4,982 matches
-
semețe, Înarapări de gânduri roditoare, Cu elegie eliberatoare, Pe lacrimi în condei curge noblețe. Cu dragoste rămasă-n piept la mine Să pot lega iubirea de speranță, Torc fuiorul depărtării senine. Pe raza soarelui de dimineață Pun roi de gânduri coapte în suspine, Să caute iubirea-n altă viață. Autor, Maria Filipoiu CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna și frunzele-n pomi ruginesc, Plouă cu nostalgie în ochii ce iubesc. Se stinge vâlvătaie pe-al valurilor dor, De amintiri plăcute, ascunse
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
le-ați dat să sugă din sâni, mame de politicieni români? Ce cântece de leagăn le-ați cântat? La ce biserici i-ați purtat? Cât timp ați petrecut cu ei? Ce rugăciuni i-ați învățat? Din ce făină le-ați copt pâini voi, mame de politicieni români? De ce-s fiii voștri săraci în iubire și bogați în minciuni? De ce se sinucid copiii țării și mor în lacrimi și foame bătrâni? De ce-au rămas satele noastre pustii și inimile fără stăpâni
SCRISOARE CĂTRE MAMELE POLITICIENILOR ROMÂNI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342983_a_344312]
-
luat părerile de rău cu ele, Din rime-ncrucișate în nopți dalbe Se pot clădi miracole pe lume Și uit de rele. Refugii nu există, sunt în apogeu, Venită să le rezidesc pe toate, Cu slava sfântă a Lui Dumnezeu, Se coace sufletul, în focu-aprins De nepăcate. A timpului năframă acoperă candoare, Întinerește chipul vremii, neoprit, Și anii se întorc, visând o stare, Din care aevea viața-mi e o mare Cu dor netroenit. Apostolii vor fi, eu unde sunt, și-n
ADUCERILE-AMINTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343391_a_344720]
-
și ochii dintre sâni, înspăimântați, se-ncurcă, iar tânara fătucă se bâlbâie năucă. Îâââ! Tăătucăă! Nu. Tăătucăă! Venise, sărăcuțul, jos, în luncă, cu un urcior de apă rece, cu brânză și cepucă și nu uitase să-i aducă și pâinucă, coaptă de bătrâna sa băbucă. Ce găsi? Pe fata lui ce o credea nălucă, tot timpul adormită și năucă, aflat-acum în plin proces de muncă! M-ascund de umbra ta fătucă, ferindu-mă de nuielucă și de furia de tătucă. Se
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
ruginite, Zile cu plânset tivite! Ce ne-am face de ar fi Totdeauna numai zi? Trebuie să și dormim, Deci noaptea o prețuim. Iarna solul ocrotește, Primăvara îl sădește; Tot așa și mândra vară Are-o bună surioară. Vara se coc fructele, Se treieră grânele, S-avem apoi în hambar Grâu, secară - grozav dar! Nutrețul va sta în pod, Că-i și el al verii rod. Toamna viile sunt pline, Ciorchine lângă ciorchine; În butoaie vinul toarnă, Cuminte-l coboară-n
MOTANUL IOACHIM (NELĂMURIREA LUI ANDREI) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344170_a_345499]
-
codrul îi va fi casă. Va găsi niscaiva roade să-și potolească foamea, iar apa șipotelor îl va îndestula când îi va fi sete. Până va dibui locurile ce-l vor hrăni, avea cu sine într-un săcăteu două azime coapte sub țest. Pentru potolirea setei, avea o ploscuță aținată de-un șold, iar de celălalt agățase o custură mică de tăiat pâine sau ce s-o mai nimeri. Așa făcu. Știa pădurea ca-n palmă încă de mic. Nu va
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
simțise adesea ca un dirijor de geniu pe scena vieții ei. Condusese cu o mână de fier în toți acei paisprezece ani. Fusese arhitect, mamă, soție, șofer și organizatoare de petreceri. Asistase la zeci de jocuri de tenis si hokey, copsese tone de prăjituri și organizase o sumedenie de dineuri pentru Daniel, iar acum se plimba singură prin zăpadă, fără nici un chef să se întoarcă la așa zisul cămin conjugal. Dar trebuia totuși s-o facă și să vadă exact despre
AUTOR CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344175_a_345504]
-
Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Rupe-mi buzele în petale Lipește-le de pistilul dimineților Fură-mă pune pe masă indiferentei un argint Că pe o coaja arsă de măr copt Acopaniază-mă la pian la plecare Mă voi întoarce când cerul Va fi colivia absenței tale Arde-mă pe rug dacă te-am vrăjit Curăță-mă de ghimpi când mă respiri Rupe-mi cerul în franjuri Mâna mea îți scrie numele
ÎNCEPE ZIUA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343058_a_344387]
-
falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
și-n grădina femeii? o tot luă Natalia la întrebări pe nepoată-sa. - Dar să vezi bunico, că nu eu am zis să mergem la babă. Cici a spus că baba Ionașcu are mere văratice și că deja s-au copt, încercă Mirela să se scuze, dând vina pe verișoară-sa, smiorcăindu-se în pumni. - Las' că vă dau eu văratice la amândouă de nu o să le puteți duce. Auzi afurisitele! Să-i tăvălească grădina femeii pentru niște mere viermănoase! Potochivar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
grabă un boț de brânză sărată de oaie și tare ca piatra și un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soția sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă. Pâinea, la țară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până și de paie. Și anul trecut ca și anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă, ori s-a pălit înainte de coacere. Curpenii nici să crească, nu au avut timp. Și cum lacul era secat din cauza secetei prelungite, nu aveai de unde să cari apă cu găleata să le dai un strop de viață la rădăcină. Cândva
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
s-a înmulțit fără măsură. De unde sarcina poeziei și a poetei de a căuta să la anihileze, ca de pe calea omului să încolțească și să se ridice doar plante cu fructe, precum cele de pe marginea râului vieții, care dau fructe coapte în fiecare anotimp. Oricât ai fi de alunecat și de suferind, credința, efortul împlinesc dorința, viața și misiunea, Visul cu totul din partea cealaltă, a spiritului, confirmă realitatea înaltă și sfântă. „Mai aproape de cer... de visele mele,/ Am plecat șchiopătând pe-
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
mele, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani, împotriva celor care ar fi dorit să se înfrupte din struguri, când ajungeau să fie copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărca cu paie de orz o saltea făcută special de mama, din pânză de cânepă, țesută iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[ - Material
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
început, însă bătrânul între timp a plantat puieți de salcâm, care acum erau copaci în toată regula. Vița era din soi tămâios și urcătoare așa că s-a ridicat singură în copaci, unde creștea ca niște adevărate liane. Aici strugurii se coceau la umbră, erau deosebit de aromați, cu boaba albă, foarte mare și cu un puf argintiu pe ea. Un consătean având pământul în răzor cu lotul nostru de viță de vie, cultivase în acel an porumb, iar printre rânduri a semănat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
îngroșa ca magiunul. Acest consătean cu pământul megieș cu lotul nostru, în spațiile sub formă de cercuri în care se dezvolta printre plantele de porumb mărețul gaolean, a pus și sămânță de pepeni verzi și cum aceștia începeau să se coacă, ziua își mai aducea fiul să stea și el de pază cu mine. Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parcă mai mare. Nu se punea problema între noi dacă el mânca struguri din via noastră, sau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
când venea taică-meu să stea cu noi, ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb, pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburii, care aveau case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând, ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite, că nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lână, lungă până în pământ, făcută din material țesut la război, nu de cumpărat, un fel
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
poate a iasomie că-i poartă noroc. Eu ma uit în ochii ei cu unde albastre, și gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă și-i anunță pe vecinii mei că-i așteaptă Costea iară, la clacă diseară. Buna coace acum pe vatră plăcintele dobrogene, scoate vinul și îl pune în urcioare, la răcoare... Ea mai scoate din firide nuci, caise și stafide; ziua trece-n zbor și seara s-adună vecinii... Caiere de lână albă prinse-n furci, parcă
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
aripi de înger la fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic pe care le împăturea frumos în lăzile de zestre aveam două surori ce așteptau să se mărite în casă mirosea a busuioc a boabe de porumb fiert a cartofi copți pe plită și a mere ținute în fân aduse de la munte tu îmi brodai pe umeri crini era o iarnă grea - nu știu cum dar numai iarnă se întâmplă-n mine pe cer nu mai sunt stele se mai aude câte un
COPILUL NOSTRU de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343524_a_344853]
-
au viziuni emanate din cataractele unui suflet în permanentă criză crimă, e în noi la răscrucea când vântul împrăștie cenușa rugului un judecător care n-a judecat niciuodată în locul lui condamn pe cei care doresc revoluții, cei care le-au copt în creiere prăjite. pe rugul aprins al sângelui, lângă o ghilotină roșie cu tăișul scurtând capete pașii călăului de oțel așteptați cu frisoane ne-a răpit punctul de sprijin cînd toate se clatină și dictatorii intră în drepturile lor. Vai
RISIPIREA PUNCTULUI DE SPRIJIN, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343536_a_344865]
-
din plin pe acele linii paralele În care nu mai avem decît un timp de moarte Între cele două emisfere &&& Cîtă iubire este în sufletul tău tandru Care mă luminează precum un policandru De văd cu mult mai bine ce coapse și ce sîni Bune la gust și pure ca apa din fîntîni Ți-a dăruit natura să fii precum o zee Și d-aia-ți închin ode și cîntece, femeie ! Și chiar și prin muzee ai devenit un vis Cînd
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
Ca tu încă un secol să mai probezi veșminte Eu mai beau vin, femeie, că ești tare cuminte. Și spinii, mărăcinii și scaieții, Ciulinii, mătrăguna, rostopasca (A năvălit din bălării și iasca) Stîrnindu-i îndeajuns pe nătăfleții De arbori care se coceau la soare Pe conopide le-au înnebunit Salata, angoasată, s-a-nroșit Și-a început să ningă miei din soare Nici o închipuire nu-i mai crudă Decît își poate-nchipui o dudă Care e dulce și zemoasă tare De-aceea căzu ploaia
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
doar fantasme Să ne destrăbălăm duioasă doamnă Să ne destrăbălăm sfioasă doamnă Cît sîntem tineri, prinși de nebunii În caruselul de făcut copii Acum, la ceasul verii către toamnă Tu, dulce și fierbinte ca o vară În care s-au copt fructele pe ram La miezul tău rotund eu mă înham Să-l duc pe culmi a nu știu cîta oară Te lasă dar ca barca între valuri Cutremurată toată între maluri Și suspinînd mă mîngîie încet Eu mă agăț de
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
și disecând ce-a vrut altul să zică(scos în fața clasei, adică a tuturor). La una din aceste întâlniri m-am gândit că ar fi bine să-mi aduc o prietenă , pragmatică de altfel, care voia să înțeleagă cum se coc poeziile și ”marile” scrieri.Puteai să aduci invitați interesați și eu aveam unul de seamă. S-a așezat frumușel pe un scaun. Totul decugea normal , adică un tanar aspirant începuse să citească din recentele rânduri așternute cu evlavie .Transfigurat de
CENACLU LITERAR de DALELINA JOHN în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343664_a_344993]