7,296 matches
-
mărturiile inedite și portrete remarcabile ale unor personalități isihaste. Nu lipsesc informațiile despre toți membrii Rugului Aprins. Revoltător va fi punctul în care descoperim că un poet bătrân - nimeni altul, decat Vasile Voiculescu - de aproape 74 ani este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prezent" încă de la premieră: Ice Age: Dezghețul. Lungmetraj de desene animate, văzut din rîndul doi, cu toate accesoriile ,gustative" inerente unui astfel de film. Am stat pînă la capătul unui generic de final kilometric, numai ca să număr cîți animatori se chinuiseră la această continuare timp de patru ani. Peste 35, pot să certific... s-a făcut simțit doar pe durata vizionării și eventual sub forma unei impresii pozitive nebuloase post factum. Ca apoi să constat că nu îmi aminteam nici o scenă
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
diferit de ce pare a fi: unei familii de persani i se devastează magazinul pentru că infractorii îi credeau arabi, un lăcătuș mexican este luat drept membru al unei bande când de fapt e un pater familias onest, iar o polițistă se chinuie să îi explice colegului/amantului ei, convins că ea e mexicană, că tatăl ei e din Puerto Rico, iar mama, din El Salvador. O altă performanță a filmului, spre deosebire de Good Night and Good Luck, este nu doar individualizarea succintă, chit că unele
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
Amândoi au ceva de recuperat, amândoi au ceva de reparat, nici unul nu pare să aibă un ascendent asupra celuilalt. Dar amândoi sunt la fel de nelămuriți asupra viitorului lor împreună: ,Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc". În Jocurile Daniei, iubita pare să scape mereu înțelegerii celui care o studiază. Capriciile nu dovedesc devotament și din acest motiv Dania, evreică misterioasă și indescifrabilă, îl domină, îl surprinde și îl nemulțumește pe Sandu, fiindu-i superioară. Deci, în
Ceasornicarul sufletului feminin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10905_a_12230]
-
Mircea Constantinescu-Doctorul Pilulă, excelenți, iar momentul lor de la Bal, ca și tot Balul, de un haz nebun. Și Paula Niculițel, și Rodica Mandache, și Marius Stănescu, și toți ceilalți, și Pavel Bartoș-Habarnam, după jumătatea primei părți cînd nu se mai chinuie să-și schimbe neapărat vocea, să și-o modifice cu orice preț ca să înțelegem că e o poveste. Nu cred că e nevoie de lucrul acesta aici, și nici la teatrul de copii. Am un CD, Mica sirenă, citit, aproape
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
respectiv. Dacă privim atent istoria sau chiar ce trăim, ne dăm seama de iluzie. De culoarele paralele. Contemporanilor lui Mozart, să spunem, puțin le păsa, în cazul că aflaseră, că în apropiere trăiește un geniu, că se bucură, că se chinuie, că aude sunete, că naște lumi fabuloase care înfruntă timpul, că dincolo de ignoranța lor există și peste sute de ani adulație și adorație. Nemuritoare. Mult mai evoluați, poate, contemporanii noștrii se manifestă la fel însă. În ciuda aparențelor sau eforturilor punctuale
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
rezultatul mi se pare acum... comic. Totul sună ca produsele primilor poeți munteni, ocazionali, de dinaintea, cu mult, a lui Bolintineanu. închizând ochii, ofer cititorului, oarecum rușinat, scurte fragmente din actul 2, scena 5... ...Un vânt s-a înălțat în trupu-mi chinuit îl văd, roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum te vede Fedra, Al tău port îl aveau, și ochii și limbajul, O nobilă sfială
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
care literatura e o activitate de intensă producție) se întretaie posibilitățile și probabilitățile pe care fiecare scriitor se sprijină sau le înfruntă. Altfel, de ce ar fi atât de pasionantă istoria unui autor care a pierdut manuscrisul unui roman și se chinuie să-l rescrie? Fără conflicte puternice, în care să fie angrenate personaje consistente tipologic, fără vână epică și date concrete ale unui timp istoric și social, recognoscibil în rezoluția realistă a paginilor, fără întâmplări spectaculoase, psihologii complexe și serializarea unor
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
din care se modelează metaforele. ,}ărănia" lui Valeriu Bârgău devine fabuloasă prin mijlocirea lor: ,Cerul învins/ Numai el, cel niciodată glorios/ Știe trînta ciobănească și lovitura fulgerătoare/ A baltagului/ Un șarpe lung cît toate zilele și nopțile/ Creației/ Se plimbă chinuit prin viscerele morate..." (Tabără de agrement). Sau: , Din nou și din nou/ Bulgări reci îmi înfierbîntă iarba de pe trup// Ai atins cu mîinile înfrîngerea pe care o sufăr/ Alungînd norul de lăcuste/ Ca pe o flacără mistuită.// O voce mai
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Petrică Florescu, Reinhard pe numele lui de scenă pe care, ca fost activist, l-a mai folosit și altădată, dispus să îndrepte totul, la minut, cum îți așază un fotograf reverul, iubitul fiu al satului nu mai trebuie să-și chinuie ținerea de minte. Sînt, acolo, pentru el, de-a gata, povești de-o săptămînă, roluri învățate în pripă de actorii de la Teatrul German, puși să joace, în port bănățean, ceva gen Heildelbergul de-altădată. Se descurcă, așa nepurtați prin spectacole
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
florile în mână și mă grăbeam să le mut cât mai repede în alt loc, în altă grădină, în așa fel ca să nu sufere rădăcinile florilor. Trebuia să le schimb locul, dar nu mă puteam deplasa...O durere cumplită mă chinuia... Dintr-o dată, am zărit o pasăre mică și albă care cădea de undeva din norii cerului. Speriată, am vrut să strig, dar pasărea s-a așezat pe umărul meu stâng. Atunci am simțit căldura penajului catifelat pe gâtul meu, apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îmi amintesc cum mama detesta faptele tatălui, cum nu era de acord cu evadările lui, cum îl ura din cauza purtării lui, cât despre dragoste între ei nici nu mai putea fi vorba. îmi era milă de amândoi, căci amândoi se chinuiau. își suportau în continuare, unul altuia, lipsa de sensibilitate și adesea, chiar de judecată. Nici unul dintre ei nu era fericit.” Povestea lor de dragoste se destramă, iar accesele dramatice de mânie ale mamei Laurei culminează cu aceste vorbe, aruncate soțului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se ridică trudnic pe brînci, în genunchi, în picioare, clătinat pas după pas. E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață". La Rotterdam, admiră picturile lui Hyeronimus Bosch, care i se par înrudite cu imaginarul fantasmagoric din Domnișoara Hus, pe care a scris-o "chinuit de nostalgie" la Göttingen, orașul studenției sale. în aceste rânduri telegrafice descoperim și câte o succintă și semnificativă autoportretizare: , Păstrează chipul acestui meșteșugar (Hans Sachs, n.m.) ce aș fi vrut să fiu, dacă n-ar fi existat celălalt țârcovnic, Anton
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
prin parcuri, a loser-ilor care trăiesc vegetal, fără pasiuni și fără ambiții. Spre deosebire de predecesorii lor, scriitorii optzeciști nu mai sînt atrași de ,marile teme" ale literaturii realismului socialist. Ei se mulțumesc cu statutul de umili cîrpaci ai textului care se chinuie să transforme cîteva banale diorame din viața cotidiană într-un colaj artistic. Ironia acestui tip de demers literar este însă perfectă. Pentru că în spatele acestui joc textual dez-eroizat, autorul optzecist poate spune lucruri de neimaginat despre adevărata substanță a regimului comunist
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
cine știe ce altă pricină, el începu deodată să sughită, stârnind interesul tuturor... Nu mai putea vorbi, tocmai acum când îi venise rândul. Eriximah aflându-se lângă el, îl întrebase pe el, ca doctor ce era, ce să facă, pentru că se tot chinuia: Eriximah... hâc!... e treaba ta... hâc! să faci ceva să-mi treacă sughițul, ...hâc!... sau să vorbești tu în locul meu... Și iată cum un sughiț, un simplu sughiț, Sughițul lui Aristofan, intrat în povestire, îi pune pe cap lui Platon
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
în Scrisoare către tata, cu acel "funcționar care a săvîrșit o fraudă la banca unde mai e încă angajat și care tremură la gîndul că ar putea fi descoperit". Comparațiile urcă în amontele istoriei literare. Dacă Belikov e mai "normal", chinuit de gîndul erorii posibile față de "transcendentul" birocratic, Anghelache e tangent la patologie, prin spaima absenței organului de control care nu s-a manifestat vreme de unsprezece ani. în consecință, remarcă dl. Vartic, "dacă la eroul cehovian se poate detecta o
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
trebuie să ne deschidem spre diferență. Nu avem așa de multe întrebări pe care să ni le punem singuri, nu suntem așa de deștepți, dar întrebările trebuie să le găsești sau chiar să le copiezi de undeva. Decât să mă chinui acolo singur, în fața manuscrisului, și să mă întreb la ce-mi trebuie, mai bine formulez sau învăț din alt context o întrebare nouă. Manuscrisul nu-mi spune nimic, nici nu întreabă nimic, eu trebuie să-l întreb pentru ca el să
Infelix culpa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10130_a_11455]
-
cu excrocherie! Un excroc, cândva, pe vremea noastră, să-i zicem așa, era băiat deștept, ăla. Da' ce Ťbăiat deșteptť sunt ăștia care-i vezi că... ce exrocherie a făcut el? A luat un bătrân, l-a sechestrat, l-a chinuit ca vai de mama lui ca să-i semneze niște hârtii, ca să-i vândă casa lu' ăla. ăsta nu-i excroc! și violatorii... Aveau și ei, acolo, un statut al lor. Nu ăștia, cu babele. Te uiți acum, cu copii... Ce
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
acceptate anterior de aceasta. O asemenea deturnare bestială a conștiinței, o asemenea nemaipomenită demolare a identității, la care n-au acces nici măcar autorii Holocaustului, alcătuiește o tristă specialitate a totalitarismului roșu. Fiu de preot, dl Mihai Buracu s-a văzut chinuit într-un chip aparte, pus fiind să participe la liturghiile negre ce parodiau, în zilele de mare sărbătoare, ritualul creștin. Astfel, în Duminica Floriilor din 1954, e montat la Pitești un ritual satanic interpretat de deținuți, "un dezmăț", "o orgie
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
taciturn, cu o infinită tristețe în priviri de cele mai multe ori (...) micuț, puțin rotofei, cu figura de clovn - cum s-a spus de atâtea ori, încât el însuși cred că a ajuns s-o creadă; cu pleoapele grele, cu gura mereu chinuită de un rictus, mergând cu pași mici și ușori, cu zâmbetul rar, dar încântător. Spre deosebire de alte mărturii, îi apare exegetului său devotat ca "un om de o extraordinară delicatețe", ca "un om bun și generos". La bătrânețe nu-și mai
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
dostoievskianť nu există în realitate. Nu sînt dostoievskiene, în pofida paralelismelor certe, în pofida similitudinilor depistate, nici romanele lui Gide, nici cele ale lui Bernanos sau Papini. Există însă romanul postdostoievskian, roman creat de acei scriitori ai secolului al XX-lea care, chinuiți de Ťproblemele blestemateť ale condiției umane, au căutat - și au știut - să le prindă în creații de înaltă artisticitate (...) Există, aș zice, postdostoievskieni Ťnaturaliť, care se întîlnesc în mod inevitabil cu scriitorul rus în cele mai intime porniri ale ființei
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
Cred că venea cu gândul să mă certe fiindcă uitasem de el, dar, după ce dădea cu ochii de mine, pesemne că uita. Într-o zi a sosit Împreună cu două rățuște. Prietenele lui erau albe ca și el. Oricât s-a chinuit să le arate cât de bun prieten le sunt eu rățuștelor, tot nu a reușit să le convingă să se apropie și ele de mine. Într-o bună zi a urcat Însoțit de-o rățușcă și de șase boboci, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a Întâmplat), nu ar putea avea vreun impact deosebit, dincolo de interesul academic. Entuziasmul individual pentru traducerea lui Eminescu În engleză s-a cam oprit de fapt În România la sfârșitul anilor „70, (poate că anii „80 au fost mult prea chinuiți de mizeria economică internă), după „revoluție” retipărindu-se doar traducerile mai vechi din Eminescu. Oricum, deschiderea către Occident și Internetul au facilitat contactul străinilor cu patrimoniul românesc. Apariția variantelor eminesciene ale Brendei Walker (În ciuda abordării neprozodice) este rezultatul salutar al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
seara, datorită luminilor interioare, am remarcat faptul că acolo e un loc simpatic în care se mănâncă și se bea. Ce m-a frapat a fost faptul că era mereu plin, la ore la care alte localuri din zona se chinuie să atragă câte un mușteriu rătăcit. Astfel că, într-o eternă seară de marți, ne-am prezentat la ușă, înarmați cu zâmbete și o senzație de semi-foame, dar și pregătiți, cumva, pentru un eșec. Din fericire, n-a fost să
Italia de pe Eminescu [Corola-blog/BlogPost/96587_a_97879]