1,541 matches
-
singură de la început m-ași fi resemnat, dar când am auzit că o să te duci cu el la cota 2000, unde ai fost de-atîtea ori cu mine, și o să tragi la același hotel și o să chicotești pe pârtie cum ai chicotit și cu mine"...). Atunci și-a dat seama că astea sânt semne... Nu era sigur, dar asta, faptul că ne-a prins pe amândoi în flagrant delict, nu e un semn? Și ne-a prins aici în cabină, fără martori
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă scoși din mașina de spălat: mijeau de sub catedră, în timp ce femeia lucra de zor, cu spatele la clasă. Era momentul mult așteptat. Sub comanda lui Mihnea, Cătălin deșuruba mistrețul prins în perete, în timp ce Andrei și Cezar îi topeau părul cu bricheta. Fetele chicoteau, de la banca a patra în spate trăznea a gaz și naftalină, iar madam’ Melniciuc, care desena fel de fel de structuri osoase la tablă, nu înțelegea ce se petrece. Elevul Suciu ridica de zor mâna, dar nimeni nu-l băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin alte școli din cartier. Asta nu-i împiedica pe profesorii de sport să le “îndrepte“ pe terenul de fotbal (adică să le atingă sânii, sub pretextul corectării poziției corpului la nu știu ce exercițiu de gimnastică). Nu se supăra nimeni, fetele chicoteau, se simțeau protejate, nu degeaba ora se chema de „educație fizică“. Directorul părea singurul normal. Te închidea cu el în birou la trepte sau la Bac și-ți spunea ce teze să deschizi și nota care trebuia transcrisă pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o ia, era-n halat și el, au ieșit amândoi, el o strângea de gât și-o săruta sub becul chior. Leana plângea, de bucurie sau durere, nimeni n-ar fi putut spune cu precizie. Noi făceam semne și chicoteam în beznă, până s-a prins nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
meu a fost sublocotenent în armată, provenit din rândurile iuncherilor. Așa că, nu știu cum, și generăleasa Epancina se trage tot din prințesele Mâșkin, fiind și ea ultima în felul ei4... — He-he-he! Ultima în felul ei! He-he! Cum ați întors-o! spuse funcționarul chicotind. Râse și oacheșul. Blondul se miră întrucâtva de faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cârciumă și o noapte întreagă am zăcut în nesimțire sub un gard, m-au mușcat câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în fire. — Ei bine, acum ți-o jucăm noi pe Nastasia Filippovna! chicoti funcționarul, frecându-și palmele. Acum, domnule, cerceii-s un fleac. De-acum o s-o procopsim cu niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă duc și să mă acuz singur! zise Ferdâșcenko și chicoti, surprins totuși în parte de impresia generală cam neplăcută produsă de povestirea lui. — Ce murdărie! exclamă Nastasia Filippovna. — Hodoronc-tronc! Vreți ca omul să vă povestească cea mai urâtă faptă din viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în viață adevărul de la primul cuvânt: ai avut sau nu vreo contribuție la apariția caleștii de ieri? Lebedev se strâmbă din nou, începu să chicotească, își frecă mâinile, în cele din urmă chiar strănută, dar încă nu îndrăznea să spună ceva. Văd că ai contribuit. — Dar în mod indirect, numai în mod indirect! Vă spun adevărul, adevărat! Contribuția mea n-a fost decât că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prefăcut că n-am găsit nimic. Am deschis portofelul, m-am uitat în el, apoi l-am închis și l-am pus la loc sub scaun. — Asta la ce bun? — A-așa, ca să-mi satisfac și pe mai departe curiozitatea, chicoti deodată Lebedev, frecându-și palmele. — Deci e și acum acolo, de trei zile? — O, nu. A fost doar o zi și o noapte. Vedeți dumneavoastră, am vrut să-l găsească și generalul. Căci, dacă eu l-am găsit în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit (oricum eram binedispuși pentru că aveam cele mai bune locuri, unde ne puteam întinde picioarele, iar înainte de a începe spectacolul, un localnic l-a întrebat pe un neamț de lângă noi, arătând spre două locuri: „Are they busy?“. Normal că am chicotit un sfert de oră imaginându-ne ce-ar răspunde scaunele). Deci spectacolul laser a constat în trei fascicule, două verzi și unul mov, care s-au rășchirat peste noi vreo 10 minute, desfășurând ori un fel de pânze strânse la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Margarita nu este o vrăjitoare ca oricare (profesionistă), ci una (spontană) care se formează din mers: ea știe sau învață ce este voluptatea zborului, se lasă inițiată în acest exotic carpe diem (chiar dacă impus de profesorul de magie neagră Woland), chicotește ca o fetiță, răbufnește ca o femeie deplină, face năzbâtii, pedepsește, e și walkirie, și amazoană, și ghidușă ori ciufulită, și simili-vampireasă. E de toate! Concentrează în ea, ca vrăjitoare, aproape toate nuanțele emoționale femeiești: pasiunea, ura, jocul, tristețea, compasiunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
suprasegmentalele secvențele semantice, Tîrgu Frumos pe zăpadă crucea de lumină, șah etern pe regim de șah la rege, la așa nivel al limbajului așa nivel de transport, bandă netezită peste reliefuri, oricum e la fel, cum de le puteam deosebi! chicotim, constantele disperării, prezența în scris în primul rînd, zoi, îți face așa, un zoi! rîsul fetei nu are nume, fabulos castel Ruginoasa, cetină de zăpadă dunga călătorie a trecut, sînt vorbele oamenilor, fumul casei, numai înăuntru e cald, nesatisfăcător abea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jucăușă mă prinde de mînă. Mă uit în ochii ei care străluceau ca două diamante și apoi mă uit la ea de tot. Ca la un semn că am depășit orice măsură, ploaia s-a oprit brusc. Diavolul de fătucă chicotește: Știi de ce n-a venit Ileana? Păi... Da, cu Ilie, mă lămurește zghiharda. Gîndesc eu ce gîndesc și, într-un sfîrșit, pricep. Devin îndrăzneț și privesc pe săturate. Mă înglodez în păcat și tare aș dori ca data viitoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-am spus? Adică... se vor iubi așa... care cu care are chef? Sigur că da. Nu vor mai fi case pentru o pereche. Dar ce va fi, Anico? Dormitoare mari, cantine, ce mai, toți la un loc. Cei prezenți chicotesc și la unele muieri le lucesc ochii a interes. Vor face amor... ca animalele? Anica nu prea știe răspunsul și se gîndește puțin asupra problemei. Dar fiind fată învățată, răspunde ferm: Va fi o cameră pentru... Montă, rîde un băietan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar zilnic duș este întemeiată. Dar ce contează cînd rachiul este băut pe căldură? Cucoana Anica chicotea și chiar punea mîna pe piciorul lui Musolin, așa, mai pe sus. Îndrăzneț unul, îndrăzneț și celălalt pînă ce n-au mai putut răbda și au oprit hodorogul de camion. Habar n-avea cucoana Anica de forța de strîngere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe toate și în familia Limbric s-a născut, of, băiatul. Frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la munte, la... Păi anul trecut te-ai dus la munte și seara se făcea grătar, se răgeau manele, se bea cu nesimțire și cucoanele chicoteau încăldurite,ca un stol de papagali. Păi, mă duc la amicul meu Vasilică, mă lasă singur în cabana sa, spui bucuros că ți s-a oferit o faină alternativă. Te duci cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
reluase roboteala cu lingura prin tigaia cu rântaș. O agățase țapăn cu cârligul bărbiei de umăr și palmele Îi urcau negrăbite pe coapse, ridicându-i rochia atât cât să vedem că n-avea nimic pe dedesubt și făcând-o să chicotească În limba ei, fără să ridice nasul din tigaie, de chiar ai fi zis că se rușinează. Pe urmă am văzut-o fluturând degetele de la mâna stângă peste umăr și am fost sigur că-i spune părințelului să aibă răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care arată cam boșită și trecută, iar toată treaba asta aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de materia impură și să-i apropie de transcendent... Mă plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii, înfofoliți, cu căciuli de blană, cojocele și fulare roșii ce le spânzură la gât, chicotind, trag săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată vorba străbună, că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa natură, cu anotimpurile ei capricioase și irezistibile prin varietatea lor. Privesc în jur. Animalele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
că uitasem!!! Apa mă Învălui cu brațe reci de seducătoare rusalcii, Împingându-mă spre largul Întunecat. Un val puternic, urmat de câteva mai mici, mă dezechilibră, apa sărată Îmi pătrunsese În gură și În ochi. În jurul meu, fete și băieți, chicotind, săreau pe coama valurilor Înspumate, Îmbrâncindu-se și Înotând În diferite stiluri, surferii dădeau reprezentații de adevărată măiestrie. Nimeni nu a observat ce se Întâmpla mai Încolo. Din nefericire, acolo, eram eu care m-afundam, printre alge și crengi spre
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ne-am oprit, balinezii ne-au Întâmpinat cu respect, bună cuviință, căldură sufletească și mai ales zâmbete, Împreunând palmele În direcția pieptului și Înclinând ușor capul. Le am răspuns și noi prin aceleași gesturi. Copii, mai Îndrăzneți, ne urmăreau mișcările, chicotind Înfundat sau Întinzând mâinile la salut. După ce le-am oferit un pachețel de bomboane, ștrengarii s-au ținut de noi voioși și ne-au condus până la mașină. Au acceptat zgomotos, bătând din palme să facă o fotografie cu noi. Pitorescul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ce-i poartă numele. Parcul adăpostește statuia eroului național Josă Rizal, cel mai mare poet filipinez, executat la 30 decembrie 1896. Parcul Luneta, acum „Josă Rizal” un adevărat paradis al plantelor și florilor, este vizitat pe toată durata zilei, tinerii chicotesc plini de entuziasm și ascultă muzică, adulții meditează În liniștea austeră a grădinii, bătrânii se recreează cu gândul la tinerețea trecută... Un popas, plin de interes, este Planetarium, situat Într-o extremitate a parcului, ce se dovedește o completare riguroasă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]