1,709 matches
-
cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate moderată și o temperatură de 18 - 25 °C. ul planta medicinala, crește în regiunile alpine până la altitudinea de 2000-2500 m, mai ales pe versanții umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stâncării și pe soluri silicoase. Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar trebui sa lipsească din alimentația zilnică, indiferent că sunt consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai. Frunzele și fructele
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
hipsofile care prin concreștere închid complet 2 achene trimuchiate (numite popular jir). F. sylvatica L. este o specie comună din regiunea de cîmpie pînă în etajul montan inferior, formînd păduri pure sau în amestec cu alte specii foioase sau de conifere. "F. orientalis" Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se folosește ca vermifug și ca tonic-amar, precum și ca antidiareic. Genul "Quercus" (stejarul) cuprinde cca. 450 specii, cu o
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
partea sa nordică, dotorită înaltului platoul Colorado, străbătut de Râul Colorado, creator al Marelui Canion, respectiv unor lanțuri montane cu altitudini de peste 2.000 de metri, clima este temperat-continentală cu patru anotimpuri, iar vegetația este caracterizată de prezența masivă a coniferelor, dintre care varietatea de pin, cunoscută ca Pinus ponderosa, este predominantă. Capitala statului și cel mai populat oraș este Phoenix, urmat de Tucson, și apoi de patru orașe din conurbația zonei metropolitane Phoenix, Mesa, Glendale, Chandler și Scottsdale. Populația statului
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
zone de recreere și rezervații de amerindieni. Arizona este cunoscut pentru peisajul său deșertic, foarte bogat în plante xerofite, cum sunt cactușii. Este cunoscut pentru clima cu veri călduroase și ierni blânde. Mai puțin cunoscută este regiunea cu păduri de conifere de pe Platoul Colorado aflat în partea central-nordică a statului, prin contrast cu regiunea deșertică Basin and Range din partea de sud a statului. Ca și alte state din sud-vestul SUA, Arizona prezintă o gamă variată de unități de relief, pe lângă clima
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
Cretacicului târziu. Evoluția lor a fost ajutată de apariția albinelor; de fapt, angiospermele și insectele sunt un bun exemplu de coevoluție. Apar de asemenea și primii arbori cu frunze, inclusiv smochini, magnolii și platanaceae, chiar dacă nu se răspândesc extensiv și coniferele rămân dominante. Pe uscat, mamiferele reprezintă o componentă mică și încă relativ minoră de faună. Mamifere marsupiale timpurii au evoluat în Cretacicul timpuriu, iar în perioada Cretacicului târziu apar primele mamifere marsupiale cu placentă. Fauna este dominantă de reptile archosaur
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
un conținut ridicat de bitum. Lignitul este folosit pentru obținerea a numeroase produce chimice. Teritoriul Bașcortostanul este acoperit de numeroase păduri - 62.000 km² - adică cam o treime din suprafața republicii. Printre soiurile de copaci din pădurile Bașkortostanului sunt mestecenii, coniferele, teii, stejarii și arțari. Rezervele totale de cherestea sunt de aproximativ 718 milioane m³. Peste 10.000 km² de păduri sunt declarate rezervații naturale. În republică sunt numeroase izvoare de apă minerală - medicinală sau pentru consumul curent și uriașe rezerve
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]
-
găsesc în zone unde stratul de zăpadă este prezent 80-160 zile pe an, astfel că perioada de vegetație de 5-6 luni pe an oferă o perioadă de creștere și maturizare a lemnului de maxim 3-4 luni pe an. Este un conifer, care crește sub formă de arbust la altitudini montane situate între 1500-2300 m. Este considerat un pin târâtor. Se mai numește și "pin de piatră", "jip mare", "cetină strâmbă". Este o relicvă glaciară, considerat monument al naturii, fiind interzisă distrugerea
Jneapăn () [Corola-website/Science/303636_a_304965]
-
02.01.41 02.01.42 DIVIZIUNEA 02 PRODUSE SILVICOLE, BUȘTENI ȘI SERVICIILE ASOCIATE Grupa 02.0 Produse silvicole, bușteni și serviciile asociate Clasa 02.01 Lemn neprelucrat; cleiuri Naturale, plută naturală și alte produse forestiere Lemn neprelucrat Bușteni de conifere Bușteni de neconifere Bușteni de lemn tropical Lemne de foc Alte tipuri de lemn neprelucrat(inclusiv stâlpi și pari crăpați) Uleiuri naturale Balotă, gutapercă, guyală, ciclă și cleiuri naturale asemănătoare Lacuri, cleiuri naturale, rășuni, cleiuri rășinoase, rășini aromate Plută naturală
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87510_a_88297]
-
trei regiuni geologice majore: Munții Stâncoși (pe englezește [the] ), Marele Bazin (engl.: [the] ) și Platoul Colorado (engl.: [the] ). Utah este cunoscut pentru diversitatea sa naturală, statul având forme geografice dintre cele mai diferite, de la dune de nisip la păduri de conifere, dintre care cele de pini, care se găsesc în văile montane, sunt cele mai reprezentative. Statul Utah oferă numeroase destinații turistice, având o puternică infrastructură în acest sens. A fost gazdă a Jocurilor Olimpice de iarnă din 2002. Stațiunile turistice din
Utah () [Corola-website/Science/304066_a_305395]
-
coioți, puma), precum și ferme pentru creșterea vitelor. În continuare spre est, preeria cu climă uscată temperat continentală excesivă este cultivata cu cereale, răpită - canola și fan pentru industria de creștere a bovinelor. Nordul Albertei este acoperit de păduri boreale de conifere. Întreg peisajul Albertei este punctat de sonde de petrol și gaze naturale. Pe langă resursele tradiționale de petrol și gaze, în nordul provinciei, în apropierea orașului Fort McMurray, au început să fie exploatate imensele rezerve de nisipuri petrolifere ("oil sands
Alberta () [Corola-website/Science/298038_a_299367]
-
cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților" este o mănăstire ortodoxă din România situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din comuna Bisoca, județul Buzău. Este localizată la poalele muntelui Ulmușoru (943 m) într-o pădure de foioase și conifere, pe drumul dintre reședința comunei (Bisoca) și satul Jitia, reședința comunei cu același nume județul Vrancea. Aparține de Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, Mitropolia Munteniei și Dobrogei. Are statut de monument istoric, având . A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala
Mănăstirea Poiana Mărului () [Corola-website/Science/312496_a_313825]
-
împreună cu o clădire de 18 etaje (str. Alecu Russo 1) au delimitat teritorial aria pieței dinspre est. Din partea de nord-vest piața este deschisă, marginită de scuarul fostului Palat de cultură al Sindicatelor (1971, arhitect D. Palatnik), plantat cu specii de conifere și foioase decorative.
Piața Alecu Russo din Chișinău () [Corola-website/Science/312550_a_313879]
-
Vara, fiind pe urmele prăzii sale pricipale, leopardul zăpezii urcă până în zona subalpină și în cea alpină. Iarna, când se ridică stratul de zăpadă, leopardul coboară de la înălțimi mai mari la înălțimi mai mici, de cele mai multe ori în pădurile de conifere. Migrații sezoniere sunt destul de stabile, mai ales migrațiile ungulatelor — prada principală a leopardului zăpezilor. În cele mai multe cazuri leopardul zăpezilor vânează înainte de asfințit și dimineața devreme. La sudul arealului, de exemplu în munții Himalaya, leopardul zăpezilor iese la vânătoare numai înainte de
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
Anzilor Cordilieri, situat în partea sudică a statului Alaska, (SUA), cu lungimea de cca. 1.000 km și altitudinea maximă de 6.193 m (vârful McKinley, cel mai înalt din America de Nord). Versanții sunt abrupți, stâncoși, acoperiți cu păduri rare de conifere până la 800 m. Culmile au relief alpin și sunt acoperite de zăpezi veșnice care alimentează numeroși ghețari. sunt un segment din sistemul muntos al Pacificului, care se întinde într-un semicerc, de la Peninsula Alaska până la granița cu teritoriul canadian Yukon
Munții Alaska () [Corola-website/Science/311256_a_312585]
-
situat în centrul regiunii Ville, unde între secolul XIX și începutul secolului XX s-au exploatat cărbuni bruni, luând astfel naștere platoul lacurilor Ville, care se întinde pe o suprafață de ca. 50 km² și cuprinde păduri mixte formate din conifere și foiase ca și un număr de peste 40 de lacuri. Acestea au fost reintegrate în circuitul natural, mulțumită acțiunii de recultivare cu plante și repopulare cu animale a regiunii. La această acțune o contribuție importantă a avut Adolf Dasbach directorul
Lacul Heider Berg () [Corola-website/Science/311785_a_313114]
-
din Hürth. se află la sud vest de Câmpia Brühl. Lacul este de o mărime mijlocie ( ca. 26 ha cu adâncimea maximă de 7,5 m), cu o apă bogată în calcar, înconjurat de o pădure mixtă, alcătuită din plopi, conifere, stejari, fagi, mesteceni, zade, anini etc. în apă fiind răspândite plante acvatice sau cele care preferă regiunile umede ca "Myriophyllum heterophyllum, Sparganium minimum, Utricularia vulgaris, Epipactis helleborine". Fauna lacului este alcătuită din păsări ca "Alcedo atthis, Gallinula chloropus, Podiceps cristatus
Lacul Heider Berg () [Corola-website/Science/311785_a_313114]
-
ceea ce se numesc "insule ale cerului", în original "sky islands", al căror microclimat este mai rece și mai umed decât al deșertului înconjurător. Ca atare, aceste zone de altitudini mai ridicate sunt zone în care floră prezintă un amestec de conifere și de foioase, care sunt tipice climei temperate. Deșertul Chihuahua se gaseste la o altitudine medie mai mare decât cea la care se găsește Deșertul Sonoră, aflat la vestul și la nord-vestul acestuia. Variind în altitudine între 600 m și
Deșertul Chihuahua () [Corola-website/Science/311846_a_313175]
-
România, acesta crește prin păduri de fag, pe substrat calcaros. Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide. Ele sunt dispuse pectinat pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică. Înflorește din martie până în aprilie. Crește încet, putând să atingă chiar și 14 metri și un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri căzătoare și frunze lucioase, verde-închis, plate
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
mm în sud și măsoară în jur de 600 mm în nord. Vara au loc cețuri frecvente. Pe insulele nordice predomină vegetația de tundră și silvotundră, iar pe cele sudice păduri de foioase care, odată cu altitudinea, trec în păduri de conifere. Fauna este alcătuită din unele animale adaptate la clima temperată rece, cum ar fi vulpea, lupul, ursul brun sau hermelina. De asemenea, insulele stâncoase servesc ca loc de poposire a păsărilor migratoare, iar litoralul ca adăpost pentru unele mamifere marine
Insulele Kurile () [Corola-website/Science/311992_a_313321]
-
protejate, prevăzută la poziția 2563. Rezervația Biosferei Pietrosu Rodnei este situată în apropierea localităților Borșa și Moisei având suprafața de 3300 ha și cuprinde partea nordică a munților Rodnei. Cele 3300 ha ale rezervației ocupă golul alpin și pădurile de conifere sau amestec din Masivul Pietrosu Rodnei în care se remarcă vârful Pietrosu Mare cu o înălțime de 2303 metri. Limitele ariei Pietrosu Rodnei sunt formate în Nord din formațiunile Culmea Hotarului și Piatra Albă în Est și Nord-Est de Valea
Pietrosul Mare () [Corola-website/Science/311372_a_312701]
-
custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice deosebit de pitorești (cascade, lacurile glaciare Lala Mare și Lala Mic), vârfuri, abrupturi calcaroase, pajiști alpine, păduri și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi (de luncă, de pajiște sau de stâncărie). Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies alba"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), tisă ("Taxus baccata"). Specii de foioase cu arboret de: gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
vestică a orașului și ocupă o suprafață de aproximativ 10 hectare. Această suprafață reprezintă o parte dintr-o pădure de 189 ha, numită "pădurea Crâng", un rest din Codrii Vlăsiei. Pădurea este formată în special din plante foioase, cu puține conifere, și este cunoscută în primul rând pentru stejari și teii bătrâni care o compun. În zona parcului au fost plantate și unele exemplare din specii de copaci provenind din alte regiuni. În parc se află un lac denumit "Heleșteul" (în
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu gorun ("Qercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus foliaceae"), stejar ("Qercus robur
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]