22,643 matches
-
mod obișnuit, religiile evoluează din/către mitologie și au drept caracteristici necesitatea credinței și un mod specific de a gândi și a acționa pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte. Religiile creștine socotesc cuvântul "religie" ca "legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu". Cunoașterea religioasă, conform practicanților religiei, poate fi obținută de la lideri religioși, texte sacre (scripturi), și/ori prin revelație personală. Unele religii consideră această cunoaștere ca nelimitată și capabilă să răspundă tuturor întrebărilor; alții văd cunoașterea religioasă
Poporul român, printre cele mai religioase din lume by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81966_a_83291]
-
viu ... Hărmălaie. Aiureală. În fond, nimeni nu știe ce vrea. Glume. Vin. Pian. Radio. Strigăte, țipete. Tinerețe cheflie, din te miri ce, silit și sumbru cheflie la câte unii." Între "depresiuni" și "zaiafet" e loc pentru orice. Tânărul Arșavir e conștient de asta, nu-și pierde uzul rațiunii și, din când în când, reflecția sa cade implacabil, cu un (pre)matur scepticism: Ne punem vag și destul de confuz probleme"; "Nu te poți bizui pe nimeni și pe nimic"; De ce or fi
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
creator cu niște mijloace date de exprimare și comunicare. Poetul se află în căutarea unui alt limbaj doar în măsura în care el și-a interiorizat niște teme personale și se simte exponentul unui nou tip de sensibilitate, de ale cărui imperative e conștient. Toată substanța creației sale depinde de această interiorizare a unei problematici specifice care, nouă fiind, are nevoie de un nou limbaj". în pofida faptului că receptorul are în față un text și nu o individualitate empiric perceptibilă, interesul frecvent arătat limbajului
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o ține tot așa, ca la un Nichita Stănescu în zi rea, până ajunge la imaginea, splendidă, ridicată în titlu. Creând-o, Mihail Gălățanu a fost conștient de plasticitatea ei deosebită, dar n-a reușit să dezvolte, în jurul și pe baza ei, un poem la aceeași intensitate. Astfel că frumusețea sintagmei este inutilă, în context. Clubul de diamant demarează aproape vulgar, cu o notă de umor involuntar
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se putea transpune în pielea altora, în el curgea sîngele țăranului care contemplă cerul cu privirea, strînge în palmă bulgării de pămînt, dă bice cailor în căruța care trosnește din încheieturi. Nu era conștient de această limitare. Preda n-a vrut în ruptul capului să se simtă cantonat într-un singur perimetru, era convins că poate pătrunde pretutindeni, că poate juca ușor pe mai multe clape. Ce eroare! ș...ț Meteahna lui era că
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul meu de putred/ cu tot" (eu însumi călcat de o mașină cu mult mai mare). Conștient de maxima de convenționalizare a confesiunii ce-o practică, de nota de imediat arzător pe care a atins-o, poetul schițează o scuză ce nu face decît să amplifice dramatismul situației: "știu că în general astfel de lucruri/ nu se
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
tocmai ștearsă de praf, ce avea să mai aștepte - dar cât oare? - până să fie acoperită cu cearceafuri, îmi întorcea privirea un bărbat cu greutate la propriu și la figurat, rezistent la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
să mobilizeze stratul resentimentar și propensiunea spre ură a indivizilor care-l ascultau. Statutul de partid de buzunar, spre care se îndreaptă PSD-ul cu fiecare clipă, i se datorează în exclusivitate lui Mircea Geoană. Adrian Năstase era mult mai conștient de așteptările de la baza partidului și știa să-i adreseze mesajele potrivite. Năstase îi avea în minte pe pomanagiii fericiți să perpetueze un stat-donator, pe învârtiții din rețeaua administrativă și pe nostalgicii comunismului impotent. Pentru Geoană, pesedistul-standard e un fel
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare și ale canonului: de la nivelul maximei reprezentativități și vizibilități (Mircea Cărtărescu) la cel al obscurității conștiente de sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
le caută palestinienilor circumstanțe atenuante spre a-i acuza fără temei pe evrei. Le arată ambelor părți greșelile săvîrșite, le compătimește suferința și le critică excesele, încercînd să vadă dincolo de pragul încrîncenării prezente. Pe scurt, caută să stea la mijloc, conștient fiind că cea mai delicată situație e aceea în care, așezîndu-te între adversari, te expui riscului de fi respins de amîndoi. Și deși își asumă integral apartenența la poporul israelian, declarîndu-și solidaritatea de destin cu acesta, Amos Oz are puterea
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim să ieșim din trecut. Ne/ cufundăm tot mai mult în gramatică și în matematică,/ în etimologii, în astronomie, în bălegarul filosofiei" (Psalmul 4). Și, pe deasupra, e conștient că "cineva" îi dă voie să "inventeze haosul", un haos populat cu excrementele diavolului după ce a inventat lumea, cu maimuțăreli sacre pentru cititorul subtil care s-ar prea putea să fie una și aceeași persoană cu domnul malefic cu degete
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
bizareriile lumii sociale și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Ceea ce este straniu este că agresarea nu se face prin forță, ci printr-un repertoriu impresionant de gesturi aparent inofensive, toate culminînd cu iritarea oamenilor din jur. La asta se adaugă amănuntul stupefiant că, cel mai adesea, protagonistul nu este conștient de efectul devastator al gesturilor sale. Se poartă stînjenitor și insuportabil, și totuși nu-și dă seama. Și astfel, așa cum un nesimțit uită că flatulența este un act al singurătății pe care nu are voie să-l săvîrșească niciodată în
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
și ploaie, care aduceau multă liniște și fericire poetului contemplativ din ființa povestitoarei pentru copii. Astrid Lindgren a ales de la început Copilul, încă din timpul când ea nu se desprinsese de copilărie, înfruntând blamul de a nu fi ca toată lumea, conștientă că poartă în ea un copil etern cu toate jocurile și suferințele lui, un copil care trebuia povestit, un copil despre care Brâncuși, desenându-l ca pe un mugur ceresc, spusese adresându-se tuturor: " Când nu mai suntem copii, suntem
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
și, vorba ceea, "trai, neneacă, pe banii... elevilor." Dar, la urma-urmei, banii n-ar fi o problemă. Să lăsăm deoparte și problema conflictului de interese - s-o lăsăm, de fapt, pe seama altor instanțe, anume legiferate și anume plătite, pentru că suntem conștienți de cât de insignifiantă pare și este, realmente, instanța pe care ne-ar plăcea să credem c-o instituim noi prin această (nesemnificativă?!) intervenție. Să lăsăm, în fine, deoparte până și latura imorală a problemei, pentru că nu imoralitatea consecințelor unor
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
nimic/ de acum înainte. nici un schelet nici un craniu care râde." (# frig+ bine+un tub de neon). Înainte de a vedea cum se organizează microlumea unui tânăr poet, în jurul căror nuclee de tensiune și semnificație, prin ce modalități compoziționale adoptate și adaptate conștient, e bine să parcurgem câteva fragmente care, desprinse din întreg, rezistă și pe cont propriu. Există voci critice neobosite în a denunța prejudecata "impresionistă" a talentului. Ar fi prea vag, imprecis, fluid acest termen pentru a funda un concept și
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
este anchetat, condamnat la moarte, Împușcat și abandonat Într-un buncăr din pădure, unde este găsit, Încă În viață, de Victor Olaru și ascuns, timp de trei ani, În casa acestuia. Bătrânul Olaru Își asumă toate riscurile, de care este conștient, În vremuri comuniste, și face toate eforturile pentru a-l trata de rănile prin Împușcare În cap. Giroveanu este, de altfel, și bun prieten cu fiul lui Victor, Rică, motiv pentru care bătrânul simte o datorie În plus să-l
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și Victor Olaru parcă i-a auzit vocea clară: Înceară, hai Încearcă! În momentul de cumpănă care a urmat, Victor a auzit și alte voci venite din Înalturi, de alături și de pretutindeni: „Încearcă, Încearcă!” S-a decis la modul conștient, prevedea urmările: Mă vor căuta, voi fi prins și judecat, am subminat autoritatea ... Hai să vedem Încă o dată ticăloșia! Deschise capacul din tablă groasă, Îndreptă lanterna către cadavrul sângerând, văzu sângele neînchegat care acoperea toată urechea dreaptă, fața, gâtul și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cii harnic cî piste vro cinci ceasuri ti Înham iar la căruțî! Victor s-a liniștit și s-a bucurat că Onofrei, leatul său, nu a venit Însoțit de vre-un câine care s-ar fi dat la Vizanti șiapoi ... Conștient de faptul că orice mică Întârziere aduce moartea mortului-viu, porni fără a se mai uita la Încărcătură iar la un moment dat i s-a părut că aude un geamăt slab, a conchis că poate i s-a părut dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
băiat care o atrăgea nespus și dorind ca acest fapt să se știe, spuse cu glasul Întretăiat de emoție: Să știi că nu am mai făcut asta până acum și mă dăruiesc ție pentru că te iubesc, o fac În mod conștient și să nu-ți Închipui că sunt una din alea, una din fetele rele! În același moment, un cutremur de gradul opt zgudui Întregul corp al băiatului, În capul său răsună nefastul „așa-ș feteli răli, Îi lasă pi ghețîi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
senin: Relatează mi tot ce știi despre contractul semnat În Maroc și despre Întreaga vizită de lucru! Ștefan Girovescu Îi relată despre toate acestea cu o siguranță pe care numai Însușirile de om cinstit ți-o conferă și liniștea celui conștient de corectitudinea faptelor sale. Căpitanul se ridică de la birou și spuse apăsat și studiat de mult timp: Tovarășe Girovescu, așa nu merge cu mine! Știu că mă cunoști, știi că sunt ofițer al Securității Statului Român și că mai devreme
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și plină de naturalețe a Întrebat: Cum se face că nu v-am văzut niciodată? Din hârtiile noastre cunoșteam acest nume, dar ... Aflați că nici eu nu v-am văzut până ieri, ceea ce eu consider ... impardonabil! Băiatul vorbise deschis, era conștient că această fată este inabordabilă și situată foartefoarte „sus”. L-a mirat modul de adresare la persoana a doua, când cei de la birouri nu obișnuiau acest tip de adresare față de muncitori. El avea un singur obiectiv de Îndeplinit, să predea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se aștepta la acest adevăr dar nu se supără foarte mult pentru că tot sufletul său bun și gradul de inteligență Îl ajutase să nu-și facă speranțe pentru viitor, ci să se bucure de fiecare moment dăruit de G, mereu conștient de diferența majoră dintre statutul lor social și mai reflectase la o vorbă a Ochenoaiei: „Muța mamii, sî știi cî În viațî ninica nu-i pi digiaba, tătu’ sî plătești!”. Răspunse scurt, iar frumoasa sa iubită fu surprinsă de gradul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
avioane, tot nu mi-ar rămâne prea mult timp din week-end și aș cheltui și o sumă importantă de bani. Pe când aici te am pe tine, om pe care pot conta și care știu sigur că mă iubește sincer! Sunt conștientă că relația noastră va dura doar doi-trei ani, dar mă voi mulțumi și cu atât sau cine știe ce se va mai Întâmpla! Iar tu plătești cu iubire, cu sinceritate și cu faptul că acest apartament va părea locuit, poți contribui cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lui, dar Charlot nu știa de unde să-l ia. Era înalt și bine făcut, avea ceva vulgar în înfățișare, un aer extravagant și impertinent. Avea pielea foarte albă, parcă pudrată, iar glasul lui amintea de cel al unui cântăreț, perfect conștient de intonația cu care rostea fiecare cuvânt. Îți dădea impresia că ar putea interpreta orice melodie. Distinsă doamnă, vă rog să mă scuzați că dau buzna astfel... Își întoarse privirea către Charlot și se întrerupse brusc: parcă și el l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]