1,574 matches
-
unei brunete vânjoase de maximum două zeci și cinci de ani, de la masa alăturată - e așa de singurică, domnișoara - și‑i face cinste cu o prăjitură Sacher cu multă frișcă și un pahar de vin. Mai târziu o cafeluță. Fata chicotește zgomotos. Ei, frumoasă domnișoară, ce‑ar fi dacă noi doi?... (mai bine‑n doi decât singur!), chiar dacă sunt vătămat, încă mai sunt bărbat, fie și‑ntr‑un picior. Hi‑hi‑hi și ha‑ha‑ha. Fata vine la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și sila care‑i macină pe tineri. Apa se leagănă încolo și încoace în cadrul de porțelan proiectat special pentru ea, dar de ieșit nu poate să iasă din învelișul ei. Așa cum nu poți să‑ți ieși nici din piele. Mulți chicotesc, râd, zbiară, țipă și fac sport. Câte unul se aruncă într‑o poziție grotescă și pică peste un nevinovat, iar alții înoată ca niște delfini, cu eleganță și măiestrie. Anna și Rainer nu fac parte dintre aceștia. Pentru ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
degeaba. Dar când mă uit la cei doi tovarăși care au fost adineauri aici, știu că viața a avut totuși un sens, pe care fiul meu nu mi‑l poate oferi. Moartea e oricum degeaba, dar totuși te costă viața, chicotește Hans glumeț. În fond, nu‑l interesează oamenii străini, fiindcă nu‑l interesează decât Sophie și propria lui persoană. Mănâncă‑mă, poate că o să vină iar vremuri grele, îl avertizează tartina cu margarină. Dar Hans crede într‑un viitor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
contradicții. Sophie îl contrazice și spune, dă‑mi drumul, îmi șifonezi rochia, nu vezi că‑i din șifon? Degenerezi din ce în ce mai tare, Rainer, zău așa. Adulții sunt serviți până și cu punci, ca să facă față orei înaintate. Punciul e slab. Copiii chicotesc, fiindcă azi e o zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis la plimbare fiindcă el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi și mie. Am din nou mâinile libere. Îi ating coapsa cu vârful degetelor. Prea sfios, crede că-i vreun fir de iarbă. O strâng de genunchi, simte. Se ridică În capul oaselor și râde. De-abia auzit, dar râde. Chicotește. Și-atât. CAPITOLUL VIII. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL INTRĂ ÎN VACANȚĂ, IAR NOI ASEMENEA Apoi a venit vara. Sorin termina facultatea de Arte, voia să plece Într-o tabără, să facă peisaj. Florin lucra la mai multe proiecte importante pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit! Chicotește ridicându-se În capul oaselor, cu o mână sprijinită de țeasta chelioasă a senatorului, cu cealaltă pe piept, Într-un vag gest de pudoare, la care până la urmă renunță. Așază palma pe canapea, se opintește și-n chelia uleiosului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și veseli și cocliți. Blonda se înclină, fluturând părul, zâmbi fără voie, dezveli încă mai mult dinții... zăpăcitul scoase repede mâna din buzunar. Ținea între degete un bon tipărit, gata parcă să-l întindă fetei... Manole observă buimăceala colegului și chicoti, își trase sora, alergau spre apă. Pe dreptunghiul de pânză albă, pata unui trup, picioare lungi, pelicula arămie, perfect întinsă a pielii, bust trufaș, zbătându-se, greu să-ți ferești privirea. — N-ai venit aseară. Nu cu noi îți vindeci
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu noi. Ați văzut ce ploaie rece? - se zgribuli el, iar toți ai lui se zgribuliră și ei, pe dată. Apoi izbucniră În râs și câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră, traseră de blănurile noastre, iar femeile chicotiră cu mâna la gură când trecură prin fața noastră, a oamenilor. Când dădură cu ochii de Unu, se repeziră care mai de care să-l legene și să-l strângă În brațe. Unu se revoltă și-și dădu drumul pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plini de secreție și de crimă, cu spinarea cocîrjată, de maimuță, cu genunchii de maimuță strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de ei, veselul Grogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atitudine de maimuță uluită - totul foarte nostim În aparență -, iar Leo chicotește și fluturii de noapte zîmbesc. Și iată ce urmează: Grogan (tot cocîrjat): Doamne!... Dumnezeule!... Măiculița mea!... Pe ce-o fi stînd tipul ăla? (Leo și fluturii de noapte chicotesc plini de Încîntare și aprobare, și Încurajat de ei, veselul Grogan continuă) Mamă! (mișcîndu-și Încet capul gușat, Îl măsoară pe noul-venit din creștet pînă-n tălpi - o ironie fină, ce nu scapă privirilor lui Leo și ale clienților săi, care zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dată cînd bați drumurile, nu? — Da, zise băiatul. — Ce-i cu tine? zise vagabondul zîmbind. Te-ai săturat de muls vaci la fermă, nu? Am dreptate? Băiatul zîmbi Încurcat o clipă, apoi zise: — Da. — Mi-am Închipuit eu, spuse vagabondul chicotind grosolan. O, Doamne! Vă cunosc eu pe voi, ăștia picați acum de la țară, după felul cum pășiți. După puțin timp continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei, dacă mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și mă Împungea cu degetul În coaste. Ceva mai Încolo, doi negri, care urmăriseră mișcările elefantului cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind și plesnindu-și palmele peste genunchi și Începeau un schimb de Întrebări și răspunsuri, ritmat, ca un cîntec. — Ăsta face treabă, nu glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie. Vine mai aproape și-l privește pe Baronul între ochi: ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cei care aveau prieteni, amanți sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul cu pricina în elevii de la IMGB. Tinerii periferiști țineau prea mult la odihna matematicianului din creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză - i-au pus în cap o pătură profesorului care avusese ore la seral și l-au caftit de i-au umflat capul. L-au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai ieftin. A acceptat, totuși, să vină la tribunal în București. A însoțit-o și maică-sa, care a ținut să-i zică judecătoarei că eu nici măcar nu am „consumat” căsătoria. Eu cu Sabina stăteam mai la o parte, șușoteam, chicoteam când ne aduceam aminte de ceva hazliu. Judecătoarea, o roșcată provocatoare, ne-a privit mustăcind: ei, doamnă, poate trebuia să-i faceți o salată de țelină. Oricum, după cum îi văd eu, în curând se vor împăca. Am ieșit de la Judecătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu propriul lui sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și chicotea că tocmai ghicise un număr, era În avans.) Așadar, tumulul este o movilă ar-ti-fi-cială, adică făcută de mâna omului. (Din nou profesorul se apropia de tablă și scria cu creta: TUMUL.) Popoarele din antichitate aveau obiceiul să Înalțe astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
eventual toată județul și Încă vreo două În jur până nu te voi găsi. Așa voi face. Ana * — Cum adică, mă, despre război, ce vrei să spui? - Întrebă Grințu. — Uite așa! - Îi răspunse elevul Popescu Gelu, zis Meșteru, iar fata chicoti scurt, fără să pară că vrea să acorde vreo semnificație sunetului scos de ea. Curiozitatea adevărată a pedagogului Grințu nu privea câtuși de puțin modul În care acei oameni bătrâni Întâlniți de Popescu În peregrinarea lui de două săptămâni povesteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-și dau cu părerea asupra celui mai bun traseu de urmat. În cele din urmă una dintre ele se decide să-l conducă până la respectiva spărtură În gardul de tablă garnisit cu sârmă ghimpată. Celelalte rămân În mijlocul curții și chicotesc. După ce trece dincolo de gard, Popescu primește rucsacul din mâinile fetei și mulțumește politicos. Tinerețea lui, vârsta pe care tu o ai acum, el trebuie s-o fi trăit prin 1939. Numeroase lucruri s-au Întâmplat atunci și puține pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate semnele lăsate de un război se prelungesc În timp până la distanțe de câteva generații. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
printr-o rază jucaușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacată-mă s! Și peste noapte, Baba larna și moș Omăt au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat și crivățul. — Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai inghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? — Drept să vă spun, Babă Iarnă și moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu crengile in pământ. Uhum-uhum! auzi Ionel un vuiet necontenit. Hm! parcă aș fi intrat într-o pădure fără frunze. Și de unde vine zgomotul ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu, ce urâta mai ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]