2,433 matches
-
ureche: „A scrie o carte e un mod de a o scoate la capăt, dar nimic nu arată că ar fi modul cel mai bun“. Trebuia să fiu Într-adevăr deprimat ca să dau atîta Însemnătate cîtorva fraze schimbate cu un chelner de cafenea care Își termina slujba și care se arătase mai cu seamă interesat de bacșișul astronomic pe care vorbele lui mă convinseseră să i-l las. Totuși trebuia să existe și niște excepții. De ce n-aș fi eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vreme de probabilistul meu amator. Am avut ocazia să vorbesc despre acest aspect cîteva luni mai tîrziu cu un matematician pe care l-am Întîlnit În casa unui prieten. M-am ferit să-i spun că sursa mea era un chelner de cafenea care, după părerea mea, avea motive Întemeiate să fie supărat pe Cazinoul din Cannes. Mi-a redat curajul: “Bine, dar informatorul dumitale ți-a ascuns teoria speranțelor condiționate! Ar trebui să-ți vorbesc despre variabilele aleatorii. Dacă ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei. O femeie durdulie, cu un păr negru scurt și cârlionțat, se uita lung la ea de pe canapea. Purta o rochie colorată, marocană, și avea un aer oriental. Pe fruntea ei o duzină de coșuri păreau gata să explodeze. Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întârziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întârziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit chelnerul și a dat cu ochii de mine a făcut o scenă de furie caraghioasă; își tot scotea cu limba un dinte fals și-l învârtea prin gură. „Vezi să nu te îneci cu dintele”, i-am strigat și atunci individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă bănuiască. Pe mărturia mincinoasă a unui chelner gelos, care mai era și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am încovoiat umerii. Căpătasem o monstruoasă stăpânire care mă condamna fără scăpare, dar de care eram din ce în ce mai mândru. Era cea mai mare biruință a mea. O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze. Nimeni nu m-a observat, sau, poate, doar bărbatul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se linge pe buze și dorința lui crește. Poate că și atracția este tratată În vreun fel de formula asta. Peste scoicile crude așezate pe un pat de gheață și presărate cu sare din Marea Moartă, Sherrill Îl privește pe chelnerul care seamănă cu Clark Gable. — Seamănă un pic cu tipul ăla care a ajuns al doilea la Polul Sud, mereu uit cum Îl cheamă. — Sherrill are o pasiune pentru eroi, cu predilecție bărbați care au petrecut ani grei și aspri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pereți. Sherrill pare tristă. — Eu nu o să am niciodată copii, spune ea, fără să se adreseze cuiva. Neva Își dă ochii peste cap. Chestiile pentru copii dispar, Înlocuite pe dată de holograme de dame Art Nouveau, cu lungi plete fluturînde. Chelnerul robotic reapare, cu noi pahare de băutură și așază unul dintre ele, cu multă atenție, pe o măsuță cu un picior care apare ca o ciupercă din podea, la capul canapelei lui Wakefield. Maggie zace pe podea, lîngă Wakefield și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zace el. Cele două canapele se ating. Un pat! — Deșteaptă cameră! spune Sherrill. Maggie Își aruncă pantofii din picioare și e gata să-și arunce pe podea și puloverul cînd Neva spune „În locul tău n-aș face asta!“ Dar robotul chelner a Înșfăcat deja pantofii și a dispărut cu ei. — Căcat! strigă Sherrill, spălătoria și serviciul de lustruire a pantofilor sînt off line. Drăcia asta nu va aduce nimic Înapoi pînă cînd nu le curăță. Bine că măcar ai rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschiși. După toate aparențele, turul a luat sfîrșit. — Asta e casa Rip van Winkle, spune el căscînd. Am ratat Revoluția Americană. — Numai pe cea dintîi, spune Sherrill. Cea de-a doua de abia Începe. Își fac drum pe lîngă robotul chelner și bucătăria super-automatizată; Wakefield ține Încă În mînă paharul de whiskey; e frumușel, cu un fund gros, din cristal frumos gravat. Maggie e În picioarele goale. Sherrill și Neva nu-și vorbesc. — La revedere, Wakefield și Maggie. SÎnteți o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sînt lesbiene heavy-duty, Îmbrăcate În salopete de muncitori forestieri. Băiatul cu un singur ochi s-a decis asupra unei ciocolate cu alune și se așează pe un scaun lîngă Wakefield. — Trist, nu crezi? — Ce e trist? Wakefield comandă două berici chelnerului care i se pare oarecum cunoscut. Te știu de undeva? Cu siguranță, dacă te uiți la televizor. Anul trecut am făcut două reclame la Maxdrip. Asta e. Wakefield dă una dintre sticle tînărului său prieten. — Ceea ce e trist este comerțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deschidă ușa limuzinei. Prin contrast, Wakefield este condus În casă de un ușier la fel de solemn (și de Împodobit) ca și Kaiserul Wilhelm. În marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția de capodopere moderne care ocupă vastul spațiu. Atenția lui Wakefield este atrasă de anxietatea vizuală a unui uriaș Rothko monocrom, dar o jucăușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte același lucru, deși el personal nu mănîncă niciodată Înainte de prelegeri. Chelneri În tunici aleargă În jurul meselor, umplînd paharele cu vin. — Cum Îți place avgolemono? Îl Întreabă doamna Redbone pe Wakefield. Se spune că a fost servit prima oară la o masă la Aristofan, după ce acesta scrisese o piesă despre Întîlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sinistrul domn Wadey, dacă nu se aduna. Toată lumea îl saluta pe Ralph pe când mergeau pe High Street, ale cărei case cu fațade de lemn ascundeau discret firme ca Boots și Body Shop, păstrându-și însă farmecul și o neașteptată puritate. Chelnerul de la Bengal Bertie’s era un vechi prieten de-al lui Ralph. Nici măcar nu se osteni să le arate meniul. Fran alegea întotdeauna pui Dopiaza, iar Ralph curry-ul cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alegea întotdeauna pui Dopiaza, iar Ralph curry-ul cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi fost nevoiți să ne descotorosim de ticăloșii de englezi. — Tată... Fran așteptă să sosească kolfi-ul înainte să atingă un alt subiect care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
extravagante Romeo y Julieta, când și le permitea. Dar whisky-ul părea ceva personal. Îi era groază să se gândească la ce-ar fi zis Stevie despre asemenea copilării. Îi aduse un pahar cu vin chiar în momentul în care chelnerul sosi cu meniurile. Erau atât de uriașe, încât nici unul din ei nu ajungea să vadă pe deasupra lor. — Tata spune întotdeauna: „Cu cât e mai mare meniul, cu atât e mai proastă mâncarea“. Își dădu seama, prea târziu că insulta restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
perfectă dreptate. Și cu cât sunt mai exotice mâncărurile, cu atât mai indicat e să alegi ceva simplu. Asta spune tatăl tău? îl tachină Fran, însă chipul lui Laurence se întunecă brusc. Fran fu fericită de diversiunea oferită de apariția chelnerului. Masa dumneavoastră e pregătită, domnule, zise individul, aproape târându-se în fața lor în umilința lui îndelung exersată. Când se ridică, Fran se abținu cu greu să nu înjure. La celălat capăt al salonului, chiar dincolo de scara în spirală cu covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
delicatețea lui recunoscută, lui Jack s-ar putea chiar să-i treacă prin cap să li se alăture la cafea sau să facă altceva la fel de groaznic. Spre veșnica recunoștință a lui Fran, stăteau cu spatele la ea. — De fapt, îi sugeră ea chelnerului, care întinsese brațul cu o afectare oarecum de prisos ca să îi îndrume spre sala restaurantului, aș prefera să o luăm prin grădină. Narcisele galbene arată minunat. Cei doi bărbați ezitară o clipă. Erau în martie și afară era ger. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]