2,405 matches
-
voia să-i probeze din nou forțele pe jucăriile de care se plictisise, în momentele cînd dorea să-și reamintească ce efecte nocive au acțiunile răului. Trebuie să înveți despre ce urmează să înfrunți. Întru pregătirea confruntării cu răul, își ciocnea uneori forțele cu ale lui Georgică, strîngîndu-l cu putere în pumn sau frămîntîndu-l în mîna asudată, după ce colegi răi își bătuseră joc de el. Lupta nu ajungea niciodată la final, pentru că încă nu învățase tot ce se poate despre puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cap, haha, nu arunca încă, mai așteaptă, încă, încă, uite acum, hai repede. Și Cornel și-a luat avînt cît de mult l-a ținut pielea brațelor și a aruncat ca la jocurile olimpice, dar din neîndemînare punga s-a ciocnit de balustrada din fier, în loc să se ducă peste, cum ar fi fost normal. S-a vărsat mare parte din ea, înainte să fi avut timp să rețină ce-a mai rămas din apă, și apa s-a revărsat peste tricoul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu mai avea cum. Și-au terminat mîncarea în tăcere. Aia nu s-a ridicat să plece, cum se aștepta copilul. Terminînd mai repede, Marcu s-a jucat, pictînd pe suprafața farfuriei cu grăsime. A venit momentul băuturii. Adulții au ciocnit cu vin, iar copiii cu suc. Au strîns masa, de data asta punîndu-i și pe copii să-i ajute. Cei mari au cărat farfuriile. Copiii au spălat vasele. O farfurie a fost cît pe ce să alunece din mîinile umede
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de prospețime. Prezentă în câteva poeme, metafora jocului și implicit gratuitatea conduc spre estetismul arghezian, spre o lume paradisiacă, idilică, de unde și impresia de poet bucolic. Arghezi are un suflet faustian, în care nu sălășluiesc numai "două suflete", ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern (Pompiliu Constantinescu). TEMELE ARGHEZIENE a. Poezia filosofică: ars poetica (Rugă de seară, Testament, Portret), lirica sociogonică (Cântare omului), lirica existențială în căutarea lui Dumnezeu și în confruntarea cu moartea (Psalmi). Eșecul de a ajunge la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Enigel Poezia Riga Crypto și lapona Enigel își are originea în folclor, în baladă. Întâmplarea fabuloasă a celor doi protagoniști a fost "spusă" la un ospăț, de un menestrel, îndemnat să o facă: "Menestrel trist, mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă/... Mult îndărătnic menestrel/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul Crypto care "în pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea peste bureți". Celălalt personaj
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simpatice“. În mod sigur, teatrul lui Caragiale prezintă și canalii precum Cațavencu și Agamiță Dandanache, dar cei doi nu sunt identici. Doar Agamiță Dandanache este odios; Cațavencu devine până la urmă aproape simpatic, atunci când îl vedem la picioarele Joițicăi sau când ciocnește paharul de șampanie cu Tipătescu. Ralea are dreptate și atunci când spune că: „Ceea ce surprinde iarăși la acești eroi e superficialitatea lor. Pasiunile sau poftele nu le sunt adânci. Ei n-ar comite nelegiuri ori crime ca să le satisfacă.“ Eroii lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pe cale de a se împlini. Umbra Poetului ne asistă în permanență și, la nevoie, ne ceartă. Cronica, II, 2 (12 ian. 1990), p. 1 OMUL SFINȚEȘTE LOCUL Un binecunoscut distih spune că ideile pot coexista cu blândețe, pe când lucrurile se ciocnesc întreolaltă cu asprime. Asupra formulării ideilor putem conveni mai lesne decât asupra aplicării lor. S-a putut vedea aceasta și din consensul întrunit, aproape fără rezerve, de principiile restructurării propuse de Frontul Salvării Naționale, în timp ce se ajunge mult mai anevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
problemă de prioritate la adăpătoare), cele două au ajuns la o încăierare în toată legea și nu era prima dată... O luptă pe viață și pe moarte, cum s-ar spune. Pietrele zburau sub copitele lor, coarnele se împungeau, se ciocneau, căutând să atingă pieptul, coastele, pântecele, apoi să străpungă pielea; sunt șapte sau opt sute de kilograme de mușchi și oase în fiecare din ele, iar acestea se izbesc, se îmbrâncesc cu o violență incredibilă și înspăimântătoare. Tot ce poți face
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o înflorim. Și chiar funcționează admirabil. Ne aduce în fața ochilor, în mijlocul unei câmpii bătute de vânturi (câmpie neagră de-atâta verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a speciilor de pești, crapul a moștenit, totuși, această reputație, care poate fi o calitate, precum și un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
bine ca înșiși copiii să-și soluționeze independent și eficient conflictele. Din experiența mea de elev îmi aduc aminte că uneori diriginta noastră „pierdea” câte o jumătate de lecție pentru a arbitra între colegi de-ai mei care s-au ciocnit și nu puteau să se descurce decât prin intermediul violenței sau altor mijloace distructive. Deja de mai mulți ani în diferite țări, ca răspuns la probleme de tipul acesta, au fost organizate în școli programe de mediere între elevi. În cadrul acestor
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3129]
-
Paști am tras un Îngerul a strigat, la biserică, de-au rămas toți cu gurile căscate la mine. Și mamei îi venea să mă înghită de bucurie. Și părintele Ioan m-a pus la masă cu dânsul, și Smărăndița a ciocnit o mulțime de ouă roșii cu mine. Și bucurie peste bucurie venea pe capul meu.-Partea a doua a Amintirilor din copilărie este cea mai bogată în năzdrăvănii, căci exista pe lumea asta vreun copil care să fi făcut o
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
reprezentați prin pârghii, scripeți și roți dințate. Din nou, elemente ale biograficului încep să interfereze creația pentru că în Ultima noapte... zgomotul produs de obuze este asemuit cu o ciocnire între locomotive; În clipa asta am avut impresia că s-au ciocnit două locomotive, cu un zgomot de iad, și am văzut cele două căruțe crescute într-un munte de fum. Orișan trebuie să fi fost făcut praf, cu oamenii lui cu tot."25 Și tocmai aceste zgomote au provocat, pe front
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
secolului, femeia pariziana înfăptuiește o "rebeliune elegantă". Astfel, Pariziana oferă posibilitatea revizuirii raporturilor dintre genuri, ce au cunoscut diferite deplasări ale centrului de gravitație. Dependența materială și juridică la nivel de societate are ca răspuns independența spiritului și a moravurilor. Ciocnindu-se de barierele unei societăți mic-burgheze, închisă afirmării feminine, Pariziana își construiește o autonomie relativă. Dacă emanciparea se asociază, în mod tradițional, cu forme instituționalizate societăți sau comitete cu o structură și un program emanciparea femeii pariziene ține de modul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Castelul alb, din 1985, un cărturar italian, luat prizonier în Imperiul Otoman, suferă sub impactul noii culturi mutații identitare majore, iar, în capodopera Benim Adim Kirmizi/Mă numesc Roșu, plasat în secolul al XVI-lea, filozofia lumii orientale vechi se ciocnește de stereotipurile culturale, caracteristice universului european. În sfîrșit, problema identității se pune pînă și în romanele cu tematică modernă, unde misterul și poezia se îmbină adesea pe un fundal postmodern foarte clar trasat. În Kara Kitap/Cartea neagră (1990), un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acolo, lăsînd urme adînci în mintea tînărului Mathieu, așa cum au lăsat și în structura întregii epoci, precum Gilles Deleuze sau Roland Barthes. Tatăl e mereu în preajmă, uneori chiar în același rînd, sau pe rîndul imediat următor, telescopîndu-l pe Michel, ciocnindu-și și comparîndu-și, prin interfața Mathieu, opiniile despre literatură, strategiile de dominație, pînă la modul în care privește lumea fiecare din ei tatăl, cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un flux narativ ce ascunde o cultură și o curiozitate mereu vii. Regăsim în acest roman ceea ce fidelii săi cititori (și nu numai ei, de altfel!) prețuiesc cel mai mult la acest autor rar, acea fulguranță a cuvintelor ce se ciocnesc violent și dau naștere unor noi vocabule, de o frumusețe răvășitoare, acea fantezie liberă și sofisticată, acea punere în frază cu totul aparte, care fac din Grainville, probabil, cel mai surprinzător stilist contemporan al literelor franceze. Nu ușor de digerat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Cuvînt. Magiciană autentică, un adevărat fenomen al dialogurilor, întreaga artă a scriitoarei belgiene rezidă în capacitatea de a croi situații, destine, vieți și mai ales morți din simpla (de fapt, extrem de complexa) înlănțuire verbală. Cuvintele țîș nesc în permanență, se ciocnesc, se împletesc, se sparg sau tac cu o forță evocatoare și creatoare de lumi care face cu totul superfluă, dacă nu chiar nelalocul ei, prezența concretă a unui obiect aducător de moarte, o concesie inutilă și inestetică făcută "realității", cîtă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
riguros și limpede, și tocmai prin aceasta mediu ideal de expresie a echivocului și ambivalenței. Într-o limbă necizelată, contradicția sună mai degrabă a incoerență, a confuzie mentală, a întortochiere grobiană. Într-o haină lingvistică rafinată și subtilă, contrariile se ciocnesc pur și sonor, declanșînd un întreg mecanism recuperator ce somnolează în fiecare din noi, determinîndu-ne să ne amintim că polarizarea e doar un accident de parcurs într-o lume duală, în vreme ce spiritul privește tolerant tot spectrul suprapunerilor de stări contradictorii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p'ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie." Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu' dom prefect Soporan, da țin minte că când s-a pus masa, p-ormă s-au
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul evreu să-l aștepte în noaptea de Paști, ca să ciocnească ouă roșii împreună. Naratorul prezintă în continuare, conform unei insolite rețete a suspansului (menționez că la fel procedează numeroși maeștri occidentali), topografia hanului. Se poate observa decorul cvasi-gotic al dramei, însă goticul caragialian posedă o factură specială, fiind transplantat, cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umane, o metaforă existențială" (1985: 197). Un fenomen asemănător este punctat de Horia Avrămuț, care notează că, în nuvelă, "[p]rim planul îl ocupă atmosfera care se constituie din tente stranii, în consens cu pasiunile ce se dezvoltă și se ciocnesc. Conacul izolat din coasta Repedei este, prin arhitectura sa ciudată, mediul propice tainei" (1984: 135-136). Alegând, ca setting al intrigii sale, un spațiu bizar, cu pulsații deschise în finele capilare ale goticului, naratorul reiterează un topos al imaginarului terorii, extrem de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înfuriați că nu mai primesc hrana colivei, își pregătesc atunci răzbunarea, într-un tablou de respirație dantescă, precum puține sunt în literatura română: "Trei sute de morți, slăbiți de post îndelungat, dar însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții". Armata de revenants invadează, într-un contrapunct canibalistic al erotismului celor vii, satul Badislavilor și-i atacă pe locuitorii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
orice preț a noilor capitaliști) scuză mijloacele folosite (de la înșelare și furt la crimele odioase)". Dar așa, nu s-ar mai înțelege diferențele față de orizonturile roșii. (apud 1,e) În România de la începutul noului mileniu sunt multe tendințe care se ciocnesc, se amestecă până la fuziune, rămân separate sau ascunse înțelegerii obișnuite. Tendința liberal-democrată a revoluțiilor-carnaval din Centrul Europei a avut un ecou întârziat la noi, cu toate "ajutoarele" pătrunse în țară în decembrie 1989. Noii guvernanți, și mai ales istoricii, au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ucenicului Îi este oferit costumul. Tânărul este inițiat În tainele societății după jurământul de discreție. Apoi sunt toți stropiți cu apă neîncepută, adunată de la nouă izvoare. Urmează apoi un fel de invocare către „Irodeasa” să le ajute, după care Își ciocnesc bâtele În semn de recunoaștere. Horia Barbu Oprișan realizează o descriere a Călușarilor din secolul al XX-lea din diferite zone geografice și accentuează partea teatrală a acestui spectacol popular. Costumația joacă un rol deosebit În teatrul popular, având rolul
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
la care sunt afiliat, și anume PPE, chestiunile cele mai puțin consensuale sunt cele care implică teme etico-politice (precum avortul sau homosexualitatea), ca și cele referitoare la atitudinea presei față de politicieni: atitudini foarte liberale adică traversate de clasica toleranță se ciocnesc de atitudini conservatoare adică inspirate de la fel de clasica teologie creștină. Înainte de a fi supus votului în plen, consensul e căutat în cele douăzeci de comisii și două sub-comisii ale Parlamentului. Comisiile reprezintă, în acest sens, locul confruntării viziunilor grupurilor
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]