2,002 matches
-
aștept. Ea ceda în cele din urmă, dar nu neapărat de dragul fratelui ei, ci din mândrie. — Bine, fie, dar de acum încolo cu dobândă de zece la sută pe săptămână. — Ești sadică! — Adică? Dacă nu-ți place, du-te și cerșește în altă parte. — Cum să-i iei dobândă propriului tău frate? — De ce nu te îngrijești și tu mai mult? o tachina el din când în când. Așa n-o să-ți găsești bărbat niciodată. — Crezi? Ia să vezi cum mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
strâns și Înfundat la pieptul ei, lipit de ea, mereu prins, Îmbrățișat și salvat. O, dac-ar fi toată ziua așa - acest mod de a fi transportat, dus, protejat, și apărat - apropiați, strâns, strâns, noi doi. Un țigan Începu să cerșească apăsând cu furie tastele unui acordeon, Începu apoi o Cucaracha stridentă pe care călătorii o primiră cu repulsie. — E o adevărată invazie, spuse celălalt bărbat, atârnat de bara orizontală, prins Între scaune, ai cărui genunchi atingeau periculos ceafa Emmei. Cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roman. — Tată, șuieră În treacăt Zero, așezându-se alături de el. — Ce vrei? Îl repezi. Tehnică preventivă foarte eficientă. Când Aris Îi spunea tată, Însemna că venea să-l scuture de bani. Nu-i dădu satisfacția de a-l scuti să cerșească. Era singura satisfacție pe care o putea găsi În sala aceea de dans. Pentru un politician nimic nu e mai dezolant decât un comitet electoral. Dacă ieși viu dintr-un comitet, ești pregătit apoi pentru orice josnicie. — Cărui fapt Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tatăl meu zice că nu e drept să fie atât de mizerabil plătiți slujitorii statului, spuse Lorenzo. Și tatăl lui era un slujitor al statului - era judecător la Curtea de Apel. — Ta-tatăl meu are o g-g-grămadă de pi-pistoale, spuse Kevin cerșind patetic atenția lor. — Da’ tu de unde știi? Întrebă bănuitor băiețelul cu ochi azurii ronțăind un cartof. — Le-am văzut. Fețele Înroșite ale celor trei băieței se Întoarseră spre el. Profitând de clipa aceea de atenție, Kevin se avântă să descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o priveau fără pic de simpatie sau de milă, și poate că râdeau de ea În timp ce sorbeau un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu pe câinii lui Aris, care se strecurau printre picioarele dansatorilor și le lingeau mâinile cerșind mângâieri și mâncare. Dar câinii nu o recunoscură, și când se aplecă să-i mângâie Își rânjiră dinții. Erau acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un grup de lânari din Canaan, pentru că lâna lor ar fi putut fi toarsă de mătușile mele. Am râs cu Meryt de giumbușlucurile unei maimuțe care ținea în lesă o pereche de câini mari și înfometați și îi punea să cerșească mâncare. După ce ne-am uitat destul, prietena mea a zis că era timpul să mergem la vânătoare, dar primul negustor de coșuri peste care am dat nu avea nimic destul de mare cum ne trebuia nouă, așa că am mers mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și am zis: „Iosif e aici cu fiii lui, așa cum ai vrut tu”. După multe asemenea replici, dintr-odată a înțeles și s-a repezit la fața mea, la mâini, la haine. Plângând, îmi repeta numele iar și iar și cerșea iertare, mie și mamei mele. Blestema memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ați dat banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul lui Îl privi cu o stupoare neprefăcută. - CÎnd mă gîndesc cum trebuie să cerșesc cîțiva bănuți ca să-mi cumpăr un costum de haine decent, iar dumneata, dumneata... Începuse să se bîlbîie de furie. - Ceea ce Îmi ridică mie o problemă, replică Fersen, e faptul că familia dumneavoastră n-o ducea prea bine cu banii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce Înseamnă? Înseamnă dovada culpabilității soțului dumitale pentru tentativă de omor asupra unui polițist! Marie preluă ștafeta fără să-i lase timp să reacționeze. - În noaptea În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă ascund. Acum. Mă strecor în spatele unei femei cât casa, într-un balonzaid bej și mă las ușor în jos, ca să nu mă vadă. Însă aceasta nu stă locului, și trebuie să mă mișc și eu după ea. — Dorești ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când ea plecase după Gau? Ori de câte ori mă văzuse cum stăteam În fața ei, mut și prost, nu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi dat prin cap că Venetski nu avea titluri de rentă. Familia Macdonald poseda așa ceva. Familia Venetski nu. - Macdonald, ca Marie Antoinette cu cozonacul. - Da! a strigat Ravelstein râzând. Tțțț‑ah, gluma aia veche din timpul crizei, despre vagabondul care cerșește unei bătrâne bogate: „Doamnă, de trei zile n‑am mai pus În gură o fărâmă de hrană!” „Vai, bietul de dumneata, trebuie să te forțezi să mănânci” l‑a sfătuit doamna. - Nu văd cum ai putea da greș, am stăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gură. Evreul stătea în picioare pe niște cruci rupte și niște mici femei goale. Într-o mână evreul ținea o pungă cu bani pe care scria „Tranzacții bancare internaționale“. În cealaltă mână ținea un steag rusesc. Din buzunarele costumului strigau cerșind îndurare mici tați, mame și copii, făcuți la aceeași scară cu micile femei de sub picioarele lui. Nu toate aceste detalii se distingeau de la capătul opus al galeriei de tir, dar eu n-aveam nevoie să mă apropii de țintă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
acela, femeia de nor și raze de mai adineauri, întoarsă acum cu spatele la Burtăncureanu, urmărea concentrată cum lunganul meșterea la ușă. Spatele ei, cu carnea sfâșiată, cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
își semnalau unul altuia pofta de viață pe ringul de lemn ce vibra, pinguinii, focile și aurora erau ca niște năluci îndepărtate. Stau la Dråffen, spunea el fetelor care la început nu-l credeau. La Dråffen, pe cuvântul meu, întărea, cerșind mirarea și admirația de pe fețele lor veșnic roșcate. În afară de ai mei, n-am mai văzut oameni de la Crăciunul trecut. Numai urși. Mințea, nu văzuse nici unul. Probabil că ai ce povesti - și fetele se așezau, își strângeau coapsele, își sprijineau coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig. Se apropiau sărbătorile și unii din grupă discutau deja despre închirierea unei cabane în Parâng pentru marele chef al Revelionului. Un băiat îmbrăcat în haine de piele și blugi albi spunea că a stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu cum i-au nimicit pe yuma, pe huanga și atâtea alte triburi. Nu vrem să sfârșim roși de pojar și de tuberculoză. Nu vrem să le vedem pe femeile noastre servind drept distracție pentru garimpeiros și pe fetele noastre cerșind pe străzile din Santa Marta. Dacă yubani-i trebuie să fie nimiciți, vor muri cu mândrie, așa cum au trăit. Nu va fi un trib care moare uitat, ci „Tribul“ care lasă amintiri cu trecerea timpului. Albii vor trebui să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să oprească barca. Iritarea pe care o simți față de această problemă simplă era o urmare a foamei sale. Dar apoi se gândi la femeile de jos de la Ufficio Stranieri; ele aveau de obicei ceva să-i dea dacă mergea să cerșească de mâncare. Își părăsi biroul și coborî pe scările din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu coperte verzi Împrăștiate În fața lor. Aveți ceva de mâncare? Întrebă el mai degrabă Înfometat decât grațios. Sylvia zâmbi și scutură din cap fără să vorbească; venea În biroul lor doar ca să cerșească mâncare sau să le spună că unul dintre aplicanții lor pentru permis de muncă sau de reședință fusese arestat și putea fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
căsnicia nu merge... paternitatea o să... nu știu... o să mă vindece pentru totdeauna. Când s-a uitat la Alice, ochii lui Jake ardeau. Dar ardeau altfel decât în trecut. Cândva, ochii lui Jake avuseseră o privire mesianică, provocatoare. Acum păreau să cerșească să fie înțeleși. —Trebuia să meargă. Dar n-a mers. Am știut asta de cum s-a născut Rosa. Mi-am dat seama c-am greșit și m-am îngrozit. Am început să inventez tot felul de scuze ca să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
joc se dărâmă, la un moment dat, tot așa și castelul acesta al tău, construit din visele care te-au înlănțuit, se va nărui. Abia atunci vei fi liber... - Nuuuu... Vocea semăna cu un scâncet, aproape că se și vizualiza cerșind îndurare. Alături de el, Magicianul, cu spatele la râu, îi făcu (amical) cu ochiul: - Ba da. Iar tu știi că este așa. Nu mai scrii nimic pentru că te pierzi prin vise. Visele trebuie puse pe hârtie, iar eu îți suplimentez rația, cu o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
carnea, îi orbea mințile. Și, deodată, începu să-l apese o neagră grijă necunoscută... - Mi s-a vărsat fierea în sânge!... murmură el, înțelegând ce i se întâmplă, și gândul îl duse la Vasilica... Vroia șă-și ceară iertare... să-i cerșească iertarea, să-i ceară ajutor. - Dumnezeu trebuie să-mi fie aproape! Își zise el. Și, un mare fior îl străbătu din creier, prin măduvă, până în vârful mădularelor. Începu să tremure, prins ca de un ger năpraznic. Dinții abia îi stăpânea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]