41,330 matches
-
principalii organizatorii ai acelei licitații legendare care a zguduit conștiința publică românească și a înfrînt, pentru o clipă, apatia și suficientă unei societăți prăbușite în deziluzie. Și nu doi oameni bolnavi sînt (au fost) eroii acestei mari prietenii, ci două conștiințe exemplare și două spirite cu o rară vocație a comunicării; doi artiști de o mare forță a expresiei și poate chiar două arte care și-au redescoperit metonimic spațiul unității originare. Odată ce Mircea Nedelciu a căzut la pat, Ion Dumitriu
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
a III-a a Festivalului Internațional "George Enescu". Caracterul beethovenian al interpretării Simfoniilor de Beethoven și al "Misei solemnis" a stat în gloria lui George Georgescu: dar nicicând revelarea unei partituri nu este altceva decât divulgare a ceva esențial din conștiința și disciplină care consolidează artă unui muzician complex. Așa că trebuie să spunem că după cum "Misa Solemnis" este un portret al lui Beethoven în anii maturității depline la fel, tălmăcirea ei este o confesiune spectaculara a celui care îi instalează statura
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
fie, prin întreaga lui viața, cu adevarat chip al lui Dumnezeu, întrupare a firii lui Dumnezeu, aceasta Doctrina, temelie a demersurilor ideatice și pragmatice care dau personalitate distinctă Centrului Internațional Ecumenic, nu poate fi desprinsa de rigorile moralei determinate de conștiință că toți oamenii fiind fiii lui Dumnezeu, șunt astfel și frați (...) Iată de ce Doctrina pe care se întemeiază Centrul Internațional Ecumenic este, în aceeași vreme, o doctrină a înaltelor rigori morale, a unor exigente care ne cer să începem să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
caz, fericită), scriitorul se referă la rigoarea administrativă a Imperiului român, precum și la acea politică a asimilării și toleranței impusă popoarelor cucerite. Cea de-a doua influență este cea exercitată de creștinism, a cărei funcție esențială este de a forma conștiința europeanului, de a-i crea o morală și o viață lăuntrica. Iar a treia influență vine din partea Greciei, căreia europenii îi datorează pasiunea pentru o disciplină a spiritului, vocația perfecțiunii, dar mai ales transformarea ființei umane în propriul său sistem
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
lipsa încrederii în capacitatea militară reală a Statului-Natiune de a câștiga un eventual război; apariția ideii armatei multinaționale europene în cadrul unei "apărări europene comune"; reticența indivizilor de a mai lupta și muri în numele unei mândrii naționale exarcebate; și nașterea unei conștiințe comunitare europene, supranaționale. III. Handicapul statelor est-europene În Europa Centrală și Estică, situația este însă diferită. Dacă în Europa Vestică conceptul de națiune fusese întotdeauna sinonim cu cel de stat (de organizare statală), iar naționalitatea însemna implicit legătură juridică a
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
pe noptiera, o foaie de hîrtie și un creion pentru a-și putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
este un artist cu o energie morală și cu o putere de exprimare ieșite din comun; nici una dintre cele aproape 130 de lucrări (pictură și grafică) expuse aici nu este motivată superficial în expresie sau nesusținuta profund la nivelul angajării conștiinței artistice. Și, cu toate acestea, artista trăiește un proces neîntrerupt de revelații, de abandonuri. Lumea să este multiplă, fragmentată formal și dispersa stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptica. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
lui Gh. Saru, si pensulația amplă a lui Sălisteanu, si rafinamentul lui Octav Grigorescu și lumea văzută cu lupă a Getei Năpărus. Toate aceste incizii stilistico-formale ar putea să creeze suspiciunea că Lucia Ioan este un pictor nesigur și o conștiință artistică fluctuanta. Nimic mai fals! Lucia Ioan este o artistă de o coerentă impresionantă și opera sa are o unitate profundă, dincolo de expresia imediată. Ea este unitară prin fervoare, prin forță limbajului și prin capacitatea de a-i conferi picturii
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
Faptul că ea stochează atît de multe direcții, ca testează coduri de comunicare atît de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari neliniști spirituale și mărturia unei imense generozități. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o conștiință cumulativa în care se absorb și se plămădesc toate marile tensiuni ale epocii. Privirea să este panoramica, matură orizontul și adulmeca în germene, la izvor, marile aluviuni ale generației. Din această pricina ea nu este un artist de prim-plan
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
de pildă, Visoianu în celebre universități americane) apărînd cauza țării subjugate, pătrunseseră la posturi de radio ascultate și în țară (că M. Fărcăsanu la "Europa Liberă" încă de la înființare, sau Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la "France Inter"), menținînd treaza conștiința publică. Datoria, deci, și-o făcea exilul românesc, dar măcinat fiind de rivalități intestine, care numai bine nu-i făceau. Nu se poate vorbi, deci, în acest caz, de un centru de comandă și de acțiuni concertate de la un pupitru
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
cîteva sute de cărți de acest gen (care au apărut după căderea comunismului) s-a vorbit, la un moment dat de un fel de blazare a cititorului, de o sufocare a lui și chiar de o "monotonie a ororii". În conștiința românilor, reeducarea de la Pitești a constituit punctul crucial: comentariile asupra acestui fenomen au generat, cu toții ne aducem aminte, discuții furtunoase și speculații pînă la capătul abominabilului. Atenția românilor asupra propriului lor trecut sumbru a fost distrasa, însă, de tranziția zgomotoasă
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
până acolo, încât după 1950 (în Franța) s-a vorbit despre romanul fără personaje. Desigur, mai încoace de noi (ca vârstă), ele au fost substituite de documente. Sau romanul a cunoscut scriitura eseului, fiind astfel o dezbatere de morală, de conștiință, de psihologie a cazului ș.a.m.d. Odată cu impunerea autoreferențialității, personajul a fost dezlegat de rigorile teoretice de ieri, luându-și asupră-și tot mai multe medii socio-profesionale, dar și individuale, de natură psihologică. Multitudinea ipostazelor sale de existență estetică
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
fi dorit să le aibă în repertoriul curent. Mi-aduc aminte că la unele montări se făceau cozi serioase la casa de bilete, iar sălile erau pline pînă la refuz. Ce s-a întîmplat? De unde acest declin evident? De unde lipsa conștiinței creatoare a artistului? Pe scenă, dezinteres, lipsa de dicție, neștiința rostirii a ceea ce se joacă, prea puțin freamăt, emoție - ioc. În viață, priviri blazate, apare, uneori, lipsa de curiozitate și de comunicare, carențe în informație și cultură. Peste toate, a
Lungul drum al artistului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17786_a_19111]
-
pe care i-l conferă aventurile sale amoroase. Revin îndată cu detalii. Deocamdată, rețin acest element, care mi se pare esențial în logica argumentației lui Rousset: mitul lui Don Juan este fundamentat pe o relaționare a Erosului cu Thanatosul, pe conștiința morții că forma de ieșire din derizoriul iubirii lumești. Don Juan, cuceritorul nestatornic, devine astfel, un reper important într-o mitologie a eternității și a iubirii, cu accent pe copulativul "și", a cărui menire este de a accentua tocmai diferența
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
caz mai degrabă vechi, istoric vorbind, este departe de a fi și unul inactual. Existența acestui protagonist al mișcării literare postbelice, existentă atât de fracturata și încheiată tragic, este in consonanta și azi cu probleme care agită, și uneori obsedează conștiința publică românească. Cine este preocupat de motivele aderării multor intelectuali, în acest veac, la comunism, mari scriitori, mari artiști, aderare convinsă ori numai oportunista, de trezirea unora dintre ei, mai tarziu, din "rătăcire", de felul cum unii și-au recunoscut
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
cel mai greu, din perioada avântului revoluționar, pe care Desliu are a și-l reproșa. Într-o ședință îl denunțase pe Marcel Breslasu pentru poeziile intimiste pe care acesta i le citise în particular, "unul din lucrurile de neiertat pentru conștiința mea, un lucru pe care nu voi putea niciodată să-l repar". E greu de înțeles cum se putea ajunge la asemenea fapte dar încă și mai greu de înțeles este comportarea victimei care, nu numai că, în acea ședința
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
pe care, cu suficientă naivitate, mi-o rememoram adesea. Acum se vede cum s-a ținut de cuvînt. Acum se vede, de asemenea, cum i s-a destrămat "bunăvoință colegiala", aidoma unui puf de păpădie, la întîia adiere pragmatică a conștiinței d-sale mobile. Pur și simplu nu-i mai eram de folos. Ba chiar îi stînjeneam subordonarea pentru care a optat, prin firea mea insubordonabilă. Să reprezinte gestul d-sale, cu generoasele preludii mai sus menționate, de demitere a subsemnatului
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
medalii morale, pe care spiritul le înfățișează, conform structurii și dispozițiilor sale, exclusiv sau alternativ. Ambele exprimă o criză a raporturilor eului cu lumea. În cazul melancoliei, această criză se relevă prin preeminenta afectului destructiv-constructiv, în cazul ironiei prin preeminenta conștiinței critice constructiv-destructive (sau prin "construcția negativă" despre care vorbea un alt comentator al limbajului ironic). Spuneam că Lucian Vasiliu ni se pare cel mai caracteristic poet ieșean, întrucît în producția d-sale melancolia și ironia se cumpănesc. Dar, întîi de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
o melodie de jazz// pe cînd publicam versuri la gazeta de perete/ a școlii/ și mă visăm bibliotecar/ că Mihai Eminescu,/ în Iași...// în secunda această/ chiar am convingerea/ că toate acestea s-au și întîmplat..." (Toate s-au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
ale ispășirii. El, Sfîntul, apare, acum, după moarte, un luminator și un vestitor al legii morale într-o țară plină de jafuri, crime și imoralități. Cineva, iluminat, vorbeste așa: Cine voiește să simtă legea morală, legea spiritului, să-și trezească conștiința din letargie, trebuie să descopere întîi pe autorul legii morale... Pe Dumnezeu". Tactul desăvîrșit prin care prelatul Agârbiceanu știa să facă educație morală de care vorbise Călinescu aici lipsește cu totul. Ion Agârbiceanu, Opere, vol. 16. Ediție îngrijita de Mariana
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
ediția lui Iordan Datcu, București, Minerva, 1981, vol. III). Din punct de vedere lingvistic, încurcăturile de limbă (folosesc această formulă care mi se pare mai curentă azi, chiar dacă nu apare în dicționarele citate) sînt interesante pentru că manifestă o formă de conștiință lingvistică elementară, o dovadă de sensibilitate față de latura formală a limbii; în plus, alegerea dificultăților ar putea fi pusă în legătură cu specificul fonetic al fiecărei limbi. Inventarul încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură-n copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin vremea lungă auzi murind/ Poetul care a cîntat-o" (Și, iarna...). În alt loc, d-sa manifestă conștiința delicată a confesiunii iremediabil imperfecte: În mers/ legi prietenii/ și spui tot ce suporta/ hîrtia zăpezii./ Iar ceea ce ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
gînd:/ Roșu pe roșu nu se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
se cunoaște./ Pornește prin subteranele varului/ Zgomotele îl catapultează-n taverne/ Oamenii il strivesc sub picioare./ Ucigaș pe albul zăpezii". Treptat, bardul ajunge la o emfaza a mizeriei, poza în cauză avînd un substrat de conștiință contradictorie (o expiere prin conștiința roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
sesizează caracterul reprobabil. Și aceasta pentru că în momentul de față, în România, aproape nimeni nu mai pune preț pe calitatea informațiilor. Cu dezinvoltura cu care în alte părți se mănâncă prost, la noi se consumă zilnic informații imprecise sau false. Conștiința publică este intoxicata de multă vreme și nu mai reacționează. Adevărurile nebuloase și minciunile care trec la noi drept informații și participă în mod periculos la metabolismul formării opiniei publice provin din surse diferite (arsenalul de dezinformare al defunctului regim
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]