fluier ultimele note ale unui sărut de demult. Sunt ninsoare cu aromă de jar, căzută ritmic peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind în semne de ceară, descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde. Mirosi a ploaie de vară, a iubire dată în pârg și a mine. Mă voi învălui într-un vals albastru și mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii. Tu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
pleoapeleși cântă la fluierultimele note ale unui sărut de demult.Sunt ninsoare cu aromă de jar,căzută ritmic peste întinderi neodihnite.Dezleagă-mă de mine,rupe punți verticale de umbreși lasă-mă să ascult vrăjitorii de searăcitind în semne de ceară,descifrând sensuri abstracte din ecouri rotunde.Miroși a ploaie de vară,a iubire dată în pârgși a mine.Mă voi învălui într-un vals albastruși mă voi pierde în tine că un cântec scris pe coapsă viorii.Turăsfață-mă între două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
la acuratețe, pe care tocmai ce îndrăzneam să o proclam, se susține de la sine: „Plouă peste lume cu adânci suspine,/ Iar speranța nouă tinde spre ocult,/ Așteptăm o rază care să ne-aline,/ Retrezind zglobie-al fericirii cult.// Îngerii de ceară nu ne mai acultă,/ Rugăciuni febrile tremură în van,/ Copleșiți de reguli și mâhnire multă,/ Aruncăm credința peste paravan.// Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,/ Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,/ Ofilita soartă-și plimbă pe potecă,/ Avansând
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut să-i mai arate fața supărată, ochii goi, corpul obosit și topit ca ceara! I-a stins glasul sensibil și trist! A ars-o pe picioare, până la ultimul puls, iar focul ce-a mistuit-o în ultima văpaie, s-a stins singur! Trist, atât de trist! Era o făptură cu înger în ea, o
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
Acasa > Impact > Relatare > PICĂTURA DE CEARĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURA DE CEARĂ (DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI) Era noapte. Edwina s-a lăsat pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Acasa > Impact > Relatare > PICĂTURA DE CEARĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURA DE CEARĂ (DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI) Era noapte. Edwina s-a lăsat pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURA DE CEARĂ (DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI) Era noapte. Edwina s-a lăsat pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia. Omul nu reușește să atingă perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
perfecțiunea, deși aspiră spre aceasta și ajunge să se sufoce printre piramidele de ceară ale idealului. Noaptea și picătura de ceară i-au adus aminte Edwinei de ceva îndepărtat ... S-a întâmplat cu puțin timp în urmă. O picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]