2,171 matches
-
contactul cu obiectele staționare în mit și îi conferă marca superiorității cunoașterii: un deget de aur. Intermediar dinamic între ființă și sacru, degetul prețios constituie o emblemă inițiatică mai redusă decât mâinile din aur, pentru care fapta devine catalizator al consacrării. Privirea pe furiș și atingerea accidentală (întâmplarea este provocată de pârghii magice, ceea ce dă incidentului o valoare rituală) se reduc calitativ doar la un deget aurit, ca marcă a cufundării în dimensiunea superioară. Chiar și atunci când cămara adăpostește ipostaza infernală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatic nu ar fi posibile în absența sfatului revelatoriu, primit întotdeauna doar de flăcăul demn să-l audă. Am văzut în primul capitol că frații sau surorile mai mari păcătuiesc prin aroganță și suficiență și nu pot recunoaște ghidul spre consacrare. Doar mezinul/mezina are calitățile necesare ce deschid calea spre lumea arhetipală, iar aparițiile de pe traseul lor simbolic constituie adevărate trepte spre desăvârșire. Pornind pe axa temporală înapoi înspre credințele milenare, cele dintâi figuri de maeștri ai ritualului aparțin cuplului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să ai noroc, că nimene nu te-a-ntreba că de ce-ți ții turma pe-acolo, numai să fii cu minte!”. Natura specială a turmei mijlocite de creatorul însuși și spațiul ascensional care îi este desemnat feciorului reprezintă o consacrare, nuanțată aici de ocupația istorică a păstoritului. „Concepția imaculată” primește frecvent ajutorul și legitimarea divină; cele două zeități se întrupează în apropierea momentului nașterii și botează pruncul. Natura specială a zămislirii lui și nașterea în spațiul inițiatic dau un statut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioarei în flăcău, reparația dezechilibrului absenței moștenitorului fiind posibilă numai după parcurgerea întregului traseu inițiatic. Dacă feciorii sunt cei care pornesc la drum, figura maestrului inițiator din contingent ia, desigur, o formă feminină. Baba întâlnită pe drumul ce duce la consacrare reprezintă o ipostază a maternității atotcunoscătoare, ce a înglobat experiența lumii într-un mod magic, propriu feminității. Greșeala ignorării ei sau a lipsei de respect compromite definitiv inițierea și condamnă feciorii insolenți la eșec. Valorizarea comportamentului social potrivit permite preluarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aduce după sine drepturi mai multe, ori dreptul anumit al posesiunii năzdrăvane. Cel șchiop este întotdeauna altfel și el marchează începutul următoarei etape inițiatice. Conștiința rolului său important nu lipsește nici unuia dintre aceste personaje, ele înseși inițiate pentru a facilita consacrarea eroului. În cazul personajelor malefice implicate în procesul inițiatic, convertirea lor, fie că este ordonată de o instanță superioară, fie că actul violent al deposedării îi transformă fără voie în donatori, valorifică energiile primare de la baza lumii pentru a reitera
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primejdii în postura de candidați la căsătorie, confruntările încheindu-se de regulă prin obținerea sau făgăduiala unei mirese”. Ipostaza regală a inițiatului unește specia lirică ceremonială cu orațiile de nuntă și basmele, în care statutul de împărat este sinonim cu consacrarea. Orațiile de nuntă confirmă ideea acceptării în societate doar după depășirea pragului inițiatic prin scenariul bine cunoscut al vânătorii: „Și din puterea tânărului nostru împărat/ De dimineață s-a sculat/ Pe ochi negri s-a spălat,/ Biciu-n mână a luat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
izvor s-a plecat,/ Și setea și-a stâmpărat;/ Dar când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are o funcție augurală, izvoarele vin din sacru și predestinează consacrarea socială a inițiatului. Urma căutată înglobează fecunditatea sălbatică și candoarea vegetală și devine vizibilă numai ulterior „împărtășaniei” cu apa din dumbravă. Aceasta este revelația finală a procesului inițiatic, tânărul descoperă identitatea alesei și are de parcurs o ultimă etapă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au făcut recunoscut drept o autoritate în materie la Conferința de Pace. În ceea ce privește Conferința de Pace, așa cum obiectivul principal al acesteia a fost de a organiza lumea după prima conflagrație mondială, referitor la România, acesta a constat în a oferi consacrare juridică noului statut teritorial și politic al țării, prin recunoașterea principiului naționalităților și al autodeterminării popoarelor și prin respectarea drepturilor legitime ale poporului român asupra teritoriului național 53. România a acționat astfel, pentru obținerea confirmării prin tratate a hotărârilor dobândite
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
de la 12 februarie 1925, fiind adoptată cu unanimitate de 89 de voturi, contra două, iar la 17 februarie a fost votată în Adunarea Deputaților 32. Cu prilejul semnării proiectului de lege în Adunarea Deputaților, sublinia că actul acesta era o consacrare a unei dezvoltări istorice, de veacuri care în condițiunile de astăzi, politice și naționale ale neamului românesc este reclamată stăruitor, atât de organizațiunea bisericească, cât și de situația nouă pe care statul român și-a câștigat-o în sud-estul Europei
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
sau „falii”, „segmente de existență sau de operă”, face un act de denigrare, voit sau ne-voit. Am vorbit mai sus despre unele din caracteristicile firii sale, în comportamentele sale „de început”, înainte, în timpul debutului și în primii ani ai consacrării, perioadă în care nu numai că eram nedespărțiți, dar viziunea noastră estetică, aceeași și în contrast violent cu cea publică, de atunci - dar și cu cea mai generală, națională, ceea ce am numit „naturalismul” poeziei și prozei românești! -, era comună, identică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest poem, „apărându-l” cu alte câteva ce trebuiau să „certifice” apartenența sa, a poetului, la „pământul și oamenii acestor locuri”, ca și la reflexele lor culturale. Apoi, în volumul următor, încurajat de succesul poeziei sale și de o anume consacrare a persoanei, Nichita propune în 11 Elegii, scris sub influența stilistică a lui Rilke, mai ales din volumele Stundenbuch și Duineser Elegien, din care am făcut, ambii, lecturi intense în original, o întreagă „ideologie” a „suprasensibilului”, a „mitului”, a „unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
între 1934 și 1938, „Buletinul oficial al Municipiului Cluj”. Mai colaborează la „Transilvania”, „Gazeta ilustrată”, „Nord-Vestul”, „Patria”, „Ardealul administrativ”, semnând versuri, proză (dintre care se remarcă evocarea lirică, plină de culoare, Hotoan, în „Nord-Vestul”, 1940), cronici, articole, note, traduceri, reportaje. Consacrarea e marcată de includerea lui, cu șase poeme, în antologia lui Emil Giurgiuca Poeți tineri ardeleni (1940). După Dictatul de la Viena se refugiază mai întâi la Sighișoara, apoi vine la București, unde își va petrece restul vieții. Colaborează la „Ardealul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
Calabria, încă de la început, a fost înconjurat de bărbați cu o personalitate matură, umană și spirituală: avocatul Francesco Perez, sindicalistul Massimo Besozzi, funcționarul de bancă Giovanni Marchi, tehnicienii Alessandro Podavini și Alessandro Fenzi și mulți alții. Toți aceștia care, anterior consacrării în Opera Copiilor Buni, au militat în rândurile Acțiunii Catolice și au slujit în opere de caritate și în activități sociale. Acum noii frați aspiranți care doreau să se consacre Operei erau persoane mai tinere și, uneori, chiar băieți care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la voința lui Dumnezeu: «Doamne, voința ta sfântă și dumnezeiască în această Operă a ta, să coste orice sacrificiu». «Episcopul meu» Don Calabria i-a îndrăgit pe toți episcopii diecezei de Verona. Își amintea de onomasticele lor și de aniversările consacrărilor lor episcopale. Adesea în registrul Sfintelor Liturghii găsim intenția de rugăciune pentru episcop. Nu a permis niciodată critici sau plângeri publice despre activitatea lor. Pentru el, sentire cum Ecclesia (a fi unit cu Biserica) se traducea concret cu sentire cum
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fizice, dar mai mult morale. A fost chinuit de îndoieli. A fost încercat în credință: el care liniștise atâția scrupuloși, acum era încercat de atâtea îndoieli. Spunea: „Nu mai simt nimic“. Odată, pe când îi slujeam la sfânta Liturghie, la momentul consacrării, adresându-i-se lui don Rossi care îl asista, spuse: „Nu mai cred nimic“, dar mai apoi, cu o voce subțire, murmura: „Cred, o Doamne, cred, cred“. Și termină sfânta Liturghie cu liniște. Alte ispite îl tulburau: gândul că nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și Providența sa, comuniune fraternă și spirit de familie. Apoi, la un anumit moment al formării lor sunt chemați să facă o alegere: ori pentru Operă, putând opta pentru a fi frați sau preoți, ori pentru o altă vocație de consacrare specială în Biserică. 4) Activitatea economică se dezvoltă mai ales în abația de la Maguzzano (Brescia) cu un «Centru ecumenic». Are scopul favorizării întâlnirilor dintre frații diferitelor confesiuni creștine, pentru o cunoaștere reciprocă, pentru a se ruga împreună Duhului Sfânt, unicul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nici din lumea lor reală și nici chiar din visele lor. În raport cu această formă de cultură, s-a produs o ruptură: acceptarea destinului social a lăsat locul „dreptului” la lux, la lucrurile de prisos, la mărcile de calitate. Democratizarea confortului, consacrarea socială a sistemelor de referință bazate pe plăcere și pe divertisment au erodat tradiționala opoziție dintre „gusturile pentru necesitate” specifice claselor populare și „gusturile pentru lux” caracteristice claselor înstărite 9, ca și morala resemnării și a austerității. În societatea democratică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
festivismului globalizat! Nostalgie și dor de insignifianțătc " Nostalgie și dor de insignifianță" Evident, individul nu este mai pueril ca odinioară și n-a avut loc nicio „răsturnare ontologică completă”. Aici nu e vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul modelelor care legitimează emoțiile ludice, infantile chiar. Când tinerețea și hedonismul funcționează ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
râsete și lacrimi, cu potopul lor de apeluri telefonice și de cadouri. Hiperconsumatorul experiențial plebiscitează megashowurile bunăvoinței, mărturiile emoționante, rockul caritabil, vedetele în slujba solidarității, totul scăldat într-o ambianță festivă și interactivă. Stadiul terminal al consumului se înfăptuiește prin consacrarea valorii etice, instrument de afirmare identitară a neoconsumatorilor și generatoare de emoții „la minut” pentru spectatorii maratoanelor filantropice. La festivalul obiectelor se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor sentimente. S-a terminat cu calculul egoist „la rece”, faceți loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fiind un protest „esențialmente moral” care, purtat pe aripile noii supremații ideologice a dreptului indivizilor, „participă în profunzime la ceea ce refuză la suprafață”15. Aș adăuga că această formă paradoxală de participare la societatea contemporană nu se hrănește doar din consacrarea drepturilor omului, ci și din aspirațiile și finalitățile născute din dezvoltările consumului de masă. Refuzul uniformizării planetare, ofensiva contra organismelor modificate genetic, cruciada contra mărcilor și a publicității, toate acestea sunt alimentate de idealurile de fericire și de calitate a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Cel puțin în ordinea discursului, referențialul tehnicist „pur și dur” dă înapoi în fața modelului de consum care combină eficacitatea și hedonismul, sănătatea și frumusețea, igiena și estetica, voluntarismul și îngrijirea ca plăcere 35. Modernizarea nu progresează decât în paralel cu consacrarea și senzualizarea plăcerilor consumeriste. Aproape toate domeniile consumului sunt contaminate de această dinamică. Astfel, îmbrăcămintea sportivă îmbină tot mai mult performanța și esteticul: cu cât articolele sportive caută să dea imaginea de campion, cu atât se impune imperativul acestui look
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Acestea ne sunt prezentate ca preponderente: or, ele nu constituie decât o picătură în fluxul imens al hiperconsumului. Torentul consumerist este alimentat de factori de un cu totul alt gen, printre care figurează în primul rând, așa cum s-a văzut, consacrarea socială a valorilor hedoniste și sanitare. Dar mai există și alții: să subliniem, în mod deosebit, dezagregarea legăturilor sociale, reculul sentimentelor de apartenență la o comunitate, sporirea incertitudinii, fragilizarea vieții profesionale și afective, slăbirea legăturilor familiale. Toți acești factori au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ci fericirea imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei laice a progresului. Apărută în secolele XVIII-XIX, negarea ideii de progres câștigă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și viitorul, care, din păcate, începe să nu mai surâdă, la Iași, artistului. Și nu e bine! ( „Flacăra Iașului”, 28.12.02) VIOLETA ITINERANTĂ - MIHAELA GRĂJDEANU Dacă cineva ar vrea să urmărească drumul evoluției unui artist care și-a desăvârșit consacrarea, ar putea constata cu ușurință adevăratele condiții în care se poate consolida o carieră. De cele mai multe ori, cei care înregistrează premature eșecuri sunt și cei care au datele native să ajungă cântăreți, dar, grăbindu-se, clachează de timpuriu din diverse
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și dificilul rol, doamna Urmă (cum au apelat-o și în plină epocă stalinistă toți colegii) este prima pe scena ieșeană în rolul principal din Traviata și la premiera din decembrie 1956. De altfel, domeniul în care și-a găsit consacrarea (și pe care l-a îndrăgit cel mai mult) i-a adus și cele mai mari satisfacții. Și nici nu putea să fie altfel, deoarece, fiind dotată cu un simț muzical de excepție, dublat de o pregătire temeinică obținută din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]