3,254 matches
-
cei trei se ridicară. Samuraiul îi chemă printr-un semn la marginea coridorului. Simțind ceva de rău augur în înfățișarea sa țeapănă, însoțitorii așteptau cuvintele stăpânului cuminți ca niște câini. — Trebuie să mergem mai departe în călătoria noastră, zise samuraiul clipind. O să trecem încă o dată oceanul și o să ajungem într-o țară îndepărtată. Samuraiul băgă de seamă că Ichisuke și Daisuke tremurau. — S-a hotărât ca senior Matsuki și negustorii să rămână aici, să se urce pe corabie la sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici de la prânz. Tanaka și Nishi se apropiară și ei de samurai și de fostul călugăr. E aproape? Satul Tecali? E lângă lacul de la marginea orașului. La fel ca prima dată, omul mângâia hainele samuraiului și ale lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă la auzul clopotului. Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sunt și unii care nu ne văd cu ochi buni. Solii se uitară unii la alții așteptând lămuriri de la Velasco. Cât le-a vorbit misionarul, Tanaka a privit țintă undeva în aer, supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa brațele, ba își frângea mâinile, arătându-se neliniștit. Cum-necum, solii păreau a fi înțeles ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grâu. Însă în acel ținut mărginit de munți am mutat mormintele strămoșilor și mormântul tatălui meu. Eu unul nu pot să trec la o credință străină pe care nici strămoșii, nici tatăl meu n-au cunoscut-o. Zicând acestea, samuraiul clipi din ochi. Simțea cum sângele și obiceiurile tuturor generațiilor din familia Hasekura îi pătrunseseră ființa, înrădăcinându-se adânc în viața lui. Nu putea să schimbe de bună voie sângele și obiceiurile familiei. — Și apoi... zise el mai departe. În Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Tanaka. Cred că nu. — Mă îngrijorează. Samuraiul încuviință din cap. Tanaka se așeză și el pe pat cu picioarele încrucișate. — Hasekura, ce-o să se întâmple dacă Velasco pierde înfruntarea?... O să ne întoarcem în Japonia cu coada între picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ea. Dacă le era de folos pentru negoțul cu străinii să dea mâna cu omul acesta, atunci se prefăceau că i se închină, iar apoi se puteau descotorosi de el. Până la urmă, acestea erau adevăratele sentimente ale negustorilor. Samuraiul clipi. „Oare cu ce... sunt eu altfel decât negustorii?” Omul acesta pocit și sfrijit, omul acesta fără pic de onoare și fără mândrețe, atât de amărât, omul acesta de care te puteai descotorosi după ce te foloseai de el, omul acesta născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să ne întoarcem acasă! Știți doar că stăpânul abia așteaptă și el să-și isprăvească însărcinarea cât mai repede... Căpoși mai sunteți! După aceea se auziră pălmuieli și glasuri care-și cereau scuze plângând. În întuneric, samuraiul asculta cearta lor clipind din ochi. Nu încăpea nici o îndoială: Yozō îi auzise pe Ichisuke și Daisuke plângându-se că vor să se întoarcă în vale. Samuraiul înțelegea cât se poate de limpede atât dorința celor doi de a se întoarce acasă, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din care ei nu înțelegeau o iotă. Samuraiul țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în sinea lui aceleași vorbe de nenumărate ori. Nici n-ar fi avut de ce să fie copleșit de acest sentiment amar ca fierea. Nici n-ar fi avut de ce să fie trist că-și trădează tatăl, unchiul și soția. Samuraiul clipi și scutură din cap în având grijă ca Velasco și nașii să nu bage de seamă. Încerca să-și alunge temerile din suflet. Încercă să se convingă că în curând va uita totul și că n-are de ce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când Buddha în care credeau tatăl, unchiul și soția sa era batjocorit felul ăsta. „Eu nu sunt creștin”, își zise samuraiul clipind. „N-am să mă închin niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
senior Tanaka se temea și el de ce ne așteaptă după aceea? — Ce vrei să spui? De ce anume se temea? — Se temea ca nu cumva Stăpânul și oamenii de seamă din Sfat să ne întoarcă spatele. După cum îi era obiceiul, samuraiul clipea din ochi. Îi era greu și îi era frică să se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aminte de samurai și de Nishi și începură să râdă cu nasul lor turtit fremătând. Fostul călugăr se ivi clătinându-se pe picioare și sprijinindu-se pe umerii soției sale grase ca o halcă de carne. Bolnav cum era, omul clipi din ochi stânjenit de lumina dimineții. Apoi îi zări în sfârșit pe samurai și pe Nishi și strigă la ei. — Bine... ați venit înapoi! Își întinse brațele ca și cum s-ar fi reîntâlnit cu niște rude de sânge pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-o să ne mai putem întâlni o vreme, zise samuraiul clipind din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea lungă, dar fără îndoială că în timpul călătoriei unele dintre ele muriseră sleite de foame și rămase fără puteri. Păsările acestea, murmură samuraiul clipind din ochi, vor fi străbătut și ele întinsul mărilor și vor fi văzut multe țări. Cu mâinile împreunate pe genunchi, Yozō se uita lung la suprafața apei. — Dacă stau să mă gândesc... a fost o călătorie lungă. Cu acestea, discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acasă la el. Samuraiul primi aceste cuvinte cu amândouă mâinile pe podea și cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a primit veste din Edo că Velasco a fost prins la Satsuma. Dacă n-ar fi fost această veste, n-ai fi primit o pedeapsă așa de aspră. — Senior Velasco... Chiar și în aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită cu zăpadă Yozō stătea așezat cuviincios și cu privirile în pământ. Fără îndoială că însoțitorul îi spusese totul. Clipind din ochi, samuraiul se uită o vreme la supusul lui credincios. — Pentru toate încercările de până astăzi... zise el, dar cuvintele i se opriră în gât. Yozō nu putu desluși dacă stăpânul său îi mulțumise pentru toate încercările de până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
respirație gura i se umplea de o spumă roșie. Avea coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucurie, mare sau mică, râde și, cu razele poznașe și vesele, mângâie obrajii copiilor și al bunicii și alungă orice lacrimă. Sorin, cel mai mic nepoțel al bunicilor privește la maldărul de cadouri pe care buna le așază peste tot. Clipind din ochi ștrengărește, băiatul întrebă: Ei, bunică, ce zici, care este cel mai frumos dar? Chipul drag al bunei se luminează iarăși. Toate sunt frumoase, îi răspunde bunica. Vă mulțumesc copii! Și, să știți că, atunci când veți fi plecați, ele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
luptă. A, da! Ăsta-i rățoiul. Seamănă cu un rățoi, dar parcă-i mult mai mare decât el. Nu, trebuie să fie altceva, chiar dacă are penele, capul, ciocul și gâtul cam ca ale unui rățoi. Sss! Sss! zice vietatea. Și clipește dintr-un ochi. Sorin a înțeles că nu are de ce să-i fie frică. Ce-i, Sică? Curios, ce repede i-a găsit un nume. Cel mai potrivit nume. Își amintește că se jucau odată în părculețul din cartierul lor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să calci, peste cuib și nu le-ai fi văzut. După ce le cercetează cu luare-aminte, acoperi din nou cuibul și alunecă ușor pe apă. Așteaptă rața! ne lămuri moș Vuia. Deodată rățoiul deveni foarte atent. Sucea capul în toate părțile. Clipea des, asculta... — Ce i s-a întâmplat, moș Vuia? Vine vulpea! Într-adevăr, botul iscoditor al vulpii se ivi pe mal. — Moș Vuia, noi gonim vulpea! — Ba, să faceți bine și s-o lăsați în pace! Păi, o să sfâșie rățoiul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și acolo le-am găsit pe ele, sentimentele mele, toate naturale, spontane, autentice și libere. Inima mea făcea giumbușlucuri printre forme și umbre și pete, În modele, repetiții și linii terminate brusc. Sufletul Îmi tremura repede și ușor, ca și cum ai clipi din ochi. Și așa am Început să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi vrut să-i spună ceva, să-i transmită un mesaj urgent. Era sigură că femeia pornise spre ea, dar apoi văzuse, pe partea umbrită a străzii, doi polițiști militari În uniformele lor de culoarea pieii de broască. Tânăra clipi repede din ochi, se Întoarse și o luă la fugă. Era transpirație sau erau lacrimi ce se vedea pe fața ei? Ce voise să-i spună femeia? Era un avertisment? Wendy Îl trase pe Wyatt de cămașă. —Vreau să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se uită Înapoi și-i văzu pe ceilalți urcându-se În mașină. Era timpul să se Întoarcă. O luă la pas, fără grabă, cum făcuse și la venire. O clipă mai târziu, se auzi motorul, iar farurile roșii din spate clipiră. Ce s-or grăbi așa? Harry mări pasul. Simți deodată o durere acută În genunchiul drept. Se aplecă și strânse de partea care-l durea. Un vechi accident la schi, un Început de artrită. La naiba, Îmbătrânea. Ei bine, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]