17,584 matches
-
noastre. Lucrând la un cinematograf, ați adunat destulă experiență. De asemenea, am reușit să facem legătura Între doctorul Karp și Dora Wilms. Se opri delicat. Înțelegeți ce vreau să spun? Nu Înțelegeam, dar am presupus că Wickert mă va ilumina. Cercetând registrul fundației, poliția descoperise că Dora l-a vizitat pe Karp acum câțiva ani - și aproape În fiecare zi În ultimele săptămâni. — Cu siguranță că mi-a povestit despre aceste Întâlniri, și poate a menționat chiar și detalii care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când l-am presat, a recunoscut că majoritatea filmelor proveneau de la fundație. În schimbul unor nume ne-am oferit să-i scadem din capetele de acuzație, și atunci l-a menționat și pe Felix Karp. Wickert se aplecă În față. — Momentan cercetăm varianta conform căreia Karp a fost cel care i-a făcut legătura compatriotului dumneavoastră cu Wilms, care i-a pus la dispoziție camera de hotel. — De ce, e Încă neclar. Dar numele lui e Înregistrat printre numele vizitatorilor din caietul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a mers cu trebuia. Fără a se simți deranjat, Karp continuă distant. — Compatriotul dumneavoastră l-a primit pe Karp aici la hotel, chiar ieri. Se pare că a fost o reglare de conturi, ceva tipic pentru lumea interlopă. Când am cercetat camera, l-am găsit legat de un scaun. — Da, domnule Knisch. Legat, dezbrăcat, violat. Mort, de fapt. Probabil că acest Karp Își pierduse capul. Din fericire, pe dumneavoastră am apucat să vă salvăm. Dacă am fi ajuns c-o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă Îndoiesc că ați fi În stare să comiteți un act violent atât de studiat. Doar un medic experimentat ar fi putut Înțepa inima conaționalului dumneavoastră cu atâta precizie. Cu alte cuvinte: doctor Karp. Mi-am strâns poșeta la piept. — Cercetând hotelul, nu l-am găsit doar pe austriacul mort, dar și pe dumneavoastră, zăcând inconștient - cu stiletul În mână. Și Încă unul plin de sânge, aș putea adăuga. Dar sunt convins că totul a fost Înscenat. Mă tem Însă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar să și ascundeți ceva, poate chiar În spatele acestei doamne În roșu, și dădu din cap Înspre reproducție, asta mi-e de-ajuns. Nu mai avea nici un rost. Momentul adevărului sosise. Am Întins fără chef portțigaretul Dorei. — Mulțumesc, dar... Manetti cercetă obiectul. Ah, Înțeleg. O cutie a Pandorei. Ce adecvat. Să vedem ce nenorociri conține. Încercă să desfacă cele două jumătăți de capace. — Aveți nevoie de o cheie, am informat-o. Din păcate, eu n-o am. — Sunt sigur că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care trata despre Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar fi fost poziția În care găsise cartea. Încăpățânată și Împotriva oricărei evidențe vizibile, era convinsă că fusese ascunsă acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia paginilor cu degetul mare și acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clădiri publice: poșta, gara, clădirile tribunalului, Închisoarea. Dar ce Însemnau toate acestea? Presupusese că dr. Czinner se Întorcea ca să demonstreze ceva personal, probabil să Înfrunte un proces pentru mărturie mincinoasă. În contextul acesta, harta nu avea nici un sens. O mai cercetă o dată. Străzile nu erau marcate la Întâmplare. Exista o logică. Un grup de pătrate se contrapunea altui pătrat și pătratul cu care se potriveau era cartierul mahalalei. Următorul pătrat era mărginit pe-o parte de gară, pe cealaltă de poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând cheia studioului, și, după ce o găsi, adăstă o clipă În fața oglinzii, ca să-și aranjeze părul și să-și perie pălăria. Apoi părăsi Încăperea, Închizând ușa În urma lui și aruncând cheia Într-un coș pentru umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și la exclamația lui iritată „Frumos Îți mai șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg. Unul din oameni dădu un ordin, pe care șoferul Îl traduse: — Ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întrebat. Pentru că joacă și el. Așa că ar face bine să fie acolo, ca să aibă loc meciul, replică Gerski. —Dumnezeule mare! Un jucător de polo! Super! De-abia mai rezist! exclamă Lauren, aproape explodând de entuziasm. Observând că Gerski o cerceta atent cu o privire dezaprobatoare, adăugă repede: Doar mă știi, Gerski... niciodată nu e vorba doar de afaceri pentru mine, nu? —Nu vreau să te Încurci cu cineva ca Monterey, spuse Gerski tăios. —Și de ce nu, mă rog? Întrebă Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că nici una dintre noi nu putea să vadă pe nici unul dintre ei, căci restaurantul era atât de aglomerat, Încât era imposibil să vezi unde era cineva. Asta este aproape mai bine decât balul meu de Anul Nou, pufni Alixe, pe când cerceta mulțimea cu privirea. Dacă nu ar fi o Înmormântare, m-aș distra de minune. Ia uite, e și Margarita Missoni. Privi spre o fată zveltă, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, tricotată, lungă până la pământ, cu frunze argintii brodate la poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În ceea ce o privea. Mergem În partea din față a bărcii să ne uităm după delfini? Spunând asta, Lauren sări din hamac, iar eu am urmat-o. Am luat-o agale spre catarg, unde ne-am aplecat peste marginea vasului, cercetând, În tăcere, adâncimile albastre. Deodată, Lauren arătă spre o umbră gri, care se mișca prin apă, În stânga ei. — Uite, șopti. Este o țestoasă. Iubesc țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cap blond se zărește cînd și cînd. Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista Teatrul, în care să mi se fi publicat, în sfîrșit, piesa propusă, și tot de-atîtea ori respinsă, în repertoriul cîtorva teatre, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd ochii; alături, bătrîna a scos din geantă o basma, a așternut-o pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ține companie două-trei minute, așa-mi impune rolul de gazdă, de vreme ce v-am adus cafelele, dar nu voi bea. Mișcă puțin unul din fotoliile de lîngă perete, așezîndu-l pieziș, merge apoi în spatele barului și-și face de lucru la magnetofon, cercetînd o hîrtie, pe care stau notate melodiile și numerele corespunzătoare de pe tamburul numărătorului. Preferați o hăulită, domnule Vlădeanu, ori o sîrbă cu strigături? O sîrbă cu strigături precizează Mihai calm, dar ironic, accentuînd pe strigături. Nu știu dacă am pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ridica face un gest categoric spre fată: Vii la premieră și ți-i restitui, cu condiția asta. N-am obraz să beau de la o studentă, și-ncă una frumoasă. Rîzînd, fata clatină afirmativ din cap. Lazăr merge la bar, cercetează lista de prețuri afișată și întinde banii, arătînd spre singura sticlă cu ceva în ea: Unul mic și unul mare, fratele meu omul. Prețurile scrise pe pereți, fratele meu omul, sînt pentru vremuri limpezi. Ce ai aici arată chelnerul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se face că nu observă, așază mai bine ziarele pe colțul mesei, apoi se ridică: Mă duc la bar, poate mai sună telefonul. Arhitectul, de cînd a terminat gustarea comandată, s-a ridicat și, pocnind rar cu bastonul, se plimbă cercetînd cu privirea fiecare ungher, ciocnindu-se uneori de cîte vreunul mai grăbit. Cînd vrea să treacă spre bucătărie, chelnerul, furios de scena cu femeia și actorul, îi pune palma în piept: Ce tot vrei, domnule?! Să văd cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Acest "interesant" al Mariei Săteanu i se pare lui Mihai o ironie de prost gust. A spus "bun găsit!" la venire și "la revedere!" cînd a plecat răspunde el calm, dar ironic. Și între? întreabă femeia, fără să se întoarcă, cercetînd cu privirea cărțile înșirate, în rînduri suprapuse, pe lîngă perete, pînă pe sub masă. Între spune Mihai calm -, s-a scuzat că mă deranjează, asta prima oară, dar o face pentru că domnul Săteanu mă invitase acasă la dumneavoastră; iar a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]