2,739 matches
-
de la Aroneanu, pe piscul Cetățuiei, pe versantul de la schitul lui Tărâța, pe toate văile împreunate dinspre Socola până sus, la piedestalul majestuos fără statuie care înseamnă Repedea, prin pădurile și viile de la Tomești, prin Tătărașii ca un sat minunat... cu cireși și meri înfloriți primăvara, oriunde, în natură ca pe-o hartă sau pe o veche stampă istorică... și sus la Copou printre viile ce coboară spre Păcurari sau se ridică spre izvoarele nesecate de la Breazu.” (Demostene Botez) 1. Alcătuiți enunțuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști golași de liliac indian și vase mari cu cireși sălbatici, cu mugurii lor roz În diferite stadii de Înflorire. La celălalt capăt al curții, o femeie bătrână stătea pe un scaun cu un copil mic În brațe, mama și respectiv fiica Îngrijitorului templului care locuiau acolo. Lângă ele stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost pe pământ dacă dumnezeu ar fi sădit pomi care să rodească altceva decât li-i soiul. Deci ridicați zilnic, slavă lui Dumnezeu, că nu ne-a dat pruni care să facă mere pădurețe, peri care să facă banane și cireși care să facă carcadele. Ce încurcătură ar mai fi ieșit! Mai ceva decât în era noastră, pedelistă. Și când până seara merii au crescut, dînd mere și nu altceva, dumnezeu iarăși și-a zis „că este bine. Și a fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oamenii, ci copacii și casele. Nici iarba parcă nu mai era atât de fragedă și verde ca altădată. Chiar și primăvara avea o strălucire pală. Iar vara, În loc de rouă, picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gust. Miraculos, am reușit să mă abțin de la a mă întoarce să le schimb. Sheba locuia într-o casă mare, victoriană, în Boise Lane: trei etaje, o fereastră mare cu arcadă la parter și în față o grădină cu un cireș. M-am rătăcit un pic pe drum și n-am găsit loc de parcare decât două străzi mai departe. Când am ajuns la ușă, eram mai degrabă tensionată și roșie și curelușele sandalelor începuseră să mă bată. — Barbara, a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
probleme. Am dat din cap. Da, știu asta. — Probleme serioase. Da. — Am înțeles că sunteți apropiate. — Da, e prietena mea. S-a uitat la mine cu înțeles. — Vrei să spui că... am început eu. Nu, n-o s-o dau după cireș, Barbara, a zis el. Mi s-a adus la cunoștință că știai de relația Shebei cu Steven Connolly de ceva vreme. — Poftim? — M-ai auzit. S-a lăsat o liniște apăsătoare. — Brian Bangs îmi spune că ai vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca să se asigure că Ellis nu strica locul cu intervenții de lux precum lumină electrică și prăjitoare de pâine. Utilitățile moderne ar fi distrus experiența în natură a celor care veneau să se dea pe râu. Mi-au tăiat toți cireșii. Șase aveam, a scuipat Ellis cuvintele. Au zis că nu sunt specifici zonei. Helena n-are voie să planteze nici o floare. Fătălăi liberali nenorociți ! Niște puști de douăzeci de ani, majoritatea băieți de bani gata din California, care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am dus în sus, la No Man’s Creek, și-am stat acolo optișpe ani. Zach s-a aplecat înspre în față. Pe bune ? Cum ai rezistat ? Ellis a ridicat din umeri. Am avut o grădină. Pomi fructiferi - meri, pruni, cireși. Malul de la nord e însorit, numa’ bun pentru legume. Nu trebuie decât să redirecționezi apa din pârâiașe. Vara aveam fasole și mazăre, vara roșii și piure și puneam de-o parte destul cât să-mi ajungă și peste iarnă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma cetăților de strajă rămânerii strămoșii visează a nemurire sub crucea de brad sub cireșul bătrân timpul curge molcom sfios cu aceași statornicie pe pământ dac sub ochiul surâzător al lui Zamolxe Lupeni, 26 octombrie 2012 Opozabil "erga omnes" din fâșii colorate de hârtie rămase pe fund de fioc colbuit printre amintiri "să țesem frumos
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rază sub care se ascunde Dumnezeu ciudat sentiment toate acestea îmi apasă pe suflet ca o noapte pe zi dar nu-i bai o să învăț să respir din mine la capăt de drum o promisiune cândva o să văruiesc gardurile și cireșul din fața casei sub care tata își ascundea tristețile apoi o să trag perdelele cu mâinile împreunate o să-l rog pe Dumnezeu să coboare pentru o clipă să stăm la taclale despre una alta. închid ochii și-mi las gândurile să hoinărească
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ne mai sunt și prietenilor care nu ne mai sunt Cuprins Cuvânt înainte Mihaela Miroiu și Mircea Miclea Barză, brazdă, internet. Egografii emailate Tatonări: Istoria Partea I-a Satul și creșterile Mihaela: Puii altor specii Mircea: CAP, lumina satelor Mircea: Cireșul Mihaela: Mărul și caisul Mihaela: „Între autobiografie și CV” Partea a IIa Go West! Mihaela: Helloismul Mircea: Westul senzorial Mihaela: Remote-control Mircea: Vestu’ și restu’ Mihaela: America, America! Mihaela: Traume ascunse Mihaela: Pot plânge in English! Mihaela: Țara de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui Budai-Deleanu: „poemation eroi-tragi-comico-satiric”. Hait, c-am alunecat în cultura scrisă. Înapoi la cultura cucuruzului. Iar eu ce făceam, fratele meu, în vremea aia, în satul ăla? Mircea: Cireșul În vremea asta ce făceam eu? Creșteam, creșteam cu o inconștiență pe care n-am mai avut-o niciodată de atunci. Primele mele amintiri se leagă de bunica. Într-una, cred că aveam vreo 3 ani, eram cu ea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiica romanelor”?!) Gesturile exterioare nu adaugă nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te înțeleagă mai bine, să fie mai sigur de sentimentele tale. Dacă are nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nimic la trăirea interioară: doar îl fac pe celălalt să te înțeleagă mai bine, să fie mai sigur de sentimentele tale. Dacă are nevoie... Cea mai tandră relație a copilăriei am avut-o cu cireșul nostru din grădină. Aveam un cireș mare, cu rod bogat, la marginea viei. Parcă era din Abecedar. Nu-l puteam cuprinde cu brațele amândouă și mă lipeam cu obrazul de el, și-l mângâiam cu amândouă mâinile pe coajă, până mă simțeam înfiorat. Când știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Acuma iar o să mă bată”. Mă duceam mult mai liniștit în casă, eram bătut, plângeam cu sughițuri. După ce mă linișteam veneam, la el și-i spuneam „Iar m-au bătut. Ți-am zis eu”. Noaptea dormeam liniștit și mă visam cireș, la marginea viei. Într-o seară, tata s-a urcat în el, a alunecat și s-a lovit tare la picior. M-am speriat cumplit; aveam vreo șase ani și era pentru prima dată când îl vedeam pe tata slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai era nimic de făcut. Am plâns în hohote. Mi-aduc aminte de el în fiecare vară, când apar primele cireșe prin piețe. Știi, eu nu cred deloc în viața de dincolo, dar dac-ar fi, aș vrea să fiu cireș, să-și frece un copil bărbia de mine și, din când în când, să-mi povestească. Apoi îmi amintesc de prima zi de școală. Tata era emoționat, nervos, se tăiase cu lama, de dimineață, în timp ce se bărbierea. A venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el, chiar alături de locul unde mă aflam, dar cum prezența mea era nevăzută, mă uitam cât de firesc se mișcau, neștiindu-se priviți, mult mai aproape de substanța lor, lipsindu-le cenzura conștienței; eu credeam că-i va întinde crenguța de cireș pe care o ținea în mână - ar fi fost un gest delicat -, dar el după ce o frânse o aruncă, într-o doară, peste balustradă în curte. În tot timpul acesta ea continua să stea nemișcată, ochii ei mă urmăreau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celor Șapte Caturi, a mers de-a lungul meterezelor, a ieșit din cetate prin poarta către Najd spre a ajunge la Genil, a cărui suprafață era înghețată. Caravana tăcută și tremurătoare se opri pentru prima oară într-o livadă de cireși, la malul râului. Se luminase deja de ziuă, dar încă se mai deslușea pe cer luna nouă ca o seceră. Bărbatul înfășurat în văluri își descoperi fața și chemă la el doisprezece înalți dregători aleși dintre cei reținuți. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră care mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase, cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra acelui cireș și, cum-necum, am adormit. Deodată, m-am trezit parcă pe un alt tărâm, unde totul părea magic - copacii erau încărcați de fructe multicolore și strălucitoare ca niște nestemate și toate ființele de acolo, de la animăluțe la păsări și cele mai
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile sunt mai mari acum, la cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]