1,795 matches
-
folos omului. Nouă celor de la sat, mai ales. Dar ca o rufă să devină material de tăiat cordeleăcordele cu foarfecele pentru a realiza la războiul de țesut țoala din casă, întin să pe pat și întrebuințată ca un fel de cearșaf cum se petre ce astăzi, vă închipuiți, trecea mult-mult timp, că orice pantalon, izmană sau cămașă era spălate și cârpite ani de-a rândul, fiind transmise de la cel mare la cel mai mic din gospodărie, nu ca astăzi când văd
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în pământ pe care se fixau scândurile pe care se p uneau ca saltea paiele sau păierul, iar în casă - mai nimic, doar lavițe, masa și scaunele cu trei picioare, pe pat rogojina care ținea loc de așternut, pled sau cearșaful de astăzi. Ca și țăranul, minerii duceau o viață la marginea existenței umane. Plătiți cu un salariu de mizerie, ei de abia se descurcau, mai ales că aveau și câte 6-12 copii în fiecare familie, dacă nu mai mulți. Cum
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ambulanță, eram dus la Spitalul de boli contagioase, unde după trei zile am fost conștient, apoi timp de o săptămână nu am mai știut nimic, trecusem pe tărâmul celălalt, am fost lăsat în voia Domnului, nu mai eram înfășurat în cearșafuri umede pentru că se știa că trebuie să mor. Pe urmă, încet și greu, m-am trezit, doctorilor nu le venea a crede, nu murisem, dar în jurul meu mulți trecuseră dincolo. După o lună și jumătate, am ieșit din casa morților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
mult împreună. Cei mai mici, Lăură și Sorin, formau o altă „echipa”, măi veselă și mai neastâmpărata. Curtea părinteasca era destul de mare, cu multe acareturi, așa încât copiii își găseau cele mai tainice ascunzători. Odată Lăură s-a ascuns sub un cearșaf mare alb, căreia mama ei îi făcea butonierele și a trecut mult timp până ce băieții s-au dat bătuți, pentru că nu puteau să o găsească. Mama îi spusese atunci părintește: -La ora asta, ar cam trebui să dormi!.. Ea stătea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pretins telefon din partea familiei, a fost scos de la terapie intensivă și trimis la Spitalul de Neurochirurgie unde, din lipsă de prescriere, nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului, În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf, la minus 20 de grade afară. Spre orele 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de Urgență
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă și trimis 66 la Spitalul de Neurochirurgie, unde din lipsă de prescriere nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf la minus 20ș afară. Spre ora 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de Urgență, iar Miliția
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o expresie solemnă. Îi dă, cu bărbia, tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poată fi folosită. "Uite, pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum credeți de cuviință, dându-le fiului dumneavoastră, de exemplu, se pot face cearșafuri din ele. Sau cârpe de bucătărie." Exasperată, urlă: "N-am nevoie de stamba lui verde, vreau să plec de-aici. Du-te să-i spui asta cât mai iute." "O să văd, o să văd, dar..." Șeful de sală se întoarce pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ci, dimpotrivă, o excrescență malefică și foarte răspândită a speței umane. Picioarele îi sunt mai mult sau mai puțin libere, ar putea atinge cu un picior ceva pe pardoseală, pentru ca zgomotul să atragă atenția echipei de noapte. Dar ce? Afară de cearșafuri, care nu ar face niciun zgomot, nu mai are nimic la îndemână. Și pe nimeni care s-o ajute, nimeni. Coridorul doarme în lumina cenușie a nopții nesfârșite. Niciun zgomot, ai putea auzi și mersul unui șoarece. Coridorul doarme, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răzbunător și se-apucă să-i facă toaleta. În pat. Îi freacă pielea, care a ajuns să arate ca argăsită, cu niște mănuși umede, îi aplică talc, emulsii și creme, și la sfârșit, pe călcâie, pansamente. Tot hârșâindu-le de cearșafuri, le-a ros rău. Afară de decuparea chilotului, toaleta seamănă destul de bine cu "abluțiunile" ritualului sinusian. La urmă, infirmierele împing proteza lui Joseph până lângă patul ei. Se dovedește că este exact ce crezuse: un fel de macara. Pe care o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bine cu "abluțiunile" ritualului sinusian. La urmă, infirmierele împing proteza lui Joseph până lângă patul ei. Se dovedește că este exact ce crezuse: un fel de macara. Pe care o folosesc ca s-o ridice câteva minute, până îi schimbă cearșafurile. Când duc înapoi pe culoar aparatul, lovesc fără să vrea tija spiralată care începe să oscileze, iar bătrâna doamnă semnalizează îndelung din cap STOP. La prânz, i se servește o supă de legume, dar nu apucă să ducă lingura la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau o rază a apusului pe care ferestrele cu vitralii ale vilei vecine i-o trimiteau drept în ochi. Mâinile i se scăldau într-o hemoragie abstractă. Și le ascunse sub cearșaf. Era seară de-acum. În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja era pustie... Numai un copil se bălăcea la malul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
brațul drept, rămân pe loc și continuă să țârâie, cum dă Dumnezeu. Imediat ce ațipește, clinc! Și asta ține până când vine o infirmieră care le potolește. Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep să-i vâneze vânturile. Fără vânturi, nu există vindecare. Ca să-i abată atenția, îi aduc un televizor. Unul adevărat, nu o girafă. Ia te uită! Se schimbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
claustrofobie și reinventarea spațiului vital. Surogat de viață, oscilând inert precum cadavrul unui spânzurat, între iluzia că a fost și concretul că nu mai e. * * * Unii au venit pe aripile speranțelor aduși cu salvarea și au plecat definitiv pe un cearșaf alb pe aripi de îngeri veniți din neant! Între speranțe și îngeri doar pastile amare, frumos colorate; injecții dureroase făcute cu bun simț ori plătite cu bani...; perfuzii și transfuzii după caz, picurând viață în venele cheltuitoare de energie fluidă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lenjerie a patului și fața de perină. Fac asta cât de des pot, rog infirmierele să rezolve această problemă și ele o fac cu amabilitate. Nu toate sunt așa... Două pături groase puse una peste alta și băgate într un cearșaf ,,plic’’ echivalează cu o plapumă.) Îmi petrec timpul citindu-l pe Cioran și consemnând evenimentele importante ale zilei, ascultând radioul și privind la cai -verzi - pe pereți. Spitalizarea în acest loc impune un regim strict, rigid și extrem de riguros. (Cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
plin de lume. Primul ministru a fost unul dintre cei dintâi la fața locului. Doi pompieri și locotenentul Albu, prinși în incendiu la etajul de sus, au fost salvați cu ajutoare de jos. Cei doi pompieri au sărit într-un cearșaf ținut de pompieri, iar locotenentul Albu a legat sus furtunul unei pompe și s-a lăsat în jos pe el. Focul, foarte violent, s-a propagat repede. El a consumat, din nenorocire, și lucruri de mare valoare. Școala de Belle
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe deasupra trenului cînd nu-l nimereau în plin. Era trenul fantomă. La Galați am fost internat la spitalul instalat în clădirile din strada Domnească ale pensionatului Notre-Dame de Sion. Febra trecea acum de 40 de grade. Mă țineau învăluit în cearșafuri reci. Maicile pensionatului erau infirmierele spitalului. Maica superioară, mère Marie, o cunoștea pe sora mea, care terminase de curînd studiile la această școală. Am fost îngrijit de maici cu un devotament impresionant. După ce primejdia bolii trecuse și mă aflam în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de animale. Dacă la unele case, fetele lăsau melițele afară, strigoi când veneau se băteau cu ele, lăsând urme. Pentru s-și cunoaște ursitul, fetele ieșeau în miez de noapte la fântână, cu o lumânare aprinsă. Acoperind-o cu un cearșaf și privind înăuntru, vedeau în apa limpedea fântânii pe alesul inimii lor. Dragobetele (24 februarie) este sărbătoarea îndrăgostiților și a iubirii. Spun bătrânii că pe meleagurile noastre bucovinene existau simboluri ce marcau ieșirea din iarnă și bucuria iubirii, a revenirii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cursurile. Mama a vorbit cu Silvestru Clemenciuc de la Țahanău, să-și pregătească caii și sania, pentru a mă duce cu bagajele la școală. (Atunci fiecare elevă trebuia să avem de acasă tot ce ne trebuia, în dormitor: saltea, plapumă, pernă, cearșaf, cuvertură prostire albă, prosoape, haine, schimburi un cufăr mare de lemn cu cărți, mâncare etc.). Așa cum s-au înțeles, gospodarul a venit la noi, pregătit, cu noaptea în cap. Am încărcat tot ce am pus în tindă de cu seară
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spus că strigam ceva, într-o limbă necunoscută, cu voce bărbătească. Era un fel de îndemn la luptă, fiind foarte agitată în somn. Noroc că n-a durat mult, altfel te trezeam, mi-a spus Criss. Dimineața aveam patul răvășit, cearșaful tras de pe el , deși e foarte bine fixat. Eu nu-mi amintesc nimic... E minunat acest castel devenit Hotel de Yama. Are o poziție extraordinară; muntele pe trei laturi și lacul „Ashi”... pe o latură. Este căldură peste tot în
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tânăr, înalt, brunet și curățel care ne privea lung. Observase bicicletele, și aflând de unde veneam s-a oferit să ne conducă la blocurile- dormitoare. La etaj, într-un dormitor cu multe paturi, ca la armată, ne-am ales două fără cearșafuri, dotate cu pături - câte voiai. Vorbeam în șoaptă fiindcă se odihneau (chiar dacă nu se înserase încă), oameni veniți din toată țara, pentru o slujbă care avea să fie la orele 23.00. Nu terminasem ziua, era încă devreme, ș-am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă, ce ți s-a întâmplat? Uitându-se pe cearșaful meu, a văzut urmele dihăniilor care mă torturaseră întreaga noapte. Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă, ce ți s-a întâmplat? Uitându-se pe cearșaful meu, a văzut urmele dihăniilor care mă torturaseră întreaga noapte. Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
anul 70 post christum. În momentele zbuciumului din timpul nopții, ale diferitelor mișcări pe care le-am făcut: suciri, răsuciri, scărpinări, fel de fel de întoarceri și pe stânga, și pe dreapta, și pe burtă, stratul de pelin așternut pe cearșaful meu se transformase în cocoloașe, gălămoațe și ghemotoace de diferite mărimi. Așa încât corpul meu semăna cu acela al unui fachir ce se supune benevol probelor excentrice pentru a impresiona spectatorii. E drept că mama a rămas profund contrariată de trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]