KorAP: Find »[drukola/base=ciorap & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...125 >

3,124 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

se refugieze În orașul copilăriei sale, al vacanțelor, unde Îl considerau un om important, unde Încă se simțea ca un rege. Sasha privea Împietrit geanta ei cu mânerul rupt. Își dădu seama că avea și un genunchi lovit. În locul acela ciorapul rupt lăsa să se vadă pielea. Un fir de nailon atârna pe picior. Firul acela Îi părea semnul intolerabil la dezordinii universale. Dintr-o dată, simți o milă inexplicabilă pentru femeia aceea atât de plină de viață și atât de lipsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
neapărat să-l vadă frumos ca Micul Prinț. Se luptară, se loviră, se traseră de păr și se mușcară de urechi. În mâinile surorii Îi rămase un papuc de lac negru. — Te-am prins! Te crezi Micul Prinț, dar ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

zi a rămas momentul în care și-a primit hainele cele noi. Spătarul dădea în fiecare an, de Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
de revoltă. De fapt, sperase ca el să vină, să-și țină promisiunea. În Vinerea Paștelui, nici nu mai ieșise din casă. Toată după-amiaza ordonase hainele pentru servitori. Mai cu seamă pe ale lui Pampu. Până la urmă, îi pusese și ciorapi, dar el nici nu observase, nu-i spusese nici o vorbă, nu trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu, cânta la o mandolină. Părul castaniu îi curgea în bucle. În fața lui, într-un portic împodobit cu trandafiri, stătea o femeie cu părul negru despletit, îmbrăcată cu o rochie diafană. Pe când Zogru plutea fără grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
urmă, i-o sugeam lu’ ăla. Mai urmau alte scene, dar eu nu mai intram. Atât. Pe la mijlocul verii, Cristi a avut mai multe afaceri, a plecat două săptămâni cu frații lui până la Paris și s-a întors schimbat. Avea un ciorap negru pe cap și nu mai avea chef de stat de vorbă, era nervos și-și consolidase personalitatea cu un tic verbal. Ce greața mă-tii! Cu oricine ar fi vorbit, despre orice-ar fi fost vorba, Cristi arunca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

continuare cazurile de asemănare a triunghiurilor și că, dacă sunt asemenea, nu înseamnă că sunt și identice, iar eu am încercat să număr, am și înmulțit patru mii nouăzeci și șase cu doi, uitându-mă în continuare la Iza, avea ciorapi groși, maro, și pantofi negri cu baretă, și, privind-o, am simțit cum mă ia cu cald și începe să mă mănânce spatele și să mă strângă cămașa la gât, deși cravata roșie nici măcar nu era strâns legată, am încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma unui trapez, și atunci am auzit-o zicând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma unui trapez, și atunci am auzit-o zicând, porcule, și am știut că și-a dat seama la ce mă uitam, am știut-o și după gestul cu care a încercat să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut, că acuși i se rup ciorapii, și când am deschis ușa, am văzut-o pe mama în sutien, stând într-un picior, piciorul ridicat în aer era pe jumătate dezgolit, și atunci m-am dus la ea, ea mi-a spus s-o țin bine, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
ea mi-a spus s-o țin bine, să nu cadă, și atunci am luat-o în brațe, și am văzut că are obrajii scăldați de lacrimi, ea și-a plecat capul și a început să-și tragă-n jos ciorapii, și ținând-o așa, am simțit cât de tare îi bate inima, și mi-a venit în minte bunicu’, aș fi vrut să știu ce anume îi spusese mamei, dar de întrebat n-am vrut s-o întreb, și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
de tare îi bate inima, și mi-a venit în minte bunicu’, aș fi vrut să știu ce anume îi spusese mamei, dar de întrebat n-am vrut s-o întreb, și atunci mama și-a eliberat, de fustă și ciorap, și celălalt picior, eu i-am dat drumul, iar ea a rămas în fața mea doar în chiloți și sutien, o mai văzusem așa numai la ștrand, n-am vrut să mă uit, însă n-aveam încotro, atunci mama s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
zis, râzând, s-o ajut, că și-a rupt tocul de la un pantof, m-a luat de braț și așa am coborât toate cele patru etaje. Când am ajuns jos, mama s-a oprit, cu o mână și-a aranjat ciorapii, iar cu cealaltă și-a lipit batista de obraz, am văzut că se mai scutură de râs, și mi-am băgat mâna în buzunarul de la pantaloni și l-am strâns cât am putut de tare, în pumn, pe regele alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
toate patru, pe care le-am pus și pe ele în cutie, apoi am deschis dulapul, am scos cutia în care-mi țineam echipele de fotbal cu nasturi, porțile pe care le confecționasem din sârmă de cupru și bucăți de ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
între timp muzica mă redirecționase, caporalul țopăia și el, se lăsa în jos pe picioru-i zdravăn, se ridica, sălta în aer, sprijinindu-se de cârje, obiectele zburau în jurul lui, cravatele, învelitorile de discuri, fotografiile, bucățile de hârtie, bancnotele, batistele și ciorapii se înălțau într-un vârtej, țopăiam și noi, gramofonul urla, scârțâitul acului îl simțeam parcă în piept, îmi vâjâia capul de sunetul acordeonului, îl vedeam pe caporal aruncându-și cârjele, ridicând canistra de benzină pe care o îmbrățișa ca pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
va dezbrăca de tot, își va da jos și sutienul, și chiloții, așa că ne-am uitat și mai de-aproape, continuând să învârtim discul, și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu mai avea pe ea decât ciorapii, sutienul și chiloții, dar ciorapii nu erau ca ciorapii adevărați, îi ajungeau doar până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
va da jos și sutienul, și chiloții, așa că ne-am uitat și mai de-aproape, continuând să învârtim discul, și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu mai avea pe ea decât ciorapii, sutienul și chiloții, dar ciorapii nu erau ca ciorapii adevărați, îi ajungeau doar până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
sutienul, și chiloții, așa că ne-am uitat și mai de-aproape, continuând să învârtim discul, și într-adevăr, femeia și-a dat jos și juponul, nu mai avea pe ea decât ciorapii, sutienul și chiloții, dar ciorapii nu erau ca ciorapii adevărați, îi ajungeau doar până la jumătatea coapsei, iar de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
de acolo erau fixați de niște panglici prinse de un cordon din jurul taliei, așa, ca la indieni jambierele din piele, ei, și atunci Feri a încercat să rotească și mai repede discul, mișcările femeii s-au accelerat, devenind sacadate, dar ciorapii tot n-a vrut să și-i dea jos, se plimba numai prin cameră, o dată a scăpat ziarul pe jos și s-a aplecat să-l ridice, apoi și-a aprins o țigară, fumând așa multă vreme, i se putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
încât sânii i-au umplut tot ecranul, și atunci femeia s-a așezat în fotoliu și, lăsându-se mult pe spate, și-a ridicat piciorul întins, și a început să-și dea chiloții jos, cu toate că mai avea încă pe ea ciorapii, iar Feri și cu mine stăteam lângă intrarea în galerie, știam că ar fi trebuit să mă bag în gaură, dar nu m-am băgat, și nu s-a băgat nici Feri, am rămas amândoi pe loc, privind cum femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
căldura și mai răcesc bietele de ele, uitându-mă în jur, am văzut că pereții sunt ticsiți de mici scorburi și colivii, unele erau închise cu împletituri din nuiele, altele cu plase de sârmă subțire sau pur și simplu cu ciorapi de nylon sau bucăți de perdea de tul întinse pe rame de lemn, și în fiecare se mișca ceva, apropiindu-mă am văzut că sunt păsări, nenumărate specii de păsări, o mulțime pe care nu le recunoșteam de loc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
aflu că presimțirile nu sunt întotdeauna adevărate, de multe ori ele exprimă ceea ce ne dorim, la asta eu nu i-am mai zis nimic, am rămas stând acolo, cu sticla spartă în mână, uitându-mă la o inariță verde prin ciorapul de nylon întins peste o rachetă de tenis, care-i închidea adăpostul, se ținea cu gheruțele de o cracă înfiptă în perete, și picioarele îi erau complet verzi și foarte-foarte subțiri, și atunci Csákány mi-a luat sticla din mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]