1,729 matches
-
M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată în spitalul Fundeni, iar nenea Vasile le trecea pe toate prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să se îndrepte către livadă, unde aveau să se-ntâlnească cu polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu. Nu știm să ne-o spunem nouă înșine. Ea s-a dat bătută mai repede decât credeam. Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de apărare. Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu i-ai strâns umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asta nu însemna mare lucru - britanicii își ascund în mod obsesiv mașinile în grajduri sau hambare, chiar și pe cele foarte frumoase, ca Audi, pentru a nu fi acuzați că a) strică priveliștea ori că b) se dau mari. Am ciocănit din nou, de data aceasta mai tare. Tot n-a venit nimeni. Acum nu mai puteam să mă întorc la fermă. Ca de obicei, pantofii Jimmy Choos mi-au blocat complet circulația sângelui la picioare și de-abia mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dormitorul lui Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum ce fac ? Dacă dorm și îi trezesc? Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
biroul său, spune. Pentru a discuta salariul tău și condițiile. Nu-l lăsa să te aștepte ! — Ăă... prea bine, doamnă. Fac o reverență, după care îmi netezesc uniforma și pornesc pe hol. Mă apropii de ușa biroului lui Eddie și ciocănesc de două ori. — Intră! se aude un glas jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său : o chestie uriașă de mahon și piele ștanțată, pe care se află un laptop care pare foarte scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi spun, încercând să-mi iau un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O, Doamne! Cum s‑a întâmplat una ca asta? — Spune‑i șoferului să întoarcă! Taximetriștii ăștia din New York! Habar n‑au de nimic! Ciocănește în geamul acestuia. La Gug‑gen‑heim! zice, de parcă ar vorbi unui tembel. Pe strada 89! Și repede! Femeia asta așteaptă de la șase ani să ajungă acolo! Vreți la Guggenheim? zice șoferul, uitându‑se la mine. — Ăă... da! zic, neîndrăznind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară. Lionel mai ia o sorbitură de cafea, cu ceva zaț. Bine-crescut, înghite și zațul. Deodată, remarcă ghipsul lui Liliane. Ciocăne cu degetul în el. — De calitate, se pronunță el, ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse timid în ușă. Nici un răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul Tolea Voinov abia de își rotise capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar, foșnetul prosoapelor pe care le schimba, bombănelile, peria și pieptănul și pensonul de bărbierit și clinchetul lamei căzând pe oglindă. Ceea ce nu însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răgușită, sufocată, mocnită. Să se întoarcă, să nu se întoarcă... cine știe ce se mai întâmpla în bizarul cuplu. Renunță la orice inițiative suplimentare, coborî grăbit în stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în pat: gândea. Mai curând furios, decât încântat de amintirea mapelor cu fotografii cu care îl onorase doamna Venera. Dimineață, după-masă, zăvorât în casă. O duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vechiului Partid Istoric. Făcuse pușcărie din gros, scăpase, se potolise. Măturase o vreme străzile în mahalaua Brandaburlenilor, apoi intervenise Macatist și-l angajaseră marcator silvic. La cei peste șaizeci de ani ai săi, umbla cu toporișca prin pădurea de la Obancea, ciocănea și cresta copacii, să-i aleagă pe cei de tăiat. Mai câștiga și el astfel un ban, că și vindea din căzături, trei-patru care pe lună, cu aprobarea tacită a inginerului silvic. Așa și-a făcut și el, mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios, bătând insistent în plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti, țopăind nerăbdătoare. Îi trimise un pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
timp un întrerupător pe același perete pe care se afla și ușa de care noi nu am reușit să trecem. Becul din tavan nu s-a aprins, căci lipsea, dar o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții intrării nu s-au gândit, probabil, să sigileze total ușa. Credeau că vechiul imperiu va dăinui totdeauna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și am camere video în apartamentul lui. — Cum ai făcut asta? întrebă Vasco, zâmbind. — Să spunem că securitatea de la Venetian nu mai e ca pe vremuri. Și e și mai ieftin. Tânăra de douăzeci și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mda. — Sigur? — Mda. — Îmi pare rău pentru ce-am făcut, zise Adam, coborând din mașină. Și mulțumesc că m-ai adus. Ne mai vedem. — Aștept până intri în casă, spuse Josh. Îl privi pe fratele său mergând spre casă și ciocănind la ușă. Mama lui deschise. Adam intră și ea închise ușa. Fără să se uite nici o clipă spre Josh. Acesta porni motorul și plecă. Capitolul 7 La prânz, Alex Burnet plecă din biroul firmei ei de avocatură din Century City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o clipă, din nou. Păi bine, zic. Atunci, eu o să... Mă ridic de pe canapea, fără ca ei să Întoarcă măcar capul. Ies În hol și iau cutia de carton pe care am adus-o cu mine. Apoi ies pe ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de când s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Trag aer În piept adânc și mă ridic. N-am să-l las să mă dea afară. Pur și simplu, n-am să las să se Întâmple una ca asta. Traversez biroul și pornesc pe hol spre sala de ședințe, ciocănesc la ușă și o deschid. Jack Harper e așezat pe un scaun la masa de conferințe și scrie ceva Într-o agendă. În clipa În care intru, ridică privirea și gravitatea expresiei lui face să mi se pună un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
OK. Asta e, n-am ce face. Trag aer În piept adânc, mă ridic și pornesc spre etajul unsprezece. În fața ușii lui e un birou, dar nu văd nici urmă de vreo secretară, așa că mă duc direct la ușă și ciocănesc. — Intră. Deschid prudentă ușa. Încăperea e imensă, luminoasă și lambrisată, iar Jack stă la o masă circulară, Împreună cu alte șase persoane, așezate pe scaune. Șase oameni pe care nu i-am mai văzut niciodată, Îmi dau brusc seama. Cu toții au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cât mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șefu’” era un mister dar nu și pentru câțiva ochi iscoditori. Ștefan Girovescu chiar se aștepta la un premiu gras din partea conducerii care, ca orice conducere comunistă, nu făcea nimic fără știrea și aprobarea, fie ea și formală, a partidului. Ciocăni la ușa capitonată și fu surprins să audă de dincolo: Așteaptă! Abia peste cinci minute auzi: Intră! Era un „intră” pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sala fostului club, acum transformată În sală de ședințe. Descoperise o „minune” și sufletul său de artist era atras ca un magnet de o pianină veche, la care Încerca să găsească notele pentru o melodie mai ușoară. Tresărea ori de câte ori cineva ciocănea În ușă și se panica atunci când cineva o deschidea. Îl fascinau sunetele Înalte sau joase și nu realiza că erau ...dogite. Trecuse o lună sau mai bine de când obișnuia să vină zilnic sau chiar de două ori pe zi „să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]