3,215 matches
-
sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cutare... Ce de bani avea! Numa flori îmi trimitea și-mi zicea: "Marițo, eu fără tine n-am să pot trăi, m-auzi tu?" Da ce, eu i-ascultam? Că bărbatului nu e bine să-l lași să-i crească coarnele, să creadă că a lui ești, numai a lui, să te facă cîrpă! Câți am înșelat eu! Dac-aș sta să număr, n-aș avea timp și mai mi-ar trebui și-un ajutor să socotească! Lina asculta mirată. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o peșteră cu păreții negri ca cerneala, lumânarea de ceară într-un cărbune plutitor în aer, cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament, în mijlocul cărora tremurau într-un fluid luminos și vioriu draci mici spânzurați de coarne, care zupăiau din piciorușe. Ruben însuși se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac și, scărpinîndu-se în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el, țiganul bătrân își lasase capul pe-o piatră de moară și adormise cu luleaua aprinsă-n gură, asemenea unui împărat în pat moale și cu ciucuri de fir... oamenii, ducîndu-și sacii pe cară, înjugîndu-și boii albi, grași și cu coarne mari, apucau pocnind și chiuind cari-nspre munte, cari-nspre câmpie. Înserase cu desăvârșire, roțile stătură și ele și numai moara uriașă se legăna alene pe Mureș, făcând să tremure lungile și groasele funii de tei cu cari era legată, de țărmuri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din plin calitățile cu care l-a înzestrat natura. Astfel, a fost întotdeauna la școală fruntaș, nelăsându-se depășit de colegii săi la învățătură, elevi sau, mai târziu, studenți. A învățat temeinic și cu ardoare, cum cu îndârjire a ținut coarnele plugului ori a înfruntat vitregiile întregii sale vieți. Recolta nu a întârziat să apară și fiul unor țărani din părțile Covurluiului a devenit "domn" la oraș și nu orice domn, ci un "domn al Dreptului", dascăl la Facultatea de Drept
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
utilizat, unei metafore multiple urmîndu-i, amorsată de unul dintre comparanți, o altă serie imagistică adiacentă, ca În versurile acestea din secvența X: Noaptea e un steag de zăpezi E o temniță de cristal E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, În finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi În care imaginea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi scumpe de balaur, Frunzi și fructe, umbra dulce și codreana armonie...”, pentru ca, peste cîteva versuri, decorul să se schimbe și pe scena imensă a naturii să apară dezordinea, terifiantul, furia oarbă, personificate de Sfarmă-Piatră
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adică, unei categorii inferioare, este Înfumurat și umblă cu „obrazul tras”. Urzica este și mai năpăstuită: mereu necăjită și contestatoare (zbîrlită). Poemul adună Într-o ingenioasă fabulă un număr mare de specii: Gutuia, Chitra, Lămîia, Cireașă, Vișina, Zarzăra, Părul, Mărul, Coarna, Pruna, Migdalul, Usturoiul, Strugurele, Piperul, Ienibaharul, Chimenul, Molotrul, Cimbrul, Mărarul, Capera, Măslina, Ciuperca, MÎnăterca, Mazărea, Năutul, cuvioasa Linte, postnica Fasole, Castravetele, Agresele, surorile Coacăzele, ghebosul Roșcov, Smochina, Curmaua, Castana, Stafida, Ceapa cu douăsprezece haine de dimie, Ridichile, unchiul Nap, mătușa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
feminin). Selecția sexuală acționează asupra acelor caractere care influențează abilitățile competitive ale masculilor în lupta cu alți masculi. Al doilea proces este selecția intersexuală (sau selecția epigamică), care acționează asupra acelor caractere ale masculilor care sunt „alese” de către femele. Astfel, coarnele cerbilor sunt considerate a fi un rezultat al selecției intersexuale; prin urmare al alegerii executate în timp de către femele. Mărimea coarnelor corelează pozitiv cu mărimea corpului și cu starea de sănătate a masculului, deci coarnele sunt un indicator onest al
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
este selecția intersexuală (sau selecția epigamică), care acționează asupra acelor caractere ale masculilor care sunt „alese” de către femele. Astfel, coarnele cerbilor sunt considerate a fi un rezultat al selecției intersexuale; prin urmare al alegerii executate în timp de către femele. Mărimea coarnelor corelează pozitiv cu mărimea corpului și cu starea de sănătate a masculului, deci coarnele sunt un indicator onest al calității genetice a unui potențial partener. Așa cum a punctat Trivers în lucrarea sa privind teoria investiției parentale (1972), intensitatea selecției sexuale
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sunt „alese” de către femele. Astfel, coarnele cerbilor sunt considerate a fi un rezultat al selecției intersexuale; prin urmare al alegerii executate în timp de către femele. Mărimea coarnelor corelează pozitiv cu mărimea corpului și cu starea de sănătate a masculului, deci coarnele sunt un indicator onest al calității genetice a unui potențial partener. Așa cum a punctat Trivers în lucrarea sa privind teoria investiției parentale (1972), intensitatea selecției sexuale depinde de gradul de competiție dintre masculi, care, la rândul său, depinde de doi
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
competiția mascul - mascul vor fi favorizate de selecția intrasexuală. Care este însă mecanismul pentru selecția intersexuală (epigamică) a unor caractere, în special a unor caractere relativ bizare, cum ar fi penele excesiv de ornamentale ale păsărilor (de exemplu, coada păunului) sau coarnele uriașe ale cerbilor? Ronald Fisher (1930) emite teoria selecției sexuale din inerție (runaway sexual selection): dacă anumite femele preferă un caracter ce apare la un anumit tip de mascul, iar fiii acestor femele vor poseda acest caracter, atunci alte femele
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
vor alege cei mai sănătoși masculi. Altfel spus, aceste caractere sunt semnale oneste ale calității purtătorului. Ideea onestității semnalelor sexuale este susținută și de principiul handicapului (Zahavi, 1975). Amotz Zahavi a sugerat că unele caractere exagerate, cum este coada păunului, coarnele cerbilor sau dansul nupțial al unor specii de animale, sunt, de fapt, un handicap, în sensul creșterii vizibilității față de prădători. Zahavi argumentează însă că doar indivizii cei mai puternici pot să supraviețuiască, chiar și în condițiile în care ei expun
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Mântuitorul, dădeai, în locul lui, peste o arătare ce te înfiora. Mântuitorul nostru atârna cu capul în jos, crucea lui era strâmbă, adesea îi lipsea câte un braț pentru a lăsa mâinile să se bălăngăne, inerte, în frunte îi erau înfipte coarne răsucite și nările îi răspândeau miros de pucioasă. Pentru ca locul rugăciunilor să-l ia blestemele, se ținea liturghia neagră. Puteai să adori sau să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veni prea târziu, în sensul că cel solicitat făcuse demersurile necesare, din nefericire fără . - Trebuie să-i salvăm viața ! . - Cui? (fr.). speranță de a obține un rezultat pozitiv, întrucît problema depășea sferele respective. Hangerlioaica se hotărî să ia taurul de coarne: ceru audiență la palat, urnind tot tribul ei. l se aduse la cunoștință că audiența nu putea fi acordată, însă din înalt ordin i se hărăzea favoarea de a asista la execuția nepotului său. Grația avea și o față sarcastică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hauptstrafie în partea dinspre Bismarckplatz, se afla un superb magazin de jucării care se desfășura pe trei etaje, intitulat caraghios Knoblauch ("Usturoi"). Vitrina era populată de o faună de pluș, reni stranii în mărime naturală, cu burțile bej și cu coarnele și copitele din catifea neagră, maimuțe cu coada verde și cu ochi mari de sticlă, ursuleți Panda... Presărate printre aceste personaje de sorginte waltdisney-ană menite să suscite un soi de adamism etern și nevinovat al copilăriei, se aflau tot felul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o movilă cu rahat omenesc Să omorâm tot Mi-am zis eu mereu Milităria Și pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată Niște coarne și un cer Unde totul poate fi refolosit Care aici din repezeală a fost bulucit Să ucizi întreaga omenire Omorul este omul în întregime așa cum ar trebui să fie (amenință un pic) Care-i diferența Când dă cineva peste tine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui polițienească. O atacă pe zâmbitoarea Mariedl pe la spate și termină imediat. Îngenunchează și sughiță. Acum... Acum sunt eu pentru mine cel mai urât inspector de poliție din întreaga națiune. Acum sunt un țăran murdar care a fost luat în coarne de prima lui vacă... Și ce dreptate are iscusita vacă a statului. Mândrul vultur de pe emblemă este o vacă dreaptă, asta am știut dintotdeauna. Cărați-vă odată, sunteți toți liberi. ZECE PREOTUL: Sunt un preot foarte capabil și luminat. În
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton: să-ți iei de-o seamă soața/ și pe potriva ta - căci bătrânețea/ Nu face casă bună cu junețea.”906 Dacă la Giovanni Boccaccio avem portretizări relativ sumare ale personajelor, descrierile fiind de multe ori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unde s-ar fi putut adăposti. Zeul Îi răspunse că era de acord cu plecarea sa. Îi porunci să se Îndrepte acolo unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i mai mergeau deloc. Și atunci plecă În exil. Dar iată-l ajuns pe mâinile prietenilor lui Timarchos, (E) care l-au ucis și i-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
foarte bună calitate. Această viță a dispărut datorită atacului de filoxeră din anii 1895- 1900, fapt ce a dus la aclimatizarea unor soiuri de vie aduse din apusul și nordul Europei, ca Delavar, Nohan alb, Nohan negru, Seiber, Agereanhă, Tirează, Coarnă, Roză, Chiciorul racului, Țâța caprei, Bătută, Busuioacă, Conderă, Două mii unu și Țârțăratică - ultima amintind de vița de vie sălbatecă ce creștea altădată prin pădurile din jur, cunoscută sub numele de „vitis silvestris” și apoi „vitis vinifera”. În anul 1929
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pădure oamenii vin să culeagă bureți: hribi, mânătărci, pânișoare, ciobănuși, roșcovi sau creasta-cocoșului. Primăvara cresc zbârciogii, iar toamna ghebele, ciuperci care constituie un adaos prețios în alimentație. Nu trebuie uitate nici fructele de pădure, cum ar fi: murele, fragii, alunele, coarnele, măceșele sau cătina albă. Fructele de pădure, plantele medicinale și melifere se găsesc din abundență. Vegetația, în special pădurea cu poienile sale și o cabană special construită, ofereau posibilitatea unor agreabile și instructive momente de petrecere a timpului liber în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și ugerul mi l-a umflat./ „Nu te plânge, nu te rage,/ Lenuța cu gura te-o descânta/ Ca cu mâna ți-o lua/ Răsfulgul alb
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]