2,007 matches
-
copii, cu neveste, au sechestrat autoritățile locale, au recuperat adeziunile și le-au dat foc. Milițianul care, așa cum îi stă bine unui milițian, își făcuse datoria și fugise la timp, a anunțat raionul, pentru ca, în aceeași zi, responsabilii regionali cu colectivizarea să-și facă urgent apariția în frumoase mașini Pobeda, marcă sovietică admirată și întru totul compatibilă cu ideologia posesorilor. Printre oaspeți se găsea și tovarășul Nicolae Ceaușescu, viitorul secretar general al partidului, aflat, deloc întîmplător, în zonă. Era principalul organizator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-și facă urgent apariția în frumoase mașini Pobeda, marcă sovietică admirată și întru totul compatibilă cu ideologia posesorilor. Printre oaspeți se găsea și tovarășul Nicolae Ceaușescu, viitorul secretar general al partidului, aflat, deloc întîmplător, în zonă. Era principalul organizator al colectivizării pe țară și sosise cu avionul de la București. Oamenii i-au întîmpinat la marginea satului. Nu chiar cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună înțelegere cu frații rămași în bătătură. Și țăranii supărați pe colectivizarea forțată au aflat în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
numai al „comunismului”; mai bine zis, al celui mai primitiv comunism implantat În Europa de o „echipă” - Chivu Stoica, Dej, Pauker, Pătrășcanu și alții - care, Înainte de a se sfîrteca Între ei, au aplicat modelul cel mai grosolan de „naționalizare” și „colectivizare”, nimicind nu numai elitele financiare, politice, culturale, bisericești, ale țării, dar deposedând pe toată lumea, adeseori inutil, de toată avuția și instrumentele de lucru, Într-un turbion resentimentar nemaivăzut, dând expresie unei uri, nu de clasă, ci a acelei pături a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului nu numai de avutul său, pământul, uneltele și vitele, dar de propria-i demnitate și echilibru intern, moral.Ă N. Manolescu afirma de curând - afirmație pe care o vom regăsi probabil În Istoria literaturii pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Petru Dumitriu, care În „perioada dogmatică” a publicat texte penibile și ticăloase, În care Îi atacă pe cei Închiși la canal sau pe cei care luptau În munți, ofițeri și țărani care se Împotriveau ruloului compresor al așa-zisei „colectivizări”, de fapt a exproprierii brutale a Întregii țărănimi române, ax al națiunii și al tradiției! Acestea și altele despre prostie!... Cât despre nebunie și despre lipsa mea de „frică” sau de absența unei „jene” care multora li se pare firească
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
coborât pe scara socială, alții, În sfârșit, s-au amestecat și s-au pierdut În „noua societate“). țărănimea, pe de altă parte, aproape a dispărut ca țărănime, dacă Îl definim pe țăran În raportul lui — material și sentimental — cu pământul. Colectivizarea l-a transformat În proletar agricol. În plus, industrializarea forțată a absorbit o masă rurală importantă, revărsând-o În orașe. S-a creat o largă categorie de „orășeni“, rupți de sat, dar Încă neintegrați cu adevărat În civilizația urbană. Toate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România ajunsese să producă aproape 14 milioane de tone de oțel. Franța și Marea Britanie produceau fiecare câte 19. ținând seama de numărul locuitorilor, fiecărui român Îi revenea de două ori mai mult oțel decât unui francez sau unui britanic. Și colectivizarea agriculturii a urmat calea cea dură. Sistemul prevedea două tipuri de exploatări: (În terminologie sovietică) sovhozurile — Întreprinderi agricole de stat, și colhozurile — asociații ale țăranilor, În care aceștia Își puneau terenurile În comun. Dar proprietatea tuturor este proprietatea nimănui. De
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
exportatori agricoli din Europa. Dacă ceva nu lipsise În România Înainte de comunism fusese mâncarea. Or, aceasta a devenit principala problemă a comunismului: cum să-i hrănească pe oameni, odată ce industria era privilegiată În detrimentul agriculturii, iar proprietatea colectivă diminua drastic randamentul. Colectivizarea s-a desfășurat În ritm intens, cu metode simple și brutale: „convingerea“ de preferință, dacă nu, violența și denunțarea drept „chiaburi“ sau sabotori a țăranilor care se Împotriveau. Chiaburul, echivalentul kulakului din Rusia, țăranul Înstărit, a devenit, În imaginarul comunist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decret al guvernului; nimeni nu mai avea voie de acum Înainte să „exploateze“ muncă salariată În agricultură. În comunism, fiecare trăiește din munca propriilor lui brațe! În sfârșit, În 1962, s-a anunțat, Într-o atmosferă de sărbătoare națională, Încheierea colectivizării (În timp ce În Polonia și Ungaria se procedase după 1956 la o parțială „decolectivizare“). „Socialismul“ triumfase În România pe deplin, la orașe și la sate! Cu alte cuvinte, proprietatea privată Își Încheiase existența. Au rămas parcele necolectivizate la deal și la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Intelectualii Închiși au fost de asemenea numeroși: o specie periculoasă pentru regim, oameni care aveau idei, vorbeau prea mult și În jurul cărora se puteau constitui nuclee de rezistență. Nici țăranii Întemnițați nu au fost puțini: erau cei care se opuseseră colectivizării forțate. Comunitatea cea mai lovită a fost Biserica greco catolică. Toți episcopii ei și un mare număr de preoți care au refuzat În 1948 să „revină“ la Biserica ortodoxă au fost Închiși; mulți nu au supraviețuit detenției. Una peste alta
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Programul de sistematizare a teritoriului, elaborat În anii ’80, prevedea ca fiecărui grup de sate să-i ia locul un mic centru de tip urban (cu blocuri, firește). Se atingeau mai multe ținte: extinderea terenului agricol, „urbanizarea“ completă a României, „colectivizarea“ oamenilor, omogenizarea modului de viață. Proiectul acesta — care părea Într-adevăr operă de nebun — a stârnit proteste indignate În Occident și a contribuit În bună măsură la Încheierea lunii de miere (cam prea mult prelungită) dintre Ceaușescu și guvernele occidentale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
anilor ’50. O epopee eroică, limitată Însă la un număr mic de oameni și fără nici o șansă de reușită (au pierit În ciocnirile cu Securitatea sau, capturați, au fost condamnați la moarte și executați). Nu puțini țărani s-au opus colectivizării. Au izbucnit și răscoale țărănești, localizate Însă și repede Înăbușite. O bună parte dintre intelectuali nu s-au Împăcat nici ei cu comunismul. Dar puțini au Întreprins ceva efectiv. Se aștepta, se dorea o schimbare; câți erau Însă dispuși să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Germania și Suedia. După „eliberarea” roșie, un nou val de persecuții își atinge punctul culminat la 1949 - până atunci, letonii luptaseră în păduri, așteptând zadarnic sprijin occidental, exact ca românii. În martie 1949 sunt deportați aproximativ 43.000 de oameni. Colectivizare forțată și rusificare. 13-17 ianuarie 1991 - baricade, în Riga, pentru apărarea independenței... Danute îmi spune că, săptămânal, după un program stabilit, muzeul este vizitat de elevi din întreaga Letonie. Autoritățile ar dori să mute instituția în fosta clădire a KGB
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea ca un spin în ochii noilor ocupanți - armata bolșevică, dar și instrumentelor lor locale! - în „campania” brutală de „colectivizare”, de furt și spoliere a țăranului român, de destrămare a relațiilor vechi ale satului românesc, ale instituțiilor tradiționale și ale reprezentanților acestora, preotul, notarul, primarul, învățătorul. Acest roman, Setea, a stat vreo patru decenii la loc de frunte în manualele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care le-a speculat statul comunist și funcționarii săi corupți!Ă Apoi, vecinii de la nord n-au etatizat înterprinderile de familie, mici sau mijlocii, sursă a bunei stări și a aprovizionării pieții, și ce să mai vorbim de sălbatica „colectivizare”, furtul caselor, animalelor și pământului de la țărani, sursă sigură apoi de înfometare a întregii națiuni. (Identic, nordicii au păstrat și aici o măsură cât de cât de „bun-simț”, în Polonia respectându-se proprietatea agrară, în unele cazuri, până la 50 de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trimită familiei, acasă, ins pe care Chilian, activistul, crede a-l putea îndoctrina și care, în ultimele pagini ale romanului, își strigă refuzul, neînduplecarea, obstrucția totală la presiunile „de sus”, simbol, de fapt, al rezistenței țărănești față de tăvălugul barbar al colectivizării. Preda era foarte admirativ la această parte a romanului, era uimit „de unde cunosc eu atât de bine țăranul”, dar admirația lui era condiționată de extirparea acelei părți din carte care anunța, de fapt, arta mea poetică viitoare. Însăși structura poliedrică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un cal la vreo haltă oarecare pentru a străbate noroaiele și câmpurile acelor așezări, lecuind și asistând țăranii bănățeni, vitregiți de barbara și fără-de-sfârșit „colectivizare” - deci furt al pământului, vitelor, uneltelor și energiilor lor -, țărani bănățeni care, împreună cu nemții, cu șvabii, produseseră înainte, sub „ticăloasa burghezie”, recoltele la hectar cele mai performante ale țării, folosind deja înainte de război mijloace mecanizate de ultimă oră!... Prietenul Pax
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Popescu și eu nu m-am opus, m-am revanșat cumva pentru un gest de necolegialitate pe care tânărul și deja celebrul autor, cu volume de nuvele de mare și original talent, dar și cu vreo două „compromisuri” pe tema colectivizării, cum mai făceau și alții, mi l-a făcut: Aurel Rău, șeful revistei de prestigiu de la Cluj Steaua, mă rugase să-i ofer un fragment de roman din manuscrisul Animalelor, despre care multă lume era deja la curent că „are
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
timp literatura noastră nouă dovedește un progres de necontestat. Acest progres e legat fără îndoială de avântul obștesc al oamenilor muncii din R.P.R. în toate sectoarele de activitate. Creșterea industriei, întrecerile socialiste, electrificarea țării, marele șantiere, agricultura în curs de colectivizare și mecanizare, lichidarea analfabetismului, ofensiva contra bolilor sociale, grija atentă pentru copiii Republicii; Academia, reprezentând forța științei în sprijinul poporului muncitor; primenirea treburilor publice prin așezarea sfaturilor populare într-o mai rațională împărțire administrativă, crearea unei armate care e nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a scris în cinstea reginei Tamara un poem. Scriitori ai veacului XIX: Gheorghe Evistavi și A. Tagareli, dramaturgi; N. Baratașvili și Ilie Ciavciavadzè și Akaki Tereteli, poeți. Constituția 1936 Chestia națională Socializarea țărănimii Războiul contra hitlerismului Planurile cincinale Industria grea Colectivizarea agriculturii St. în fruntea luptei p. pace Biografie Iosif Visarionovici Djugașvili 1879, Dechembrie 21, la Gori în Georgia. Revoluționar de la vârsta de 15 ani (1894) "Am intrat în mișcarea revoluționară de la vârsta de 15 ani când am luat legătura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el n-a făcut nicio zi de armată și totuși, a fost avansat până la gradul de general, devenind șeful Biroului Politic al Armatei. Zelos executant al indicațiilor Moscovei, va servi regimul comunist după 30 decembrie 1947, cu prilejul declanșării procesului colectivizării agriculturii, după acea Plenară din martie 1949, ținută la Constanța, Nicolae Ceaușescu participant la eveniment s-a implicat cu trup și suflet în acțiunea de lămurire a țăranilor de a intra în unitățile cooperatiste. Va folosi și metode brutale, după
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și suflet în acțiunea de lămurire a țăranilor de a intra în unitățile cooperatiste. Va folosi și metode brutale, după unele informații și chiar documente păstrate în arhive, fostul conducător al României având pe conștiință și câteva crime în perioada colectivizării. Bineînțeles, aceste fapte au fost mușamalizate, trecute sub tăcere, dosarul care ar fi trebuit pus pe rolul instanțelor judecătorești fiind clasat. Nicolae Ceaușescu, fiu unor țărani din județul Olt, a devenit, în numai două decenii, dintr-un ucenic cizmar, neajuns
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mitoc care nu este altul decât tatăl fostului ministru de apărare din anii 90 Victor Babiuc, cu care în acea vreme ne jucam în curtea școlii împreună cu fratele său mai mare. Dacă americanii nu mai veneau au început întovărășirile, uvertura colectivizării. La Mitoc ca și la Gheorghe Lazăr am fost primiți cu căldură de localnici, am primit cu titlu gratuit o casă de locuit cu dependințe și grădină mare din partea familiei Caprosu Ion, nume de care ulterior, peste ani, ne-am
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]