2,856 matches
-
Dar și-a revenit la alegerile din 1984 și 1989, adresînd un astfel de manifest. Daniel-Louis Seiler a mai sugerat că partidele europene "încearcă să facă un simulacru de "partid european", cu bine cunoscutele-i ritualuri grup parlamentar, congres, program, ceremonialuri publice"672. În privința europartidului social-democrat, trebuie să constatăm că obiectivul său nu constă în întreținerea unui simulacru partinic european. Acest partid european a încercat să mimeze comportamentul partidelor naționale la nivel comunitar, la care se adaugă o serie de funcții
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
au făcut apariția în catedrală sau la seminar, atunci cînd treburile exterioare ale diocezei au fost rezolvate fără ca laicii să se plîngă de ceva și, în cele din urmă, cînd și-au dus la bun sfîrșit serviciul divin descris în Ceremonialul 104 Pontifical și episcopal. 54. Într-al patrulea rînd, adunările și conciliile, în special conciliile provinciale, se țineau în mod frecvent; unitatea Bisericii cerea unitatea scopurilor, persuasiunii și devotamentului, lucruri care nu pot fi realizate la comandă de către o singură
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și suavă, folositoare și sfîntă. Așa era viața pe care o duceau primii Episcopi. Dar odată ce au fost înconjurați și anihilați de puterea temporară, accesul la ei a devenit dificil; ambiția seculară a inventat titluri fixe și a determinat un ceremonial material, cerînd oamenilor, ca preț pentru ca ei să intre în legătură cu Prelații lor, bogate sacrificii pentru satisfacerea amorului propriu, așa încît adesea era o ofrandă adusă degradării umane, fiind plină de închipuiri și de minciună. Prin aceste cerințe din ce în ce mai mari s-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Irene Worth, care, câțiva ani mai târziu, avea s-o joace pe Ranevskaia În Livada cu vișini regizată de mine la Lincoln Center. Mahin Tajadod, o specialistă iraniană În etnologie, ne-a ajutat să ne familiarizăm cu sonoritățile vechii limbi ceremoniale avesta, care avea să constituie al treilea limbaj În Orghast, pe lângă cel inventat de Ted Hughes și de greaca veche. Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Priscilla a dispărut, parcă Înghițită de fumul care Învăluia totul. Alarmați, o căutam din priviri, căci era imposibil să pătrundem printre dansatorii dezlănțuiți. Preotul Însă a găsit-o instantaneu, simțind că era nevoie de prezența lui lângă ea. În aceste ceremonialuri, forțele misterioase sunt puse În mișcare cu scopul de a vindeca trupurile de boli și demoni, dar, necontrolate, aceste energii pot duce la stări care, În loc să elibereze, blochează curentul vital. Priscilla era În pericol, dar preotul a acționat la timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de instrumente achiziționate În Bahia. Ne despărțeam de Brazilia cu inima destul de grea, simțindu-ne parcă vinovați, ca și cum curiozitatea de a ne aventura Într-un teritoriu periculos ar fi provocat schimbările intempestive ale ultimelor două zile. Energiile declanșate În cursul ceremonialurilor din Bahia ne pedepseau poate pentru Îndrăzneala noastră nepermisă... Ani mai târziu, am jucat În sfârșit Troienele la Săo Paolo, dar cu Naționalul bucureștean, În turneu În cadrul Bienalei. Mulți dintre actorii brazilieni care fuseseră distribuiți cu douăzeci de ani În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ritual de cor, În greaca lui Eschil. Spectacolul Începea cu o sinteză a legendei Atrizilor, o pantomimă simfonică de patruzeci și cinci de minute, incluzând Începutul războiului troian și sacrificarea Ifigeniei, prefigurând Întreaga acțiune a piesei În stilul unui balet ceremonial. Dorind ca forța monumentală a acestor legende de demult să se poată transmite cât mai eficient În timpul prezent, am simțit nevoia să creăm un raport spațial nou cu spectatorii. Am găsit soluția practică (dar costisitoare) a unor gradene mobile, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
divin accesibil. De aici originea teatrului. În Grecia antică, În imensele amfiteatre, oamenii se adresau zeilor și intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața, iar În Japonia secolului al XII-lea exista un ceremonial de incantație dansată pentru a opri influența răului și pentru a aduce fericirea. Astfel de ritualuri mistice de proveniență zen erau și ele acțiuni teatrale, În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
proza lui Zaharia Stancu, un aspect stilistic, sunt elementul care declanșează amintirile despre acest scriitor, despre acest lider necontestat al scriitorimii române din anii ’70,a cărui prezență a marcat memorabil acel interval. Sau, în cazul lui Sadoveanu, referirea la ceremonialul narativ din proza lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini, în gesturi consonante, cum îi apar memorialistului, cu factura stilistică a operei. La drept vorbind, nu se poate spune precis
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cele două sau trei zile libere de 1 Mai, l-am pus pe primar, un prieten al părinților, să ne cunune civil imediat după ce-a ieșit de la defilare și, în aceeași seară, am făcut o cununie religioasă, cu întreg ceremonialul, în fața patului în care mama își trăia ultimele zile. Curând după aceea, mama a murit. A fost cea mai tragică nuntă care s-ar fi putut închipui. În ce-l privește pe tata, am povestit că i s-au luat
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
asistat pentru prima oară la sacrificarea mesagerului. Am rămas zguduit de moartea celui mai tânăr și mai frumos exemplar din colectivitate. După aceea, trecând patru ani, s-a întâmplat să particip, chiar la Sarmisegetuza, în tovărășia lui Cotys, la același ceremonial. Numai atunci am înțeles esența dramei inițiatice și am fost cuprins de o bucurie neașteptată și confuză: mi se părea că mi se da o ocazie unică, prin posibilitatea de a mă implica direct în actul sacrificial. Spun „direct” pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ce ne-a solidarizat pe toți participanții, atunci când am avut revelația, fiecare individual, că mesagerul fusese primit de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am urmărit la Sarmisegetuza era însă cu mult mai pompos: ceremonialul se desfășura pe altarul circular de lângă sanctuar, și acesta tot în formă de cerc. Era din marmoră sculptată, având în mijloc un soare cu douăsprezece raze negre și un canal pe care trebuia să se scurgă sângele. Mesagerul, după ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mundane. Aș vrea să-mi înfrâng ostentația orgolioasă și să ajung la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cunoscută sub numele de Cavalerii Danubieni. Nimeni nu vorbea deschis despre acești războinici călare, care apărau teritoriul sacru din jurul fluviului Istros încă din cele mai vechi timpuri. Ceea ce am văzut în noaptea aceea m-a impresionat mai ales prin somptuozitatea ceremonialului: cavalerii aceștia proveneau din locuri diferite și respectau legile nescrise ale unui pact ciudat. Îmbrăcau armuri de argint, iar unele erau chiar aurite. Pe acestea se puteau vedea niște însemne înscrise în pătrate sau cercuri și niște desene: însemne care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire cu lumânări aprinse pe morminte, cu șervețele albe așternute pe morminte peste care credincioșii au depus ofrandele lor, cu rugăciuni făcute în șoaptă, sau cu glas tare în comun, cu ceremonialul și cu tămâierile binecuvântării mormintelor... De pe mormântul lui George Enescu am rupt un fir de floare, spre amintire, am pus petalele ei între filele unui carnet de buzunar ca să mai dureze, dar s-au uscat, s-au sfărâmat! Ne mișcăm
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o bună rânduială. Ducele era voios și destins, În mijlocul credincioșilor lui slujitori, mânca cu poftă, lăudând talentele de gospodină ale gazdei și vinul prietenului lui. Pentru puține ceasuri devenea și el un om ca toți ceilalți, uitând grijile domniei și ceremonialul sever de la Curte. De data aceasta Însă, lucrurile se petrecură altfel. Mai Întâi stăpânul apăru cu o suită prea puțin numeroasă. Numai doi oameni călăreau În urma sa și a lui Hildebrand. Nici unul nu dăduse semnal din corn, astfel că slujitorii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se mai află. Dar, crede-mă, știu ce spun. Eu sunt un impulsiv, mi ar sta bine să rătăcesc În căutare de aventuri. Mi-ar plăcea să fiu un cavaler pribeag, și nu un cap Încoronat. Urăsc diplomația, ambasadorii și ceremonialul de la Curte. Mi-ar plăcea să Înnoptez sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de lingușitori În urma mea. Să călăresc prin păduri, să pot spune ceea ce simt, așa cum fac cu tine acum, fără să-mi măsor cuvintele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
legase pe tânărul duce de Bodo nu mai avu cu nimeni. L-a plâns toată viața și mergea În fiecare an să se roage la mormântul său. Epilog După ce Bertold fu așezat În mormântul din cimitirul mânăstirii Sfântul Petru, cu ceremonialul cuvenit unui cap Încoronat, bătrânul bancher Urs Își duse fiul iubit acasă la Zürich și-l Îngropă alături de Wilfriede. Fu trimis un curier la Curtea regelui Ludovic, pentru a-i anunța moartea fratelui său vitreg. Dacă această veste l-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se consideră de-acum logodiți și se impune, ca cei implicați în pregătirea nunții (socrii mari și mici, nașii, pețitorul, bunicii) să se întâlnească cât de curând, pentru a stabili în detaliul cumpărăturile, localul desfășurării și tot ce ține de ceremonial (costumele mirilor, masa etc.) Tata, fiind luat mereu la pețit, mama a reușit să aibă în lada de zestre un mare număr de minișteguri. Acestea sunt o frumoasă amintire a obiceiurilor păstrare la sate. Familii de suflet Cunoscând că prietenia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ploaia. Obiceiul e practicat de copii, dar sub supravegherea directă a persoanelor mature (rude, persoane interesate). Înaintea desfășurării obiceiului se aleg dintre copiii viitoarelor paparude și se realizează masca (din frunze și crengi bozii, viță-devie etc.). În ziua fixată pentru ceremonial, paparudele copii acoperiți cu frunze, însoțiți de o ceată de 15-20 de copii colindă satul de la un cap la altul, intrând prin gospodării, cântând cântecul specific: "Paparudă-rudă Ieși afar' de udă! Udă cu găleata Peste toată ceata; Udă cu urcioru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Botezului Mântuitorului. Preotul Arcadie Repta ieșea cu enoriașii la râu, la Suceava, pentru a face agheasma și-a desfășura tradiționala slujbă. Acolo, cu o zi înainte făceau o cruce mare din blocuri de gheață și în jurul ei se desfășura tot ceremonialul religios. Vocea puternică și plină de duh a preotului se făcea auzită aproape de tot satul. Nimeni nu sta acasă de asemenea sărbătoare sfântă. Putea să fie cât de ger. Circula și zicala: "Frig ca-n gerul Bobotezei!". Fiecare, tânăr, copil
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a făcut pogromul de la Dorohoi în 1 iulie 1940, care s-a soldat cu 156 victime. În acea zi am fost delegat de comunitate să iau parte la înmormântarea unui soldat evreu care s-a făcut în cimitirul izraelit și ceremonialul cuvenit așa cum s-a stabilit în programul stabilit de comunitate. După înmormântarea soldatului, eu și 35 de persoane am fost împresurați de un pluton de soldați în retragere sub comanda unui locotenent și scoși din casa mortuară pentru a ne
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pe care a rugat-o să meargă și ea acasă la el, să vorbească cu Marioara lui Bibirig. El va mâna și vitele lui Costache Gheorghiu acasă, că-s vecini. Maria Gheorghiu fusese aleasă de Marioara să ia parte la ceremonialul de „cumpărare” al pruncului lor cel bolnăvicios. Maria Gheorghiu nu fusese aleasă întâmplător, ea a dat naștere la mulți copii care au rămas în viață. Așa zisa „cumpărare” se făcea printr-un geam, copilul respectiv era „vândut” de mama lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită în două sectoare: Ceremonial diplomatic, unde lucrau numai diplomați experimentați, buni vorbitori de limbi străine și Imunități și Privilegii, unde majoritatea diplomaților erau juriști cu experiență. Ei erau persoanele care avizau scutirile de taxe ale unor bunuri importate de ambasade sau de către diplomați, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
permanentă. Deci, directorul adjunct juca rol de director, iar pentru funcția de adjunct erau antrenați, la nevoie, cei trei prim-secretari din cadrul direcției, dar fără să fie retribuiți pentru responsabilitățile suplimentare, asumate de câte ori era necesar. Am fost încadrat la sectorul ceremonial și am primit referentura cea mai dificilă, adică relațiile cu toate ambasadele statelor socialiste. Era referentura cea mai puțin râvnită, întrucât frecvența anuală a schimburilor de vizite ale României cu cele nouă state socialiste europene reprezenta aproape 50% din totalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]