2,486 matches
-
să stau iarna cu el, să învățăm împreună, să trăim din ce este și-o fi tot împreunăăși așa, înlocuindu-l la ore câte odată, am ajuns suplinitor de suplinitor. Cât lucram cu isteții copii, Iancu arunca alice în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ele. Un bun material de studiu. 1987-1988, când era în anul trei, a plecat cu un vodevil la Leningrad (Sankt Petersburg) într-un schimb de experiență. În tren a aflat că vor fi cazați la azilul de actori bătrâni. Aprilie, ciori în parcul imens. Pe jos un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca ciorile pe zăpadă. Au fost invitați la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la azilul de actori bătrâni. Aprilie, ciori în parcul imens. Pe jos un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca ciorile pe zăpadă. Au fost invitați la o masă superbă cu tot tacâmul: cristale, argintărie... Când au apărut bătrânii s-a prăbușit asupra tinerilor toată istoria teatrului si cinematografiei. Puneau studenții între ei. Bătrânii parcă încercau să sugă tinerețea din preajma lor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu le înțelegem. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion. Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunți la o parte din viață. Și trebuie să alegi. Îți trăiești viața sau o întelegi? Una din două." Cred că Ada noastră e dezlegătorul din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion. Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunți la o parte din viață. Și trebuie să alegi. Îți trăiești viața sau o întelegi? Una din două." Cred că Ada noastră e dezlegătorul din textul lui Paler. Hieroglifele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În sânul său. Rezultatul? Odată dispărut omul, deci - permiteți-mi a visa puțin - a biocâmpului său, negentropic, natura are mâinile dezlegate. Acele vagi Încercări ale ei, dintre care am amintit mai an vreo câteva: mușchii și lichenii, dar și vrăbii, ciori, gâzgănii, care Încearcă cu destul de puțin succes colonizarea spațiului antropizat, acele Încercări deci, devin mai insistente. Dacă depășim stadiul acestui spațiu, lărgindu-l la scara unei așezări, fie și urbane, vedem aceleași Încercări, și tot cu rezultat incert. Iașii sunt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
roșii la aceea a Copoului, care nu se rușinează să traverseze chiar bulevardul ori, cățărate pe vreun gard, să ronțăie ceva; ba chiar să se Înfrupte din cuiburile vrăbiilor; ca ’n pădure. Mai pe urmă, au apărut chiar fazanii. Despre ciori și câini vagabonzi, ce să mai spun? Sunt peste tot. Iar despre plante și atacul lor vorbesc de obicei. Toată această Viață nu așteaptă decât absența omului, pentru a realiza un nou Borobudur... Adică ceva asemănător acelui oraș din “Cărțile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acea invazie, căci a te opune naturii e o cauză pierdută din start, ci chiar să stimulăm invazia, dar prin specii care nu deranjează. E o atitudine ceva mai inteligentă sau, dacă vreți, negentropică. Un exemplu Îl avem În Iași: ciorile care invadaseră Piața Unirii au dispărut de acolo prin anii ’60, atunci când a fost stimulată, prin adăpost și hrană, popularea cu porumbei. Și, dacă am amintit de câinele vagabond, cred că sunteți de acord că el e totuși oarecum artificial
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
18 câini vagabonzi și i-a Îndopat la propriu cu ciocolată, i-a dus la stomatolog. De fapt, i-a scos din mediul lor obișnuit. Dar nici să acționăm brutal. Putem limita acest pericol În mod inteligent, Învățând din pățania ciorilor. Adică, favorizând alte specii, acceptabile pentru noi, asigurându-le adăpost și hrană dar, În același timp, și un factor de stress pentru concurența vagaboandă. Ar fi deci de pus două Întrebări. Iar dacă aș avea mijloacele financiare necesare, aș urma
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Parcă mai ieri prietenul Aurel Brumă, primul care ia cunoștință de aceste tablete, Îmi arăta planul estival al Radiosferei. Acum Însă a Început să ruginească frunza din vii, iar rândunelele se pregătesc de călătorie, lăsând În urmă, vorba poetului, doar ciorile... Deci vremea să găsim un punct comun pentru toate subiectele verii. Căci, În fond, prin tendința estivală de evadare din cotidian, fizic spre locuri ori ideatic În altceva, să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și Ionică). Timp de 12 ani e slujitor al altarului ădascăl, diacon, la diferite biserici din Iași). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl părăsise nevasta ăun diacon n-avea voie să divorțeze), trăsese cu pușca în ciorile care murdăreau biserica Golia ălocuia ca diacon în casa aflată și azi în curtea Goliei) și se tunsese ca un civil. Abia în 1993, după 122 de ani, s-a luat post-mortem o hotărâre reparatorie: Creangă a fost reprimit în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa bomba atomică și punerea în afara legii a energiei electrice, precum și restabilirea în toate drepturile și în starea de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
moșneagului Ion Creangă Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
caută hrana În apele sărate ale mării, Atunce când se bat pentru mâncare, Luptându-se cu prada, àltfel țipă, Și altfel altă dată! Alte păsări Își schimbă glasul când se schimbă vremea: Așa e neamul cel cu viață lungă Al cioarelor și stolurile negre De corbi atunce când, precum se spune, Sau ploaie cer sau cârâie-a furtună. Deci dar, dacă simțiri deosebite Îndeamnă animalele chiar mute Să scoată glasuri tot deosebite, Cu atâta mai vârtos puteau și oamenii Să-nsemne
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
galbior de fel/ Și-i gălbior de flori,/ Cu șeaua de aurel,/ Cu scări dalbe d-argințel,/ Cu pohe cu năsturei,/ Cu frâu cu ghiocei,/ Cu bici cu măciulie/ Cu chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate direct feciorilor de însurat. Alegerea calului ce-l va însoți pe voinic în expediția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-te-n raza soarelui,/ Din vederea șearpelui,/ Taie capu șearpelui!” (Giurgiu). Apelativul Galben al calului, frecvent întâlnit, are echivalențe multiple în textele citate. Jocul și săriturile lui furnizează însă unul dintre cele mai impresionante implicații solare. În colinda soarelui din Cioara Radu Vodă, Brăila, calul strunit de ipostaza antropomorfă a astrului, calcă în spații pârjolite și le redă vitalitatea: „Galben Soare în cânchi pârliți -/ Cânchi pârliți mi-a otăvit,/ Mari boiri caii și-a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i spune cîrțoroșanului la ceea ce trebuie să se aștepte pentru el sau pentru cei apropiați lui, după cum se arată unele fenomene sau evenimente. E semn că cineva din anturaj e pe ducă atunci când : - cîntă cioghica o pasăre neagră, înrudită cu cioara, mai mică decât aceasta, dar puțin mai mare decît vrabia, în preajma casei. - cântecul cucuvelei se aude fie pe casa gazdei, fie în vecini. - urlă câinele fără un motiv anume. - visezi că ți se scoate un dinte sau o măsea, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Cadrul naturii e aproape fermecător. Soarele mă încălzește. Cerul e senin turburat de câțiva nori. La orizont se profilează culmile munților Vrancei. Undeva mai aproape, în niște plopi înalți de lângă calea ferată ce duce spre Ploești un zbor gălăgios de ciori nu se pot înțelege de la anumite chestiuni. Probabil că s-a ivit gâlceava în mijlocul lor. Sau poate că au motive serioase. Undeva se aude zgomotul unui motor de avion. Pe câmp sunt toporași, floricele mirositoare din care îți voi trimite
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
noi nu vă putem răspunde invitației voastre. Ne pare foarte rău. Aceasta s-a adăugat necazurilor enumerate mai înainte, plus că acum 10 zile s a abătut asupra noastră o grindină cu bucăți de gheață colțurată, unele cât oul de cioară și a stricat viile și pe a mea. Ne bucură însă că suntem bine așa cum suntem. Doamna mea a fost la Vatra-Dornei 21 de zile, Ion a stat acasă. acum pleacă și Ion, nume de slugă, la Câineni-Buzău să facă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să-și fi redobândit firescul sub forma nebuniei. În plină demență, „politicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mă va scoate cu adevărat din această țară. Apoi însă, trenul a ajuns în Ungaria. Iar pe lângă șine lunecau acum fâșii de iarbă iernatică ungurească, pete de zăpadă ungurească, felinare ungurești. și când s-a luminat de zi - cer austriac, ciori austriece, tufișuri și plopi golași austrieci. Ținutul ce gonea pe dinaintea ochilor nu aspira la nici un fel de libertate. Tot ce vedeam creștea, lipsit de imaginație, pe românește. Trenul mergea înainte, dar, în ciuda depărtării crescânde, peisajul continua să rămână acasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în blugi după niște Xanax, am înghițit două pastile și parcă mi s-a ridicat un fel de greutate de pe piept, dar atunci l-am observat pe îngrijitor (da, era clar sâmbătă) pescuind din jacuzzi ceva ce semăna cu o cioară moartă. (Duminică seara, la Allen, voi afla că o altă cioară fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi s-a ridicat un fel de greutate de pe piept, dar atunci l-am observat pe îngrijitor (da, era clar sâmbătă) pescuind din jacuzzi ceva ce semăna cu o cioară moartă. (Duminică seara, la Allen, voi afla că o altă cioară fusese țintuită de trunchiul voluminos al unui pin chiar în fața casei familiei Larson, iar o alta, „ruptă-n două“ și îndesată în cutia poștală a familiei Moore; mai fusese găsita una ciopârțită - “ronțăită“, cum s-a exprimat Mark Huntington - în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Huntington - în spatele jeepului Grand Cherokee al lui Nicholas Moore, și o alta atârnând într-o gigantică pânză de păianjen ce se întindea între doi stejari din curtea familiei O’Connor). În timp ce mă apropiam de jacuzzi, am observat că ceea ce deosebea cioara asta de altele pe care le văzusem vreodată era ciocul anormal de lung și de ascuțit. Eu și îngrijitorul am studiat o vreme pasărea, amândoi fără grai, până când m-a întrebat: - Aveți cumva o pisică? În aer plutea un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o scurgere lipicioasă. Mi-am dat seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam. Câmpul ăsta e un cimitir, mi-am spus dintr-odată. Pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]