5,219 matches
-
a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și combinarea metodelor literare cu cele interdisciplinare, deschizînd noi perspective de interpretare a personajului literar. Am incercat sa îmbinam o lectură tradițională a personajului Parizienei (în capitolul I) cu o lectură modernă, marcată de dreptul la imaginație și interogare asupra sensurilor (în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu, independentă, agresivitate, duritate și spirit întreprinzător, de care dă dovadă. Combinarea acestor două tactici care îi reușesc de minune lui Clorinde într-un joc dialectic complex pot aduce triumfuri fulgerătoare: rar îi rezista cineva. Chiar și comparate cu intrigile lui Rougon, cele ale Clorindei par destul de elaborate și ambițioase. Zola urmărește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ținând seama de capacitatea lor combinatorie, se vor discuta marile teme pe care le conturează (de exemplu, tema dragostei și morții ori a timpului). Pentru prezență cercetare tema resprezintă o macrounitate de sens ce se configureză, în cadrul corpusului ales, prin combinarea motivelor și care poate transcende granițele operei unui autor. Termenii leopardieni identificați în țesătura versurilor scrise de ermetic vor fi cuantificați, apoi analizați în paralel cu cei co-ocurenți din înlănțuirea sintactica. O dată delimitate, motivele și temele din poezia lui Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de model liniar cumulativ, este cel mai frecvent utilizată în analiza multicriterială și poate fi aplicată în cazul în care criteriile de evaluare utilizate sunt preferențial independente. În această situație este posibilă utilizarea unui model simplu aditiv liniar, care permite combinarea valorilor aferente unei opțiuni, astfel încât să se obțină o singură valoare totală. Pentru atribuirea de punctaje (scoruri) ce desemnează performanțele fiecărei alternative în raport cu criteriile stabilite, se utilizează în mod uzual un interval de la unu la cinci, valoarea unu corespunzând celei
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
o pondere, care să reprezinte o măsură a importanței relative a criteriului respectiv în raport cu celelalte criterii. Suma ponderilor pentru toate criteriile trebuie să fie 1. Se realizează apoi compunerea datelor pe baza unui algoritm. O modalitate pentru o astfel de combinare este însumarea produselor dintre scorul și ponderea alocate tuturor criteriilor, conform ecuației. Prin alegerea acestei metode numerice pentru analiza multicriterială, se poate realiza ierarhizarea alternativelor, pe baza punctajelor totale obținute în urma aplicării algoritmului de compunere. Metoda însumării ponderilor prezintă avantaje
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
2.2.1. Noțiunea de sistem economic la Werner Sombart Potrivit definiției astăzi clasice a lui Sombart, un sistem economic s-ar caracteriza prin trei trăsături distincte, discerna-bile prin observarea realității: un "spirit", o "formă" și o "substanță", adică prin combinarea specifică a unei mentalități, a unui aparat juridic și instituțional și a unor procedee tehnice. a) Spiritul unui sistem este constituit din mobilurile dominante ale activității economice, valori admise în societatea care motivează comportamentele economice; b) Forma este matricea în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
privată asupra mijloacelor de producție (care este, dacă nu exclusivă, cel puțin larg dominantă); muncitorul dispune în mod liber de forța sa de muncă (oferită și cerută contra unei remunerații fixate într-un contract); întreprinzătorul joacă un rol central, prin combinarea factorilor de producție și satisfacerea nevoilor consumatorilor; statul are un rol limitat, el neparticipînd în mod direct la activitatea economică, ci se mulțumește să furnizeze acesteia un cadru potrivit; 3) Tehnica este extrem de progresivă, ea este dominată de mașinism și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economice. Asocierea proprietății private și a pieței corespunde unui sistem capitalist, sau liberal clasic. Asocierea dintre proprietatea colectivă și o reglare planificată a economiei corespunde socialismului centralizat sau colectivismului. Celelalte două posibilități corespund unor realități mai puțin răspîndite, dar observabile. Combinarea unei proprietăți colective asupra principalelor mijloace de producție cu o reglare prin piață constituie un socialism de piață (ca în China). În schimb, combinarea proprietății private cu o conducere centralizată a economiei prin intermediul Statului se întîlnește în economiile capitaliste în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
corespunde socialismului centralizat sau colectivismului. Celelalte două posibilități corespund unor realități mai puțin răspîndite, dar observabile. Combinarea unei proprietăți colective asupra principalelor mijloace de producție cu o reglare prin piață constituie un socialism de piață (ca în China). În schimb, combinarea proprietății private cu o conducere centralizată a economiei prin intermediul Statului se întîlnește în economiile capitaliste în perioade de război (cum a fost cazul Germaniei naziste). 2.3. ECONOMIE NATURALĂ, ECONOMIE DE PIAȚĂ, ECONOMIE DE COMANDĂ Sistemul economic este caracterizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dogmatice nu mai au succes. Noul manager trebuie să facă recurs la conștiință, la reflecție, la cultură, la psihologie, la morală, fără a uita nici o clipă pragmatismul și idealul eficacității. El devine astfel un alchimist menit să scoată rezultate din combinarea tuturor acestor elemente. El trebuie să cultive competențe și valori, să creeze o stare de spirit propice și o atitudine deschisă, să fie sensibil la ideile noi și la virtuțile umane. Densificarea informației caracterizează și ea managementul sistemelor complexe. La
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
inovației este foarte important, ca și cel al mutației din procesele biologice. Invențiile, inovațiile, inițiativele și informațiile noi au menirea să spargă vechile tipare și să producă salturi de calitate. Evident că majoritatea inovațiilor reprezintă de fapt modalități noi de combinare a datelor existente. De aceea sistemele au inerția lor și se transformă radical cu destulă greutate. De altfel, transformările revoluționare nu sunt recomandate decît rareori, datorită costurilor și dezordinii implicate. Caracterul genetic al sistemelor economice este cel care asigură, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
un aspect oarecum paradoxal indus de această ciclicitate despre care vorbeam, dar mărește continuu complexitatea sistemului, generînd permanent noi forțe și noi factori atît în interiorul sistemului, cît și în relațiile acestuia cu mediul exterior. Creșterea complexității provine mai mult din combinarea și recombinarea elementelor, dar și din apariția unora noi. Modelele cunoscute ale ciclului de viață al produsului și tehnologiei, ale curbelor de învățare și experiență sunt definitorii pentru procesul descris. Complexitatea aduce exigențe superioare în sistem, în ce privește organizarea, reglarea, managementul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și critic (ibidem, 9). Din seria propozițiilor care au înțeles intertextualitatea (din familia comprehensivă a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se oferă, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie a materializărilor intertextuale și obține 9 situații, prin operații de combinări și aranjamente (repetare:structură de suprafață/structură de adâncime), oprindu-se la cazul în care "unui text individual preexistent i se conferă altă structură de adâncime, care antrenează o serie de transformări și în structura de suprafață". Autoarea studiului insistă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care tradiția coincide cu orizontul de așteptare până la plictiseală, și unde tradiția, resimțită drept prea canonică, este depășită de evoluția extraliterară: economică, socială, etc. Jucându-se cu hipotextul în hipertext, intertextualistul (scriitor sau lector) este asemenea bricolerului. Gândirea mitică operează combinarea elementelor în construirea unui sens, asemeni bricolerului care utilizează diverse materiale pentru a le conferi o altă semnificație decât cea care ține de prima lor întrebuințare. Scriitorul intertextualist ipostaziază și el bricolerul lui Lévi-Strauss și, de o manieră pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lucrul și, chiar mai important, dacă vom avea răbdare, cel puțin, să răsfoim sutele de pagini redactate despre scriitor, vom observa că exegeza de specialitate îl abordează ca pe un pionier (postmodern) al ficționalizării istoriei (alți constructori anglofoni din zona combinării "timpului istoriei" cu "timpul literaturii", atît din SUA, cît și din Marea Britanie, precum John Barth, Ihab Hassan, Peter Ackroyd sau David Lodge, îi datorează enorm autorului new-yorkez). Se poate bănui aici, indubitabil, și impulsul cumva autoindus al postmodernilor de a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de analiză. Sunt incluse datele particularizate (C) și datele de analiză (D), care pot fi convertite într-un fișier executabil Femap.mod. Datele particularizate ( C) includ date despre variabilele: - Ochiurile de plasă aplicate (rețeaua de discretizare aplicată) - Rezultatele analizei. Prin combinarea fișierelor (C) și (D) Solid Edge Simulation este în stare să deschidă fișierul de analiza pentru revizii în afara Femap. Aceste fișiere reclamă spațiu suficient pe disk din cauza mărimii lor. Se folosește comandă New Study , pentru a crea un studiu nou
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
3.1.1. Noțiunea de sistem economic la Werner Sombart Potrivit definiției astăzi clasice a lui Sombart, un sistem economic s-ar caracteriza prin trei trăsături distincte, discernabile prin observarea realității: un "spirit", o "formă" și o "substanță", adică prin combinarea specifică a unei mentalități, a unui aparat juridic și instituțional și a unor procedee tehnice. a. Spiritul unui sistem este constituit din mobilurile dominante ale activității economice, valori admise în societatea care motivează comportamentele economice; b. Forma este matricea în
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
se caracterizează la rîndul său prin patru trăsături: * proprietatea privată asupra mijloacelor de producție; * muncitorul dispune în mod liber de forța sa de muncă, oferită și cerută contra unei remunerații fixate printr-un contract; * întreprinzătorul joacă un rol central, prin combinarea factorilor de producție și satisfacerea nevoilor consumatorilor; * statul are un rol limitat, neparticipînd în mod direct la activitatea economică, mulțumindu-se doar să furnizeze acesteia un cadru potrivit. 3. tehnica este extrem de progresivă, este dominată de mașinism și de marea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
poate fi reprezentată printr-o funcție de genul: Q = f (L,K), unde Q este cantitatea de produs, L cantitatea de muncă și K cantitatea de capital. Productivitatea totală a unui factor reprezintă cantitatea produsă în unitatea de timp, obținută prin combinarea unei cantități variabile a unuia din cei doi factori (L) cu o cantitate fixă din celălalt (K). Productivitatea medie a unui factor este dată de raportul dintre cantitatea de producție obținută și cantitatea (mărimea) factorului respectiv, deci Q/L sau
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
producției; • perfecționarea organizării producției și a muncii; • pregătirea și perfecționarea pregătirii resurselor umane; • cointeresarea materială a muncii, atît sub raportul stimulării, cît și al răspunderii ș.a. Productivitatea nu privește numai munca vie. Ea rezultă din ansamblul factorilor de producție, din combinarea acestora și nu este doar rezultatul muncii. Vorbim, astfel, de productivitatea globală, ce exprimă performanța de ansamblu sau eficacitatea globală a factorilor de producție. Productivitatea proprie unui factor de producție este însușirea acestuia, rezultată din nivelul său de perfecționare, de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
un blocant al canalelor de calciu și un diuretic tiazidic ar putea fi opțiunea ideală. Asocierea beta-blocantelor sau alfa-blocantelor este o variantă de luat în considerare în anumite condiții clinice. Combinații posibile între anumite clase de medicamente Când ne propunem combinarea medicamentelor antihipertensive trebuie să avem în vedere câteva principii: să știm dacă exisă dovezi că asocierea este superioară administrării acestora în monoterapie, preparatele asociate trebuie să aibă mecanisme de acțiune diferite și complementare, permițând în același timp reducerea la minim
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
colectiv, Analiză statistico-demografică. Teorie și aplicații, Editura Economică, București, 2003, pp. 189-191. footnote>. Un mijloc foarte sugestiv utilizat în analiza structurii pe vârste și sexe a unei populații este piramida vârstelor. Este vorba despre o reprezentare grafică, de fapt o combinare a două histograme, una pentru populația feminină și una pentru cea masculină, având scările intersectate. Cele două abscise se înscriu pe verticală, iar ordonatele pe orizontală: în stânga pentru populația masculină, iar în dreapta pentru cea feminină. Numărul populației din fiecare generație
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
eu", e fuziunea completă autor-narator-naratar într-un intens "da, da, Gabriel / Elisabeth sunt eu și sunteți dvs.". La Houellebecq (care, de altfel, nu e deloc avar cu declarațiile contradictorii și răsunătoare, dovadă a unei exasperări identificatoare), deriva întreținută și de combinarea ludică a tipurilor de discurs (științific 'dur', sociologic, filosofic, poetic, ficțional) conduce la perversa confuzie între Michel autorul și Michel naratorul și tinde să rupă pactul de lectură clasic. Prin urmare, cîteva obrăznicii flagrante, situîndu-se mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]