1,570 matches
-
rutere care conectează rețele de întreprindere sau rețele ISP. Primul dispozitiv care avea o funcționalitate asemănătoare cu ruterele de astăzi (comutarea de pachete) a fost Interface Message Processor (IMP). IMPurile erau dispozitivele care asigurau comutarea în ARPANET, prima rețea cu comutare de pachete. Ideea de ruter (numite pe vremea aceea „"gateway"” - „porți”) a apărut din lucrul unui grup de cercetători în rețele, numit International Network Working Group (INWG). Creat în 1972 ca un grup informal care să analizeze problemele tehnice ale
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
anilor 1970 până la mijlocul anilor 1980) pe post de rutere erau folosite minicalculatoare. Deși calculatoarele obișnuite pot fi folosite ca rutere, dispozitivele moderne sunt mașini extrem de specializate, de multe ori cu hardware dedicat care să accelereze atât funcțiile de bază (comutarea pachetelor) cât și funcțiile speciale (de exemplu criptarea IPsec). Cu toate acestea, pentru cercetare și alte aplicații sunt folosite în continuare rutere făcute din calculatoare cu Linux și Unix, ce rulează aplicații cu sursă deschisă. Deși sistemul de operare pentru
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
IOS de la Cisco, Junos de la Juniper sau alternative open-source ca OpenWRT), RAM, NVRAM, memorie flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puțin două interfețe de rețea. Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
două părți distincte: "determinarea căii optime", în care ruterul folosește informațiile din tabela de rutare (inclusiv cele introduse de protocoalele de rutare) pentru a învăța interfața de ieșire cea mai potrivită pentru a trimite pachetele la o anumită destinație și "comutarea pachetelor", care asigură trimiterea unui pachet primit pe o interfață (de intrare) pe interfața de ieșire optimă. Acestă parte a procesului de rutare duce la crearea unei tabele de rutare, care conține adresa rețelei și masca de rețea, adresa următorului
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
o importanță mai mică decât distanța administrativă. Pentru rutele dinamice, procesul de alegere a căii optime este următorul: Ruterele mențin starea rutelor în tabela de rutare, dar nu și starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfețelor de ieșire o a doua tabelă, numită FIB (). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor. Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
și starea pachetelor individuale, deoarece acest lucru ar însemna o întârziere a comutării. Mai mult, unele rutere folosesc pentru identificarea rapidă a interfețelor de ieșire o a doua tabelă, numită FIB (). Această tabelă este optimizată pentru căutarea rapidă a interfețelor. Comutarea pachetelor este funcția de bază a unui ruter. Pentru a o îndeplini corespunzător, ruterul trebuie să efectueze următoarele operații: Crearea tabelei de rutare a fost descrisă în secțiunea anterioară. Dacă tabela nu conține interfața, ci doar adresa următorului ruter (next
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
de ruter. Odată ce un pachet a fost expediat, ruterul nu va mai reține niciun fel de informație despre acel pachet. Pachetele lipsă și corectarea erorilor sunt atributele nivelului transport. Printre cele mai importante decizii care trebuie luate în cadrul procesului de comutare este cum se procedează în cazul congestiei (adică atunci când sosesc mai multe pachete decât poate procesa ruterul). În Internet sunt folosite trei politici pentru această situație: aruncarea pachetelor din coadă care depășesc dimensiunea memoriei tampon a ruterului (metodă cunoscută sub
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
rutare. Nivelul distribuție asigură separația între nivelul acces și nivelul nucleu. Ruterele de nivel distribuție agregă traficul de la mai multe rutere de acces, fie din aceeași locație, fie din locații diferite, către nodul central al rețelei companiei. Ele asigură și comutarea pachetelor între diferitele VLANuri ale companiei. Ruterele de nivel distribuție sunt deseori responsabile de asigurarea calității serviciilor într-o rețea cu arie geografică mare (WAN), astfel încât pot avea mai multe interfețe WAN, multă memorie și putere de procesare. Acest tip
Ruter () [Corola-website/Science/298414_a_299743]
-
înaltă tensiune în curent alternativ, este un procedeu de transport al energiei electrice în curent continuu sub o tensiune de 100-1000kV. La ambele capete ale unei unei linii de înaltă tensiune în curent continuu se găsește câte o stație de comutare. Stațiile, pe lângă instalațiile de reglare mai adăpostesc, în general, redresoarele, transformatoare, bobine de amortizare și filtre de armonici. Redresoarele utilizate pot funcționa și în mod de invertor. Din această cauză utilarea celor două stații este identică. Prin intermediul transformatoarelor se aduce
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
mai au rolul de a izola stația de tensiunea alternativă și asigură o împământare locală. În mod obișnuit puntea de redresare conține 6 tiristoare, 2 pe fiecare dintre faze, dar în instalațiile moderne se utilizează elemente legate în scheme de comutare în 12 pulsuri. În instalații mai vechi s-au utilizat redresoare cu vapori de mercur având un gabarit mare și nu prezentând o suficient de mare stabilitate, cu toate acestea la nivelul anului 2005 mai existau astfel de stații în
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
stabilitate, cu toate acestea la nivelul anului 2005 mai existau astfel de stații în funcțiune. Pentru a prelua tensiuni de ordinul a peste 100kV mai multe duzine de tiristoare se leagă în serie. Acestea trebuie să aibă un timp de comutare de ordinul microsecundelor. Mai nou se utilizează tranzistoare bipolare cu grilă. izolată (IGBT) care pot fi comandate mai simplu și prezintă un cost mai redus. Datorită tensiunii înalte tiristorii nu sunt comandați prin cabluri de cupru ci cu ajutorul fibrelor optice
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
a utilizării combinate a legăturii stea și triunghi, și la amortizarea frecvențelor din rețea suprapuse peste componenta de bază a curentului de intrare. Filtrele de armonici pe partea de curent alternativ amortizează la rândul lor alte armonici. La instalațiile cu comutare în 12 pulsuri, ele trebuie să suprime doar armonicile de ordinul 11, 13, 23 și 24. Pentru aceasta este suficientă utilizarea de circuite acordate pe armonicile 12 și 24. În configurațiile monopolare obișnuite, una din bornele redresorului este conectată la
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
anterior. Cu toate acestea prezintă avantaje ce le fac atractive: Un sistem bipolar poate fi prevăzut și cu un conductor de împământare. Pentru evitarea coroziunii și a influenței undelor electromagnetice, pământarea se face la câțiva km depărtare de stațiile de comutare, așa că este nevoie de o linie separată. Aceasta poate fi în funcție de situație subterană sau aeriană, sau o combinație a acestora. De obicei se dimensionează pentru o tensiune de lucru de 10-20kV(medie tensiune). Sistemele bipolare pot transporta 3000MW la o
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
în cazul: Curentul continuu din circuitul intermediar poate fi ales liber la stațiile de tip back-to-back datorită lungimii scurte a conductorului. Tensiune continuă este pe cât se poate de joasă, în scopul utilizării unui spațiu cât mai mic de către elementele de comutare și a elimina necesitatea conectării în paralel a acestora. Din acest motiv la acest tip de stații se utilizează elemente de comutare cu cel mai mare curent de sarcină disponibil. Varianta de transport de energie electrică prin linii de înaltă
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
continuă este pe cât se poate de joasă, în scopul utilizării unui spațiu cât mai mic de către elementele de comutare și a elimina necesitatea conectării în paralel a acestora. Din acest motiv la acest tip de stații se utilizează elemente de comutare cu cel mai mare curent de sarcină disponibil. Varianta de transport de energie electrică prin linii de înaltă tensiune în curent continuu cea mai des utilizată este legătura dintre două terminale, unde două stații de comutare sunt legate prin linii
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
se utilizează elemente de comutare cu cel mai mare curent de sarcină disponibil. Varianta de transport de energie electrică prin linii de înaltă tensiune în curent continuu cea mai des utilizată este legătura dintre două terminale, unde două stații de comutare sunt legate prin linii dedicate (HVDC). Aceasta este configurația utilizată de obicei în conectarea rețelelor nesincronizate, în transportul la distanțe mari și în cablurile submarine. Linii de înaltă tensiune în curent continuu cu mai mult de două terminale conectând mai
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
util în cazul transformării liniilor de înaltă tensiune trifazate existente în linii de înaltă tensiune în curent continuu. Doi din cei trei conductori funcționează în regim bipolar. Al treileaconductor este utilizat în regim monopolar în paralel, echipat cu elemente de comutare reversibile (sau elemente de comutare legate în paralel având polaritate inversă). Prin acest al treilea conductor circulă curent de la o stație la alta, schimbând periodic (într-un ritm de câteve minute) sensul. Ceilalți doi conductori vor avea în același ritm
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
de înaltă tensiune trifazate existente în linii de înaltă tensiune în curent continuu. Doi din cei trei conductori funcționează în regim bipolar. Al treileaconductor este utilizat în regim monopolar în paralel, echipat cu elemente de comutare reversibile (sau elemente de comutare legate în paralel având polaritate inversă). Prin acest al treilea conductor circulă curent de la o stație la alta, schimbând periodic (într-un ritm de câteve minute) sensul. Ceilalți doi conductori vor avea în același ritm o încărcare de 1.37
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
conductori rezultă o mică pierdere de capacitate de transport și nu apar curenți de întoarcere prin pământ, sistemul are un mare grad de siguranță în funcționare. Nu se pierde timp cu deconectări/reconectări dacă se rupe un conductor. Elementele de comutare au o rezervă de supraîncărcare în caz de urgență la lucru în mod bipolar. Acest lucru probabil va permite creșteri importante în puterea transportată, cu efect însemnat în sistemele încărcate, în care la defectarea unui conductor posibilitățile de alocare de
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
de de înaltă tensiune în curent continuu, la tensiuni suficient de mari cum ar fi de exemplu modelul ipotetic al transportului energiei din nordul Africii în Europa, în caz optimal și fără a lua în considerare pierderile în stațiile de comutare, se cifrează la cca 3% pe 1000km . Pe de altă parte, în cazul alimentării unei platforme de foraj maritime cu o putere mult mai mică prin intermediul uni cablu submarin, pierderile procentuale (relative) pe kilometru sunt comparabil mai mari datorită puterii
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
la o depărtare de 300km. În plus la linia de înaltă tensiune în curent continuu izolația nu trebuie dimensionată la o valoare de vârf de formula 1, deoarece în curent continuu tensiunea de vârf este aceeași cu tensiunea efectivă. Stațiile de comutare sunt foarte scumpe și permit doar o mică supraîncărcare. Este foarte greu să se extindă ulterior cu o ramificație o linie de înaltă tensiune în curent continuu existentă. Transmisia energiei prin linii de înaltă tensiune în curent continuu pare predestinată
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
și partea continentală a Suediei. Cea mai veche în funcțiune linie de înaltă tensiune în curent continuu este Konti-Skan între Danemarca și Suedia. În 1972 s- dat în funcțiune prima linie de înaltă tensiune în curent continuu având stațiiile de comutare pe bază de tiristoare în Eel River/Canada, iar în 1975 cea dintre centrala electrică din Kingsnorth și Londra cu redresoare cu vapori de mercur. Având în vedere creșterea prețurilor la energie și dezvoltarea industrială mondială, este de așteptat ca
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
electrică prin linii de înaltă tensiune în curent continuu ca alternativă la rețelele trifazate, pentru a reduce costurile și a mări eficiența transportului. Este o problemă a viitorului dacă se vor dezvolta linii cu mai mult de două stații de comutare sau rețele de curent continuu. Bazele teoretice ale acestui tip de rețele au fost elaborate. În cazul în care proiectul DESERTEC prinde viață, există posibilitatea apariției unei rețele europene de linii de înaltă tensiune în curent continuu care să preia
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
a transmis atât la cât și la . Această dependența de lungimea de unda poate face posibil diferențierea între praf și gheața, si poate servi că indicator al dimensiunii efective a particulelor. Laserul LIDAR al lui Phoenix este un laser cu comutare Q cu lungime de undă duală, de și . Operează la cu o durată a impulsului de . Lumină împrăștiata este primită de două detectoare (verde și infraroșu) iar semnalul verde este colectat atât în modul analogic, cât și în cel cu
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
acestora. Ambele boghiuri sunt prevăzute cu câte un canal de ventilație forțată, în care sunt inseriate presostatele BR, ce înclemează contactorii de linie, asigurând tracțiune în deplină siguranță. Fiecare treaptă generează 24 V. Frânarea electrică are ca principiu de bază comutarea modului de funcționare a motoarelor electrice de tracțiune (MET)din regim de consumator în cel de generator. Exista 2 tipuri de frânare electrică, ca și consumatorul existent: reostatic (rezistența de frânare ventilată pentru fiecare MET) și recuperativă (linia de contact-catenară
Locomotivă electrică () [Corola-website/Science/308182_a_309511]