16,530 matches
-
cât de cât pe unde călcam. Când obosea cel din față, trecea în coadă. Ne-am rânduit noi așa o bucată de veme, dar abia am ajuns în mijlocul pădurii, într-o văgăună. Eu mergeam în fața celorlalți, iar cobzarul venea în coada șirului. Da’ numai ce mă trezesc cu el lângă mine, trăgându-mă de mânecă. „Ce-i cu tine, Stane? Că m-ai speriat!” Mă uit mai bine la el. Avea ochii cât cepele. Să-i iasă din cap și alta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi amirosit ceva. Au stat așa o bună bucată de vreme, că ne și întrebam: Oare nu pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Fuguța la culcare! a poruncit moș Dumitru... A nins toată noaptea. Ninsoare bogată...Când se crăpa de ziuă, șirul de sănii rupea deja omătul înalt și neatins.. După sfatul lui Hliboceanu, din timp în timp sania din față rămânea la coada șirului... Așa mai merge, Hlibocene. Altfel nu era chip - a remarcat moș Dumitru. Ba eu spun că așa mai...lunecă - a făcut Pâcu precizarea. Pe măsură ce se apropiau de târg, ninsoarea parcă se întețea tot mai mult. Dacă ne ajută Dumnezeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
i-a răspuns bărbatul. „Eu mă duc la mătușa Stanca, s-o întreb - poate știe cine putea să ne ieie cocoșul așa în amiaza mare” - a hotărât fimeia. Si s-o dus...I-o povestit pățania Stancăi de la cap la coadă și o întrebat-o: „Mătușă Stancă. Cine o putut să ne fure cocoșul?” „Parcă spuneai că erau și niște borți pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de somn și căscat ochii în fundul dracului, acolo pe baltă, el îi cel dintâi.” Am uitat să vă spun că bunica fuma de mama focului. In urma ei ieșea fumul ca de la covălie. Dar când îi să-și bage dracul coada și-o bagă și pace...Pentru a nu știu câta oară, pe când bunica spumega - precum v-am spus - de dincolo de gard s-a auzit un glas...Dacă nu te-ai fi uitat să vezi cine-i acolo, ai fi zis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu. Cum văd, nu am încotro, așa că am să merg cu matale. Bine, Mitruță. Hai să pornim, că ne apucă amiaza și noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
albăstrea, care m-o luat în primire, privindu-mă cu mare îndrăzneală. Undeva, într-o parte, se găsea o masă acoperită numai cu flori de „Nu mă uita”, la care ședeau câteva ochișele șușotind între ele, în timp ce mă furau cu coada ochiului și din când în când chicoteau. Zâna s-o dus la o masă acoperită cu flori de cais. Nu s-o așezat, ci mi s-o adresat: „Ne-am adunat ca să te judecăm pe tine.” Am făcut ochii mari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi așteptat pe cineva. De fapt el se întreba dacă a început să se înoureze. Ion Cotman, întunecat ca întotdeauna, își plimba privirea de la unul la altul, cântărindu-i cu mare băgare de seamă. Mitruță Ogaș îl fura cu coada ochiului pe Cocoșitu, fiind mulțumit de ce vede. Vasile Hliboceanu părea că socotește ceva în gând. Ceilalți se uitau în gol, așteptând să se întâmple ceva...Primul care s-a trezit la realitate a fos moș Dumitru. Da’ ce faceți, oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu de unde aflu ce-i cu otopsia ceea.” „Lasă că îi mai bine să nu știi...” Cum văd eu, iar ai trecut pe lângă otopsia ceea, moș Pâcule - l-a întrerupt Vasile Hliboceanu. Ii prima oară parcă când se învârte în jurul cozii? Nuuu. Toate poveștile lui au câte o coadă. Cred că vă mai aduceți aminte - i-a luat moș Dumitru martori pe cărăuși. Păi din ce să miște povestea dacă nu din coadă? Când nu mai ai din ce mișca, îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lasă că îi mai bine să nu știi...” Cum văd eu, iar ai trecut pe lângă otopsia ceea, moș Pâcule - l-a întrerupt Vasile Hliboceanu. Ii prima oară parcă când se învârte în jurul cozii? Nuuu. Toate poveștile lui au câte o coadă. Cred că vă mai aduceți aminte - i-a luat moș Dumitru martori pe cărăuși. Păi din ce să miște povestea dacă nu din coadă? Când nu mai ai din ce mișca, îi rău, fraților. Ii rău de tot. Intrebați-l pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ii prima oară parcă când se învârte în jurul cozii? Nuuu. Toate poveștile lui au câte o coadă. Cred că vă mai aduceți aminte - i-a luat moș Dumitru martori pe cărăuși. Păi din ce să miște povestea dacă nu din coadă? Când nu mai ai din ce mișca, îi rău, fraților. Ii rău de tot. Intrebați-l pe Dumitru. Până una-alta, hai să mergem la amărâtul de Surcică și să vedem ce o mai avut de tras... Spuneam eu că popa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
acuma?” „Acuma doarme dusă.” Surcică abia mai sufla. Până la urmă s-o ridicat într-un genunchi, și-o făcut o cruce mare și o întrebat: „Cum doarme, domn’ doftor, dacă îi moartă?” Pâcule, iar ai început să te învârți în jurul cozii. Măi omule, fimeia ceea a lui Surcică o murit ori nu? Cum să se lupte doctorul cu ea o noapte întreagă,dacă o murit? Toate aiestea îs scorneli de-ale tale - l-a luat din scurt moș Dumitru. Fimeia o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la punct un telefon fără fir prin care știu încă de sâmbătă cine sunt cele șase care au dreptul la speranță. Regula e necruțătoare: cele cinci nealese - sau 6 în caz de grevă SNCF - își pierd rândul și trec în coada listei de așteptare. Lionel trebuie să trăiască 263 de ani ca să mulțumească toată lista, asta presupunând că se sistează înscrierile și că Lionel, la 263 de ani, va mai putea ține ritmul amețitor de o dată pe lună. Pe lângă cele șase
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
totul. — E prea mult. Noapte bună, Liliane. — Noapte bună, Lionel. Liliane închide ușa înainte ca Robespierre să apuce să se ia după noul său prieten care pleacă să se culce cu sticla de cidru. Cățelușul se bagă sub pat, cu coada între picioare; oricum nu se dădea în vânt după cidru, pentru că-i producea aciditate la stomac. Ajuns în cameră, Lionel își aruncă hainele pe unde apucă și dă să se culce. În ultima clipă își amintește de scadențar. Se duce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bate câțiva pași de step. Vecinul de dedesubt îi bate în țeava caloriferului. Lionel crede că e vorba de un semn de apreciere și mai execută câțiva pași de step. Vecinul execută de data asta niște lovituri ritmate, cu o coadă de mătură în tavan. Lionel înțelege exact mesajul și oprește acest inedit număr de musical. Reintră în cameră și face o ordine desăvârșită. Mănâncă mai consistent ca de obicei, după care spală vasele. Îi trece prin cap să se îmbrace
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nenorociții ăia? — Mi-au făcut o propunere oneroasă... ezită Lionel să dea amănunte. — Toți vor să profite de moartea ta. Clovis se suie în mașină și pleacă. Lionel o ia în direcția opusă. E ora 10.15. Lionel stă la coadă la unul dintre ghișeele băncii în care își ține, de cinci ani, toate economiile. Banca are trei ghișee: la două dintre ele, cozile au întotdeauna aceeași lungime, deci n-ai cum să-ți încerci norocul - să te așezi la o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în mașină și pleacă. Lionel o ia în direcția opusă. E ora 10.15. Lionel stă la coadă la unul dintre ghișeele băncii în care își ține, de cinci ani, toate economiile. Banca are trei ghișee: la două dintre ele, cozile au întotdeauna aceeași lungime, deci n-ai cum să-ți încerci norocul - să te așezi la o coadă anume. La al treilea ghișeu, care e pentru VIP-uri, nu vine niciodată nimeni, pentru că nici un VIP din Angers - presupunând că ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la unul dintre ghișeele băncii în care își ține, de cinci ani, toate economiile. Banca are trei ghișee: la două dintre ele, cozile au întotdeauna aceeași lungime, deci n-ai cum să-ți încerci norocul - să te așezi la o coadă anume. La al treilea ghișeu, care e pentru VIP-uri, nu vine niciodată nimeni, pentru că nici un VIP din Angers - presupunând că ar exista vreunul - nu-și ține banii în această bancă. Și-i ține în Elveția, ca toată lumea de bună-credință
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Dacă în trei minute nu am banii, intru în direct la Gérard Clément, la știrile de la ora 13, și spun că n-ați putut să onorați o retragere de numerar. Adjunctul o ia la fugă, urmărit de funcționară. Cele două cozi de clienți fraternizează, amestecându-se între ele. Toți îl bat pe umăr pe Lionel. Apare directorul, care deschide o ușă și-l poftește pe Lionel înăuntru. — Am putea merge în biroul meu, domnule Frunza? — De ce, avem ceva de ascuns? joacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nimic împotrivă. Suntem presați de timp. Étienne scoate din geantă un contract și două mii de euro. În timp ce Lionel începe să semneze contractul, fără să-l citească, editorul îndrăznește să-l întrebe: Ați mai scris? — Cereri de azil politic. Gérard, cu coada între picioare, mai încearcă o dată: — Pot să vă fac o vizită după prânz? — Puteți, de ce să nu puteți? Mă găsiți acasă. Sunt vecin de palier cu Liliane, dacă numele ăsta vă spune ceva. Continuă să semneze fiecare pagină a contractului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar Lionel, care între timp a mai băut o gură, îl oprește: — Gustave, poți să-i spui unui băiat să-mi aducă o Coca-Cola? Și un bol pentru Robespierre, că n-o să-l ținem pe uscat. În timp ce cățelușul dă din coadă fericit, Gustave înmărmurește. Când își revine, îi face semn unui picolo să se prezintă cu o cutie de Coca Cola. În restaurant se lasă o liniște mormântală, anticipând sacrilegiul pe cale să se comită. În ușa bucătăriei s-a strâns tot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
costumele. — Asta e, îl purtați pe ăsta, cu schimbul. Atunci... eu vă mulțumesc și, cum s-ar zice, bogdaproste. Când îl conduce pe ușă-afară pe Ahmed, Lionel vede că s-a format deja o codiță de trei persoane. Primul din coadă e Gamal, egipteanul, proprietarul unei prăvălii cu antichități de pe vremea faraonilor, pe care nu i le cumpără nimeni. — Bogdaproste, spune Gamal, cu aerul că ar avea un mesaj secret de la Tutankhamon personal pentru Lionel. Lionel îl conduce la dulap. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
folosești numai limbajul diplomatic. Dacă până mâine nu rezolvi, te zbor! — Dumneavoastră ce-ați face în locul meu? — Eu nu sunt în locul tău și tu nu ești în locul meu! Directorul trântește telefonul. Anghel iese valvârtej din birou. E ora 15.30. Coada la pomana lui Lionel se întinde până în stradă, încurcând circulația. În ultimele ore, cel mai uzitat cuvânt în Angers a fost bogdaproste. Din păcate, toate lucrurile bune au un sfârșit. Așa și lucrurile din casa lui Lionel: n-a mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de dat. Următorul la rând e Omar, marocanul care strânge gunoiul în Jardin des Plantes. — Domnule Bogdaproste, nu se poate să-mi faceți una ca asta, încurcă gunoierul borcanele. Sunt Omar, mă cunoaște madame Agnès. Stau de două ore la coadă. Accept orice, văd că aveți un lămâi, se uită el prin fanta de lumină dintre Lionel și tocul ușii. — Îmi pare rău, Omar, dar pe ăla nu-l dau. Atunci dați-mi niște bani și-mi cumpăr eu ceva ce
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Atunci dați-mi niște bani și-mi cumpăr eu ceva ce v-ați dorit dumneavoastră și nu vi l-ați cumpărat, iar dacă vi l-ați fi cumpărat ați fi putut să mi-l dați mie acum. Toți cei de la coadă sunt uimiți de complexitatea frazei formulate de Omar. Lionel e de-a dreptul complexat de logica marocanului. Îl bagă în vestibul și-i dă o hârtie de două sute de euro. — Ia banii, dar nu mai spune la nimeni. — Mai mult
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]