2,837 matches
-
cusută cu fir de aur. Așa cum îl informaseră solii moldoveni pe regele Alexandru în 1501, la începutul anului 1502, o oaste otomană se îndrepta spre Dunărea de Jos, amenințând Transilvania, iar tătarii de pe Volga veneau, la chemarea sultanului în părțile Chiliei și Cetății Albe. La 6 februarie 1502, regele Vladislav considera că domnul va trebui să fie ajutat. În raportul trimis de Matei Muriano Senatului venețian, domnul nu putea să-i atace pe turci din cauza tătarilor de pe Volga. Aceștia veniseră, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sub ordinele sultanului în Țara Românească, în 1462. În timpul luptelor din Bosnia, în 1463, el a fost făcut prizionier de către unguri. Fostul ienicer relatează că, atunci când turcii i-au spus sultanului că au ucis mulți români, sultanul a spus: „Atâta vreme cât Chilia și Cetatea Albă le țin și le stăpânesc românii, iar ungurii Belgradul sârbesc, noi nu vom putea avea nici o biruință”. (Iorga a tradus cu „nu vom putea învinge cu totul pe unguri”). Prima confruntare dintre Moldova și Imperiul Otoman a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și-a propus un plan mai modest, dar cu urmări foarte importante pe plan strategic, așa cum le prevăzuse tatăl său. În anul 1484, Baiazid al II-lea a făcut pregătiri militare, socotite ca fiind uriașe, care să ducă la cucerirea Chiliei și a Cetății Albe. Planul său a reușit, cele două cetăți au fost cucerite, dar, cu toate acestea, importanța strategică a Moldovei nu a scăzut. Și fără cele două cetăți, Moldova reprezenta o putere militară de care turcii trebuiau să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai 1466, domnul dăruia mânăstirii Zografu un obroc anual de 100 de ducați ungurești. La 13 septembrie 1471 dăruia “bolniței noastre din sfânta noastră mânăstire Zografu” un obroc cu 500 de aspri. În anul 1475 erau dați bani pentru construirea chiliilor, pentru construirea unei arsanale (depozit) de pe malul mării și, în 1495, o trapezărie. A mai fost construită o fântână; în 1500-1501, a fost adusă pe un canal apă la mânăstire și, în final, între 1501-1502 a fost zugrăvită mânăstirea. Ajutoarele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
jocurilor de interese din această parte a lumii. Stoparea incursiunilor venite din afară, a însemnat consolidarea independenței țării și, implicit, consolidarea domniei. Au urmat acțiunile de asigurare a hotarelor prin recuperarea Hotinului în 1463, prin încercarea nereușită de a cuceri Chilia în 1462 și până la urmă prin cucerirea acesteia. Două puncte cheie pentru apărarea hotarelor, iar când e vorba de Chilia, s-a realizat și obținerea unor avantaje economice deosebite. Să fie întâmplător faptul că la un an și jumătate de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Stat și particulare, sunt guvernate de către șefii lucrărilor, cărora sunt împărțiți pentru munca obștească, cum și de către organele jandarmeriei și polițienești. În Basarabia, guvernarea este efectuată de către autoritățile militare, cum este în lagărele din Chișinău, Orhei Soroca, Bălți și Chilia Nouă, de către autoritatea polițienească, cei din lagărele Tighina și Ismail. 6. Eliberarea evreilor dela munca de folos obștesc, se face tot de către Cercul de Recrutare Respectiv. În Basarabia, până în prezent, nu a fost eliberat nici unul. Cazul în speță, care formează
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
să spun acuma cum a fost, dar ne-au dus pe acolo să luăm ceva de la spălătorie sau nu mai știu de ce..., nu-mi mai amintesc. Dar am vorbit cu ei, cu Horeangă, care o fost șef de poliție la Chilia Nouă, și cu Olteanu, care o fost comisar-șef. Cred că o murit toți... Așa, erau oameni la locul lor... Ce regim aveau acolo, din câte v-ați dat seama? Era mai dur decât al dumneavostră? Ce regim aveau săracii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pod, că acolo erau sârmele... Și am văzut că erau niște geamuri mari, și-apăi, după ce-ntindeam rufele, ne uitam, și de jur-Împrejur erau dealuri, munți cu sonde de petrol... Era tare-tare frumos acolo. Închisoarea era Împărțită În vechea mânăstire, cu chiliile foștilor monahi, și clădirea nouă, da’ tot atașată de aialaltă. În asta nouă, Înainte de-a veni comunismul și-n primii ani de după, fusese directoare o profesoară de psihologie..., un fel de..., cum Îs acuma psihiatrii ăștia... Și era foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mea. Sus la etaj erau iară trei camere, unde erau unele până la șase ani, una până la zece ani, și pe-ormă noi, cu zece ani, separat, În alt dormitor. Restu’ nu aveau voie În dormitoarele astea moderne, erau repartizate În chiliile foștilor călugări. Acelea n-aveau voie la muncă... Așadar, numai cele până la 12 ani aveam voie să muncim. Celelalte erau la regim Închis, așa se zicea. Deci primeau și o hrană mai slabă... Noi primeam o hrană mai bună, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
168, 174-177, 186, 216-219, 225, 239, 311, 323 Capul Midia 129, 136, 210, 218 Caracal 72 Carei 25, 249, 285, 293 Cauaș 293 Cavarna-Caliacra (Bulgaria) 106 Cavnic 163, 186, 225, 252 Cernăuți 57, 148, 151 Cernavodă 62, 219 Chier 50 Chilia Nouă 133 Chiscani 340 Chisindia 30 Chișinău 299 Chitila 202 Ciceu 242 Ciupercenii Vechi 159 Cluj-Napoca 9, 22, 30-32, 38, 52, 63, 98-99, 126, 136-138, 159, 162, 169-171, 177, 181, 183, 205-206, 210-214, 221, 224, 228-230, 234-236, 243, 263, 276
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
până la cei din academie. Astfel au luat naștere niște valuri ale unei mări poetice originale. Mai ales poemul scris după moartea unui bărbat iubit, „Pisică în apartament”, a avut mult succes - e vorba de o felină rămasă singură în deșertul chiliei poetului, într-o atmosferă amintind pe Baudelaire, pe Hoffmann (din Cotoiul Murr) și poate ceva din cartea lui T.S. Eliot Old Possum’s Book of Practical Cats. Am scris un articol pentru România literară, am tradus câteva poeme cu ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Eu voi trece mâine pe la el. Claustrul de la San Piero era luminat dintr-o parte de soarele care de acum strălucea peste acoperișul edificiului. Poetul intră În zona aflată Încă În umbră, unde se găsea scara ce ducea la etajul chiliilor. Abia Începuse să urce când peste el dădu cineva care cobora vertiginos. Era o fată, acoperită cu câteva zdrențe. Priorul căscă ochii cu surprindere, recunoscându-i trăsăturile descărnate ale figurii și ochii verzi, aprinși de desfrânare. - Pietra... abia izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sufletul la gură, și el pe jumătate dezbrăcat, care, văzându-l, se opri dintr-o dată. Îi adresă lui Dante un zâmbet vag de complicitate, atunci când poetul trecu mai departe fără să Îl Învrednicească măcar cu o privire, Îndreptându-se spre chilia sa. - Oh, messer Alighieri, nu-i cazul să fim atât de trufași, dat fiind că pentru două luni de zile trebuie să stăm Închiși aici, unde-i mai rău decât În temniță la Stinche! Îi strigă celălalt. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmbuibații. Scandase aceste cuvinte cu răceală, ridicând glasul. Nici o ușă nu se deschise când trecu, dar el nădăjdui că și ceilalți se treziseră deja și că Îl auziseră. Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numele inițial al hanului. Un zâmbet subțire apăra pe buzele poetului: era sigur că Guido impusese acel nume, era tipic pentru el. - Unde este mortul? Întrebă, dezmeticindu-se brusc din propriile gânduri. - Vino. Sus, În turn, au fost săpate câteva chilii. Hangiul le Închiriază călătorilor bogați, care vor să doarmă singuri. E Într-una din astea, la ultimul etaj. Dante mai șovăi o clipă: voia ca În minte să i se Întipărească o imagine limpede a ansamblului, Înainte să lunece În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îl interoghez. Ai grijă să nu plece. La Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Fecioarei, Îl Înșelase? Începu să coboare grijuliu. Ajuns jos, alergă spre ușă și pătrunse În sacristie, dar și aceasta era pustie. Într-o parte a Încăperii, pe lângă perete, se ridica o scară din piatră, care probabil că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că ducea la vechile chilii ale călugărilor. Se avântă pe trepte În sus, de unde părea să vină o licărire. Trebuia să fi fost o torță sau o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de peretele din fund, femeia pe care o Întrezărise În biserică Îl fixa nemișcată, cu o scânteiere de frică În ochi, frângându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să spui? Întrebă poetul. Dar celălalt părea să-și fi dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare a priorului. La Priorat, pe la amiază Dante ieși din chilia sa și o apucă prin galeria deschisă. Ușile de la chiliile celorlalți priori erau și ele deschise. Colegii săi se strânseseră laolaltă și discutau cu Însuflețire. Când Îl văzură, tăcură dintr-o dată, fixându-l stânjeniți. Mai cu seamă unul dintre ei, scund și cu o privire piezișă, de tâlhar, avea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se spune? Un magician? Îl Îndemnă poetul. Arrigo Îl fixă Îndelung fără să Îi răspundă. Apoi se uită În altă parte. - Elia a fost Într-adevăr mare. Dar nu În științele obscure, ci În acelea luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luminoase ale cunoașterii. Urcă În chilia mea: e ceva ce vreau să-ți arăt. Și apoi, bunii călugări m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu aceeași simplitate ca aceea a poetului. Dar, spre deosebire de aceasta, era plină de codice prețioase. Vreo cincizeci de volume erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima Încăpere nu era nimeni. Urcă iute treptele, ajungând pe coridorul vechilor chilii. Nici aici, În pofida așteptărilor, nu Întâlni nici un suflet. Femeia și Cecco păreau să fi dispărut. Poate că fugiseră. Un sentiment confuz puse stăpânire pe el. Gândul că erau acum departe Îl liniștea. Asta Însemna că planul de a păcăli Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]