34,665 matches
-
să reamintesc responsabilitatea celor care timp de zece ani au dus-o din minciună în minciună, din escrocherie în escrocherie și din incompetență în incompetență. Răul făcut României e oricum imens. O populație frustrată, oligofrenizată de mizerie și încurajată să coboare adânc în subsolurile neființei de posturi de televiziune iresponsabile și de-o presă cotidiană rapace nu găsește alt răspuns decât bâta, cuțitul și mitraliera. Nu știu, în clipa de față, cum din sălbaticii ce văd soluția în violență și crimă
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
acum în Europa! Cum? Prin ce mijloace? Și, mai ales, cât de repede? Dacă principalul vehicol spre U.E. îl constituie guvernul în care strălucesc cozmâncii și alte nulități din guvernările anterioare, ne-am lămurit! E bine că în jurul României a coborât cortina de fier: tare mi-e teamă că, în nici un an, în țară vor rămâne doar invalizii în cărucioare, doar ciobanii din creierul munților și gușa supradimensionată a lui Eugen Florescu! în fața acestei tragedii naționale, președintele Constantinescu tace! Până în clipa
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
britanic. Acesta se afla într-o misiune jurnalistică trimis, de North American Newspaper Alliance și, auzind că vechiul său amic este și el în Leningrad, se grăbise să-l găsească pentru a sta de vorbă. Berlin își aduce aminte cum, coborînd în curtea clădirii, îl prezintă pe Randolph criticului literar: ""Nu cred că v-ați cunoscut. Domnul este Randolph Churchill." Criticul a înghețat, aparența i s-a schimbat brusc dintr-o vie curiozitate într-o expresie de teroare, părăsindu-ne precipitat
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
iremediabil o poetă. Din perspectiva unei poete, fapte care nouă ni se par anodine devin semnificative. Viața de fiecare zi se încarcă de sensuri, ca și cum ar deveni fosforescentă. Ce semnificație are pentru un privitor oarecare întârzierea cu care un ministru coboară din mașina oprită în fața Palatului Victoria? Nici una. Pentru poetă însă întâmplarea este mai revelatoare decât o declarație politică: "Mașina noului ministru oprise la intrarea Palatului Victoria, camerele de luat vederi și microfoanele presei se apropiaseră și așteptau declarațiile, dar în
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
care știa ungurește și vorbea în locul nostru. Deci ați plecat din București? Din București. București-Timișoara. Timișoara-Arad. Arad-Curtici. De fapt, ar fi trebuit să ne dăm jos cu o gară mai înainte, dar Bodolea era cam îndrăzneț. La Curtici, cînd am coborît, a trebuit să ne lipim imediat de zidul bisericii, pentru că era un proiector uriaș, care mătura cu lumina lui trenul și călătorii. Proiectorul se oprea la un metru de locul unde ne aflam noi și rămîneam în umbră. După ce acest
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
dincolo de marginile realității în care ne ducem traiul de pe o zi pe alta. Să recunoaștem că în această oglindă se văd răsfrângându-se niște ființe normale, nici alese dar nici proscrise, cu suișurile și coborîșurile lor. Să acceptăm că am coborît, că am învățat doar efortul de a coborî; să ridicăm privirea, să sperăm dar să și vrem să urcăm: forța se află în noi. Sau poate ar trebui, asemeni lui Dante, să ne luăm drept tovarăș de drum în acest
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
de pe o zi pe alta. Să recunoaștem că în această oglindă se văd răsfrângându-se niște ființe normale, nici alese dar nici proscrise, cu suișurile și coborîșurile lor. Să acceptăm că am coborît, că am învățat doar efortul de a coborî; să ridicăm privirea, să sperăm dar să și vrem să urcăm: forța se află în noi. Sau poate ar trebui, asemeni lui Dante, să ne luăm drept tovarăș de drum în acest infern al suișului pe un Vergilius. Sau, și
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
urmez și am mai auzit doar atît: "Tuta la Pietŕ per lei!". A tras cortina la loc și a dispărut. Am rămas singură. Față-n față cu miracolul. Nu cred că am văzut-o atunci pe Fecioara Maria purtînd trupul coborît de pe cruce al lui Isus. Și mai nimic din creația splendidă a lui Michelangelo. Nici faldurile marmurei, nici capul căzut pe spate al lui Isus, nici chipul suferind al Mariei... Am simțit lacrimi fierbinți cum îmi ardeau obrajii. Am fugit
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
nici el, nici eu. Tristețea se amesteca cu disperarea. A sosit Papa. Am cerut un radio mic și am urmărit trecerea lui pe aici, atît de aproape de mine. Într-o noapte, tîrziu, am rugat o asistentă să mă ajute să cobor din pat. M-am așezat în genunchi. Cred că m-am rugat. O vedeam pe Maria cu Isus în brațe, cu capul pe spate. "Nu-ți fie frică...". Papa a repetat deseori aceste cuvinte, pe care și Isus le spusese
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Piper se deplasă de la priveliștea Manhattanului spre o mulțime de oameni aparținînd în mod evident unor categorii sociale și orientări diferite și care se strînseseră pe șoseaua din afara clădirii vămii. - Doamne, Hutch chiar te-a făcut măreț, zise Sonia cînd coborîră pe pasarelă. De pe stradă se auzeau strigăte și se puteau vedea cîteva pancarte, dintre care unele anunțau ambiguu "Bine ai venit în Orașul Homosexualilor!", iar altele erau chiar și mai amenințătoare: "Peipmann, cară-te acasă!" - Cine Dumnezeu e Peipmann? întrebă
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
bun sfîrșit nimicirea celor de la drepturile homosexualilor, după care intrară din nou în luptă. Între timp, Sonia izbutise să-l tîrască pe Piper în lift. MacMordie li se alătură și apăsă pe buton. În următoarele douăzeci de minute urcară și coborîră neîncetat cu liftul, în timp ce afară bătălia pentru Piparfat, O'Piper și Peipmann continua. - Acum chiar că le-ai rasolit pe toate! îi zise Sonia lui MacMordie. Pierd o groază de timp ca să-l aduc pe bietul om pînă aici, iar
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
în gustarea acestei dulceți nemonotone a iubirii Lui, pentru că el însuși este capabil de o iubire sporită la nesfârșit. Numai un suflet mărginit în capacitatea lui de cunoaștere și de iubire ajunge la o săturare de aceasta și dorește să coboare la reluarea unui nou urcuș spre Dumnezeu, după ce i s-a făcut din nou dor de El. Numai un dumnezeu care devine monoton, deci mărginit în ceea ce ne poate oferi ca dragoste de om, poate plictisi pe cineva de relația
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
66. Muntele este văzut ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutății și care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
moral - al întregii, hidoase, întâmplări, Miron Cozma. Era, ce-i drept, un alt personaj decât cel cu care, în cincisprezece ani de nebunie fesenisto-pesedistă, ne-au obișnuit televiziunile. Protejat de claia imensă de păr, el imita postura unor martiri religioși, coborâți de pe frescele murale ale bisericilor în sala de tribunal. Bine sfătuit sau posedând un instinct de conservare cu totul ieșit din comun, Cozma părea însăși imaginea neputinței și suferinței, a unui sfânt intrat pe mâna fariseilor. Însă chiar scos din
Omul de cauciuc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11851_a_13176]
-
patru ani. Pe bună dreptate iarăși, relevă faptul că Dan Botta se situează la nivelul unei banalități când identifică în Toma Alimoș o perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a mea". Mai delicată întrucâtva este paternitatea ideii despre relația dintre unduire și moarte la Eminescu, dar Blaga se apără din nou la modul credibil (nu intru în detalii
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
să mă ocup de toți nebunii din filiale". Or fi mulți? Or fi puțini? Doar Vadim ne poate spune. Nu știu câți dintre cei care-au avut prilejul să-l urmărească explicându-ne schimbările din partid au sesizat cât de jos poate coborî în penibil cel care părea a fi liderul pe viață al partidului. Dat peste de cap de pierderea puterii, Vadim și-a explicat renunțarea printr-un amestec de sacrificiu și ambiții: motivele ar fi concentarea pe crearea unui post de
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
glisantă. La ora aceasta spiritele sînt atît de delirante, încît o farfurie zburătoare e tot ce le mai lipsește. Asemenea larmă și voie bună pe pămînt nu putea să nu atragă, în mod logic, o bucurie corespunzătoare de dincolo de stele. Cobor din pat și mă furișez în hol. Pentru nimic în lume n-aș vrea să pierd vizita unor extratereștri, chiar dac-ar fi să-mi atrag mînia cruntă a mamei și dezamăgirea tatii. Mă opresc în capătul holului, jenat să
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
petrece în spațiul cuprins între două registre paralele care evidențiază relațiile dintre personaje, relații proiectate într-o quasi-actualitate, cea a anilor �60 ai secolului trecut. Dimensiunea cosmică a luptei lui Oedipe cu destinul, a relației cu Sfinxul este demitizată și coborâtă la nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul nu-nceta să urce, să coboare,/ Ca valul... și fierbea;/ Puteai să crezi că trupul se înfoia de-o boare/ De viață, se-nmulțea."). Aplauze pentru Iancu Dumitrescu La împlinirea vârstei de 60 de ani, compozitorul român Iancu Dumitrescu, apreciat (mai ales în alte țări decât
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
nocturnă// s-a închis și ultima ușă// în apropiere un cîine își aranjează cravata". Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede coborîtă fără ezitare la nivelul unui real relativ, versatil, friabil, în înfățișările căruia se oglindește cu un amestec de resemnare și jovialitate: "azi îi vorbi despre gramatica cuvîntului lovitură/ mîine îi voi vorbi despre gramatica cuvîntului nisip/ poimîine îi voi ține
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
însă a ne lămuri dacă afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi. O umbră aruncată de compozitorii plecați în
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
astfel de legăminte? Și dacă da, mai sînt duse la îndeplinire? Copacul nostru freamătă. Discret. În raport cu el, interpreții sînt pitici. îl privesc fascinată. însumează diferite perspective, profunzimi, distanțe, spații de joc, drumuri care vin și se duc, care urcă și coboară în coama lui, care merg în sus, în jos, ca pe scara lui Iacob. Ca și noi. Ca și aspirațiile noastre, ca și păcatele noastre. Se întoarce logodnicul ei, Albert. După o absență de șase luni, neexplicată în libret. Charlotte
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
ce e posibil Ori imposibil, ceea ce-i totuna. Apolodor să văd m-a ajutat A Dianei schimbătoare umbră magică, Și-un irlandez, o neagră lună tragică; De aur seceră Hugo mi-a dat. Și-n timp ce eu în mină coboram De astre pure din mitologie, Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
destinul unui om, așa cum o relevă această dublă dramă a Taniei, într-un posibil film și în realitate: "O vedem pe Tania urcîndu-și gemenii și valizele într-un taxi tras în fața vilei. Șoferul luptă cu bagajele, Tania cu gemenii, care coboară pe altă ușă, nu realizează drama, le arde de joacă. Dar este filmul unui nebun inspirat. Realitatea e mai prozaică. Tania s-a dus sus să-și termine toaleta. De fiecare dată a trecut peste discordanțele vieții conjugale. Pasiunile lui
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
făcute de-a lungul timpului, pe foi disparate, dar nimic nu e datat. Cînd am nevoie de reconstituirea unui anumit moment sînt nevoit să fac un fel de arheologie a acelei zile. Mai întîi însă, n-am încotro, trebuie să cobor în subsolurile timpului, pentru a mă opri la etajul la care se afla ziua căutată. Uneori greșesc anul, alteori luna. Ce contează?! La drept vorbind, n-ar prea avea importanță că muți o întîmplare din 1981, să zicem, doi ani
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]