3,264 matches
-
este „da“ cumpăr respectivul lucru. La urma urmei este doar o problemă de auto disciplină. Deci, spre exemplu, când ajung la LK Bennett, sunt incredibl de focalizată și de directă. Cum intru, privirea îmi e atrasă de o pereche de cizme roșii cu toc înalt, dar instantaneu mă uit în altă parte, pornind țintă spre raionul de sandale. Așa îmi fac cumpărăturile în ultimul timp: fără opriri, fără treceri în revistă, fără ocheade către alte articole. Nici măcar către balerinii ăia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit la ea surprinsă. — Nu, nu acelea. Cele noi. Cu cusătură la spate. Sunt demențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să fugă de mine. Încerc din răsputeri să nu-mi fie dor de Shanghai. De trotuare, copacii îngrijiți, restaurantele încălzite și toaletă. Ploaia amestecată cu ninsoare continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
despre culori le vorbește acum și studenților, sugerându-le misterul unei alchimii sofisticate dintre compoziție și culoare, eu, așezat la catedrè, manevrând calculatorul, urmèrindu-i semnele atunci când îmi cere sè schimb imaginea, dar atent și la mișcèrile ei, observând, sus, deasupra cizmelor, porțiunea goalè din jurul genunchilor, pe care o fustè mai scurtè, îmbrècatè astèzi, i-a lèsat dezgoliți, dorindu-mi imaginar sè îngenunchez în fața ei și sè-i cuprind genunchii, sè-i sèrut, Pe ecran celebrul Rond de noapte, studenții atenți la imagine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
te intrebi de ce te-am chemat, Matei? se așeazè că o studentè timidè în primul rând de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și dupè sèrbètori voi merge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
jucându-se cu pèpușile, alèturi de alte fetițe, stând în soarele arzètor al eternei veri copilèrești, fie undeva în curte, fie în fața casei, Pèșind prin zèpada bètètoritè de pe trotuar, eu sprijinind-o din când în când sè nu alunece cu cizmele cu toc, ne apropiem de stradă pe care a locuit pânè la cèsètorie, indicându-mi fostul teritoriu al vieții ei de copilè și de tânèrè fatè, Aici începe stradă Goga! mè anunțè cu un glas care pare sè spunè, Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în fațè un pumn sfèrâmicios de zèpadè luat de pe marginea gardului, apoi, râzând, fuge, dar eu, noul stèpân absolut al împèrèției copilèriei și adolescenței ei, alerg ca s-o prind, dè colțul strèzii, dar, cum nu putea sè alerge cu cizmele cu toc, o prind ușor și, apucând-o, îi cuprind mijlocul cu mâna dreaptè, apoi, coborând stradă, îi explic inventarea de cètre Matei a unei noi cronologii a istoriei lumii, Prima perioadè a vieții ei, de la naștere pânè la 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lăudători Îți purta sâmbetele! Amușina pă la noi să vază dacă e rost de ceva, nu și nu, că și Toarășu’ a zis că În țara asta nimeni nu e de ne-nlocuit! Marș d-aici, șacalilor, le-am dat o cizmă-n bot la șacali, de nu s-a văzut! ! Eee, uite că mai punem și noi umăru’, la o adică! Mi-a zis și fârțângăul de Matei, legătura dumitale, nu e prost, chiar dacă Încă are caș la gură, cum zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dintre cei care ne calcă pragul azi, ne denunță mâine? Du-ți liniștită bicicleta, n-ai nimic altceva de văzut decâtumbra acelorași uniforme SS În aceleași bine știute vitrine, mergi fără teamă, n-ai să auzi nimic altceva decât cadența cizmelor, pocnetul tocurilor lipite, strigătul scurt, automobilul cu difuzor a dat colțul, o mănușă albă dirijează Învălmășeala trotuarului spre care Îți târăști bicicleta, fă-te că nu-l observi pe civilul postat lângă vitrina cofetăriei cu mâinile la spate, Împinge-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un lipom, ce-o fi, un corn, sper că nu mi l-ai pus tu, i-a zis nevestei și ea: Eu? Dracul din tine! Ălalalt a Încremenit, În poziție de drepți, i-ar da foc dac-ar putea, numa’ cizme-n burtă și-n testicule! Dar n-are ce face, trebuie să stea drepți și să-nghită, pe cine-o mai avea În spate? Pantiușa? Doicaru? Nimeni și nimic n-o să-l mai ajute: detașare la Secția de Filaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sapă, acolo e locul tău, nu la noi! Ieși, ’tu-ți curu’ mă-ti! Dosarul rămâne la mine! Și nu te miști din birou până la noi dispoziții! Prin ușa deschisă, o secundă intră zgomotul mașinii de scris, podeaua scârțâind sub cizme, o Închide după ce Îi spune lui Nuți să-i facă legătura. Acum Își poate pune picioarele pe birou, americănește, se descheie și la șireturiîn timp ce vorbește. * — Cine dracu’ mi l-a trimis pe idiotul asta? Unde a lucrat Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă mândrie, îndrăzni să atingă mâna Marioritzei. Nu știa că Dariustimo lucra și el, dar la celălalt capăt, mângâind prelung cizma Napoleoanei cu vârful fin ascuțit al unuia din imineii lui. Surprinzându-i tresărirea, atât Regele Soare, cât și Dariustimo crezură că era o dovadă de acceptare din partea ei. După risipirea fantasmagoriei, slugile aprinseră toate lumânările din salon. Abia atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut și ascultat, instinctul de dominare cedau în fața ei. Cu părul fluturând mereu în șuvițe rebele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el plin de furie. Ai uitat regulamentul, soldat? Aici nu suntem într-un salon. Aici suntem la război. Și să-ți intre bine în cap că încă mai sunt general. Încă mai sunt general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni cizmele și salută militărește. ― Să trăiți, am înțeles! Înșfăcă tava și se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o tavă mare cu un fel de tort dreptunghiular, acoperit de o pulbere albă, se apropie încet de Venerabil, pășind rar, cu o înțepenire controlată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bal, nu-i de mirare că-și vor fi spus că, din moment ce se potrivesc la vals, de ce nu s-ar potrivi În viață? Mi-a rămas mai puțin imaginea ei, dansând pe muzică, Încălțată cu pantofi ușori - cât bocancii grosolani, cizmele de cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un borcan dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un borcan dintr-un bufet); și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile arestate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decât Înălțimea-mi; nu ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ajung cu cătarea nici măcar până la șei, necum să ating chipurile cavaleriștilor. Printre femeile care Îl Înconjoară - și de sub streașina aceea - văd boturile cailor, picioarele lor tremurânde, burțile leoarcă. Și balega, de bun-venit. Iar acum văd o cizmă, o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o scară - o cizmă prăfuită, cu câteva pete mai Întunecate, dar alburii: stropii de spumă din barba calului. Și mirosul: hamuri ude; și balega - stindard. Și văd bine: o femeie cu basma gălbuie se Închină adânc, apoi se Înclină, prinde cizma cu amândouă mâinile - și o sărută. Și mirosul. Și femeia - se retrage cu o mișcare bine Învățată la biserică, mișcare de cal-de-șah, ca după ce te-ai Închinat la Sfânta Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare de plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat. Oricum, noi, chiar de-am vrea, n-am putea. Adică am putea, dar sunt prea multe cizmele și bocancii și cioburile de sticlă, e periculos să te aventurezi, desculț, dincolo de calidor - sandalele cu care am plecat În refugiu mi-au rămas prea mici, deși parcă abia adineauri am luat-o prin grădină, la pădurea verde. Și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]