3,274 matches
-
Portugalia prin unul. Unde s-ar întroluca socialiști, ateiști, comunarzi or oameni tot de mâna aceasta, acolo veți vedea răsărind câte un Caligari, Horia și Mircea Rosetti, ori altă seamă de tinerime fanariotică sub numirea specioasă de reprezentanți ai rasei ciobanilor de la Rucăr ori a moșnenilor din Câmpulung. Dar la ocazii în adevăr serioase, cum e bunăoară un congres geografic, cum sunt manevrele militare ale unei nații consângene cu noi, la ocazii în care Apusul înrudit ar putea să fie interesat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se judecau la 30 august 1844 În fața Divanului Țării de Jos, jurnalul Încheiat la 12 martie 1845 fiind contestat de către vorniceasa Paraschiva Râșcanu, proprietara moșiei Drăgușeni . Zapisul din 25 februarie 1842 atestă opt locuitori din satul Frenciugi - Grigoraș, fiul lui Cioban, Alexa Cosova, Iacob, fiul lui Alexa Cosova, Dumitrașcu, fiul lui Ioan Gherghinciuc, Costantin, fiul lui Ioniță Găină, Toma, fiul lui Grigoriță, Alexandru, ginerele lui Horodincă - care cumpără două stoguri cu fân În valoare de 12 galbeni de la Sotir Leondie Cicinca
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
e espresia numai atunci când se caută anume să fie mai de rând decât lucrul pe care-l spui. Povestea întîia e spusă curat numai spre a interesa pe copii pentru lectură. Lăsăm să urmeze una cu o aplicațiune morală: Un cioban tânăr se afla odată cu oile în munți la pășune. Oile pășteau, iar el ședea lungit pe o stâncă, la umbra unui brad, cu capul pe mână, privindu-le cu mare plăcere! Păstorul fiind obosit, după câtva timp începu a dormita
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai bine, pe când la condeiele veniturilor se observă o îmbucurătoare scădere, ceea ce dovedește că clasele contribuabililor huzuresc de bine într-atîta încît nu mai vor să plătească dări; după ce c-un cuvânt țara promite a deveni în adevăr fericită, ca acel cioban din versurile d-lui C. A. Rosetti căruia cămașa îi părea un lux nepermis beatitudinei sale; după atâtea și atâtea izbânzi, fie-n cestiunea rectificării granițelor în minus, fie-n cestiunea izraelită ori a drumurilor de fier, ori a Arab
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
august 2000 Căldură tropicală. Imagine apocaliptică în centrul orașului București. Sunt așezat pe marginea ciobită a fântânii de la Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
naționalismelor, nu s-a cristalizat niciodată o conștiință comună, ardeleană, ca în Elveția. Dar cele trei etnii erau totuși dependente una de alta și am dat ca exemplu târgul de la Negrești: toți sunt acolo, fiecare cu marfa lui, e și ciobanul, și ăla cu ceramica de Korund, și neamțul cu produsele lui, și țiganii cu ale lor. Sunt interdependenți, în mod foarte concret, fiecare vrea să vândă celuilalt ceva. Această punere în temă nu o fac niciodată la locul de filmare
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape unul dintre adversari de câine, ciobanul nostru mioritic avea timp să-l răpună pe atacatorul său și să facă față, apoi, celuilalt adversar. Nunta cosmică, imaginată de cioban, metaforă superbă, avea să aibă loc numai „de-o fi să mor”. În fața destinului, românul spune „fie ce-o fi” și trece la acțiune. Dacă nu ar fi făcut așa, noi n-am mai fi supraviețuit ca neam. Spaniolii, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Au cerut acolo ajutor ca să vină asupra lui Ștefăniță, dar regele Ungariei și regele Poloniei au socotit că nu este prudent să turbure domnia Moldovei, țară atât de importantă, câtă vreme exista amenințarea turcească. Alexandru Lăpușneanu, în Moldova, și Mircea Ciobanul, în Țara Românească, au căsăpit fără milă pe cei care cârtiseră împotriva autorității lor, după care a venit înăsprirea jugului otoman, domnul devenind intermediarul dintre sultan și țară; cine se ridica împotriva lui, se ridica împotriva sultanului. S-a spus
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
destul de solide, de pe vremea marelui Ștefan, iar țara care i-a venit în ajutor domnului a fost, mai întâi, formată din locuitorii satelor, care făceau parte din ocolul târgului Roman. Cum i-au căsăpit pe boieri, Alexandru Lăpușneanu și Mircea Ciobanul, peste 20 de ani, spune multe despre rolul jucat de oligarhia boierească în conducerea țării. Ca șef al armatei, domnul putea delega pe un dregător să conducă un corp de oastea, atunci când avea loc o acțiune secundară, așa cum s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
treacă neobservată. Dimpotrivă. Când se afla între alte surate, de vârsta ei, stârnea scântei de invidie. Și pentru ea trebuie să fi făcut un artist anonim acele versuri populare: "Femeia fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație și cu invidie; și că îl și compătimea, tocmai fiindcă era altfel decât ea. Tăcut. Rușinos. Introvertit. Modest. Prea obișnuit îmbrăcat. Nu prea umblat. Venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gol etnic, care se poate forma și din cauza discordiilor inter-etnice, "mioritice". Invidia are rădăcini ontologice: cazul mitic al lui Cain sau cel baladesc al Păstorului moldovean care are oi mai multe. "Ion Druță, subliniază Th. Codreanu, l-a văzut pe ciobanul moldovean când nu mai are oi, când nu le are decât în cântec și totuși e invidiat și crucificat mai departe" (p. 92-93). În aceasta constă lecția însușită a lui Eminescu care lua în considerație și situația geo-existențială a României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești" (p. 124). În acest fel, despărțirea de eminescianism devine complementară întoarcerii la eminescianism. Exemplificând teroarea istoriei prin conflictul din Miorița și prin soluția ciobanului moldovean, Cezar Ivănescu se situează de partea omeniei mioritice pe care și-o asumă cristologic. Ca intelectual ce și-a asumat escaladarea Golgotei, poetul se consideră, astfel, păzitorul ființei neamului său, alături de "un Bălcescu, un Eminescu, un Iorga, un Vasile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sale. Aitmatov a numit acest fenomen mancurtizare, un produs prin excelență al Cancerului roșu. Splendidă e la Cezar Ivănescu lectura Mioriței printr-o grilă sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
biografie incipientă, se consacră un spațiu amplu luptătorului pentru unitate națională, pe fondul infinitei sfâșieri, al nostalgiei Ithacăi, al discordiei ca factor dizolvant în relația dintre frați, pentru a încheia cu fine considerații critice având ca reper Inorogul cantemirian și ciobanul mioritic. Analiza propriu-zisă a operei este rezervată capitolelor Paideuma, Elementele și Duminica Mare, încheierea făcându-se printr-un sumar Final de poetică. Theodor Codreanu aspiră demiurgic să epuizeze subiectul, așa încât pune în relație o sumedenie de informații de toate felurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nebunie", bunăoară, în poezia Melancolie, fapt care a stârnit riposta lui Mite Kremnitz: "Nebunie? Poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie și Eminescu a prins adevăratul sens al lumii". "Criza sacrificială" e interpretată în analogie cu aceea christică, a ciobanului moldovean din Miorița și cea din Monastirea Argeșului, criză în care este implicată totdeauna violența. Theodor Codreanu apelează la ontologia arheității creată de poetul nostru, invocând filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul monstruos" (Cain și Abel, Eteocle și Polynice, Sarmis și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-au Înmulțit... Nu mai puteai să faci nimic dacă nu treceai la ei. Pe urmă au pus mâna pe munți, ne-au luat pădurile, ne-au pus cote... Cum ați ajuns dumneavoastră În opoziție cu regimul comunist? Am fost cioban În munte multă vreme, din tată În fiu, și, În 1948, comuniștii ne-au luat dreptul de munte și ne-au pus cote pe oi, lână, brânză, miei... Le-am dat treburile ăstea, da’, atuncea, noi știam că munții erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
părinților, a bunicilor noștri și trăiam și noi din ea... Comuniștii au făcut o naționalizare și ne-au luat munții, nu ne-au mai dat voie să mai păstorim... Și atuncea, umblând pe acolo pă munte cu oile, cu vecinii, ciobanii care erau de prin Nereju, de prin Valea Țării, Poduri, toți au zis: „Măi, da’ până când să ne ieie ei?”. Și a gândit un Învățător, Toader Bușilă, din Tulnici, de aicea din munți, și a zis să facem o mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vidra, da’ nu se făcuse nimic, că zicea să vină cu ajutor, cu aviație... și n-a fost nimic. Da’ era deja Securitatea la Vidra! Dacă am văzut asta... cum am avut armamentul... am fugit În munte. În munte, toți ciobanii care au fost cu oile la târle le-a adus În sat... și au văzut că acasă bătea părinții, pe alde frate-meu, pe ăștia... Și am stat În munte din 23 iulie ’50 până-n 5 septembrie. Dumneavoastră când ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și fior participativ. Comunitatea Vlașinilor este zugrăvită, într-un fel, din interior, fără a fi pierdute din vedere ritmurile dintotdeauna, ambiționând să se configureze într-o viziune mitică. Plecarea Vlașinilor se axează pe un conflict istoric, resuscitând confruntarea dintre comunitatea ciobanilor români din zona muntoasă a Sibiului și stăpânirea habsburgică ce încerca să-i silească să adopte „uniația” cu biserica romano-catolică, pentru a-i despărți de neamul lor de dincolo de munți. Vlașinii sunt „dăruiți” de Maria Tereza orașului Sibiu, oierii fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
grăbit. S-a urcat în mașină și în câteva minute autovehiculul puternic, de teren, a dispărut. Parcă înduioșată, ploaia s-a oprit pentru câteva momente, dându-mi răgaz să ajung la stâna de oi din apropiere. Am alergat până acolo. Ciobanul și soția lui văzuseră toată scena. De ce nu v-au luat și pe dumneavoastră cu mașina, tovarășa secretară? Ce oameni sunt și ăștia, să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul cu un prosop
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să fiu pusă de securitate la sediul primăriei. Plănuisem în acea primăvară să mergem la socri, undeva într-o comună din apropierea Bucureștiului, care era înconjurată de păduri. Era primăvară și codrul abia era înfrunzit. Am vorbit din timp cu un cioban să mi aducă doi miei contra cost și o roată de caș proaspăt. Odată ajunși la țară, la socri, vroiam să facem un grătar și să ne simțim pentru câteva ore o familie adevărată și fericită. O cunoștință s-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a fi cosite. Dacă ploua și timpul era favorabil, se cosea fânul de două ori pe vară. Fiecare crescător de animale care încheia contracte cu statul la produsele animaliere primea pentru acestea fân de cea mai bună calitate. Uneori, noaptea, ciobanii intrau cu oile în tarlalele de grâu sau de orz și diminuau serios producția de cereale care și așa nu era prea mare. Câte un cioban mai îndrăzneț, care avea peste o sută de oi, intra și ziua în tarlalele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la produsele animaliere primea pentru acestea fân de cea mai bună calitate. Uneori, noaptea, ciobanii intrau cu oile în tarlalele de grâu sau de orz și diminuau serios producția de cereale care și așa nu era prea mare. Câte un cioban mai îndrăzneț, care avea peste o sută de oi, intra și ziua în tarlalele cu cereale sau în fânețe. Inginerii agronomi erau depășiți de situație sau nu voiau să strice relația cu ciobanii, iar milițienii, care ar fi trebuit să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]