1,866 matches
-
poate fi constatată deasemenea la alfabetul fenician, din care derivă și cel ebraic, precum și la alfabetul grec ("alfa-beta"). Datorită conformației sale, alfabetul ebraic nu include litere care reprezintă vocale. Acestea sunt deduse din contextul unui anumit cuvânt alcătuit numai din consoane. Totuși, pentru dezambiguizare și clarificare, sunt folosite semnele grafice cunoscute ca "nikudot" (sing. "nikud"), care se amplasează dedesubtul sau deasupra unei litere pentru a marca vocala care îi urmează sau a evidenția o anume calitate a literei respective. Tabelul următor
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
majoritatea publicațiilor. Pentru a înlesni citirea unui text fără aceste vocale, locurile unde apare vocala /u/ sau /o/ sunt marcate cu litera ו ("vav") în loc de "kubuț", iar vocala /i/ este marcată cu litera י ("iod"). Unde aceste două litere reprezintă consoane (/v/ respectiv /j/), ele apar dublate (וו, respectiv יי). La seria de diacritice se mai adaugă semnele de prescurtare ׳ ("ghereș") și ״ ("gherșaim"). Cel dintâi este amplasat după o literă ebraică atunci când aceasta reprezintă un număr sau când trebuie pronunțată altfel
Alfabetul ebraic () [Corola-website/Science/298797_a_300126]
-
prima dintre cele Zece Porunci, în , citată din traducerea Versiunea Standard Americană, American Standard Version (ASV): "Eu sunt Dumnezeul tău, cel care te-a scos din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine." Numele este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și văv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
din sclavia Egiptului. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine." Numele este compus din trei consoane, yōd (י), hē (ה) și văv (waw) (ו) (un w semivocalic; vezi mater lectionis, אֵם קְרִיאָה), consoana hē (ה) fiind repetată la sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu "Tetragrammaton" sau cu "Adonai" (Domn), nu
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstrucția limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei Qing. Unele dintre împrumuturile indo-europeane timpurii în limba chineză au fost 蜜 "mi""miere",狮 "shī" "leu", si, poate
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
pot fi inscripționate și pe diferite obiecte de artă, cum ar fi bolurile de ceramică, alături de versuri ale poemelor arabe. Scrierea arabă este derivată dintr-un model de origine arameeană-nabateeană (Petra) și aparține tipului de scriere caracteristică limbilor semitice. Astfel, consoanele sunt cele notate, iar vocalele scurte sunt reprezentate grafic prin semne așezate deasupra sau dedesubtul cuvintelor. Notarea vocalelor scurte a început abia în timpul perioadei umayyade, pe când notarea punctelor deasupra și dedesubtul unora dintre litere a apărut în timpul celei abbaside. În
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
controlați de paraziți extratereștrii din nou imnul nu este recunosct de către partea turcă mai are două vârfuri complexe la infinit și patru puncte duble complexe deci un total de zece vârfuri anul următor a devenit șeful statului major al împăratului consoanele labiodentale se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori ca de exemplu de exemplu există fundași centrali sau mijlocași stânga extincția- adică dispariția unei populații de pe teritoriu dat ofițerii și inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
î.Hr.) Isis a izbutit să afle numele secret a lui Ra, dobândind astfel puteri nemărginite asupra universului. Cuvântul "Isis" provine din numele grecesc "Ίσις", care de asemenea a derivat de la denumirea originară egipteană a zeiței prin adăugarea la final a consoanei "-s" pentru a respecta terminația gramaticală specifică a substantivelor grecești. Numele egiptean menționat în izvoarele istorice este "ỉs.t" și se poate traduce prin "Tron" sau "Stăpâna tronului". Pronunția numelui este necunoscută deoarece sistemul de scriere al egiptenilor antici omite
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
ștofo] = stofă) u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare) ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine) a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă. Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică "cu pălărie"), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se marchează în [[AFI]] cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se marchează în [[AFI]] cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard. Există de asemenea 4 [[semivocale]] și 20 de [[consoane]]. Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
se marchează în [[AFI]] cu și este pronunțat ca o [[palatalizare]] a consoanei precedente. Un sunet similar, terminația "u" surd, exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba standard. Există de asemenea 4 [[semivocale]] și 20 de [[consoane]]. Datorită izolării, evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice, dar seamănă întrucâtva cu cea italiană, de exemplu prin evoluția grupării [kl] în (lat. clarus > rom. chiar, ital. chiaro) și cea [[limba dalmată|dalmată]], de exemplu prin
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
ca în Ardeal. Verbele terminate în '-ște' și chiar anumite substantive terminate în '-scă' devin în limba valonă '-exhe'. De pildă, 'a crește', 'a cunoaște', etc., devin 'crexhe', 'conexhe'. Limba valonă, împreună cu italiana, româna și romanșa, a păstrat cele două consoane din limba latină, "ce-ci, ge-gi", însă scrise 'tch' și 'dj'. În cazul participiilor, "z" din limba română devine "y" în valonă: Iată o listă neexhaustivă de cuvinte române și valone, având același înțeles sau aceleași înțelesuri, și având aceeași
Limba valonă () [Corola-website/Science/296533_a_297862]
-
capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
elementar din limbile vorbite, caracterizat printr-o configurație deschisă a căii vocale care nu împiedică în mod semnificativ ieșirea aerului. O definiție exactă care să acopere toate limbile existente nu se poate da, întrucât limita de separație între vocale și consoane este uneori neclară și nu se poate preciza întotdeauna ce înseamnă o cale vocală liberă. Un exemplu este consoana care de fapt nu blochează în nici un fel calea vocală, dar care în toate limbile în care există se comportă fonologic
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
aerului. O definiție exactă care să acopere toate limbile existente nu se poate da, întrucât limita de separație între vocale și consoane este uneori neclară și nu se poate preciza întotdeauna ce înseamnă o cale vocală liberă. Un exemplu este consoana care de fapt nu blochează în nici un fel calea vocală, dar care în toate limbile în care există se comportă fonologic ca o consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
neclară și nu se poate preciza întotdeauna ce înseamnă o cale vocală liberă. Un exemplu este consoana care de fapt nu blochează în nici un fel calea vocală, dar care în toate limbile în care există se comportă fonologic ca o consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
exemplu este consoana care de fapt nu blochează în nici un fel calea vocală, dar care în toate limbile în care există se comportă fonologic ca o consoană. Un alt exemplu este sunetul care, dacă în limba română este mereu o consoană, în limba engleză se întâmplă să se comporte ca vocală, cum ar fi de exemplu în cuvântul "table" (masă) pronunțat . (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional.) În cursul vorbirii două sau mai multe vocale pot să apară în succesiune
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
prin caracterul încordat al vocalei din primul caz, și cel relaxat în al doilea. În aceste limbi vocalele încordate apar adesea în silabe deschise (care se termină în vocale), în timp ce vocalele relaxate nu pot să apară decât urmate de o consoană, în silabe închise. În cele mai multe limbi toate vocalele se pronunță sonor, cu vibrarea coardelor vocale, în afară de cazul când se vorbește în șoaptă. Există totuși limbi (de exemplu între limbile native ale Americii de Nord) în care în vorbirea normală se disting și
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
de desonorizare a vocalei "nesilabice" de exemplu de la sfârșitul cuvântului "bați" prin comparație cu aceeași vocală din cuvîntul "bani". Fenomene fonetice similare se întâlnesc în limba japoneză sau în dialectul din Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător cu cuvântul românesc "schi", cu diferența că pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică vocalei japoneze . O serie
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
Quebec al limbii franceze, unde vocalele cuprinse între două consoane surde tind să fie desonorizate. De exemplu, în japoneză, cuvântul 好き "suki" (drag, plăcut) se pronunță cel mai adesea , asemănător cu cuvântul românesc "schi", cu diferența că pe durata pronunțării consoanei buzele iau forma comprimată, caracteristică vocalei japoneze . O serie de limbi din Africa disting între vocale pronunțate prin retragerea rădacinii limbii și cele pronunțate prin avansarea acesteia. Alte limbi recurg la faringializare sau epiglotalizare în diferențierea vocalelor, uneori aceste vocale
Vocală () [Corola-website/Science/298473_a_299802]
-
grecescul ζ). Astfel, "*khrusos", "aur" se scria cu semnele silabice "ku-ru-so", "*gwous", "vacă" era scris cu semnele "qo-u", iar "*khalkos" "bronz" era scris "ka-ko". Forma miceniană a greacăi conservă un număr de însușiri arhaice de moștenire indo-europeană, cum ar fi consoanele labiovelare care au trecut prin schimbări fonetice dependente de context înainte cu câteva sute de ani de apariția scrierii alfabetice grecești. Culegerea de texte ale epocii scrierii grecești miceniene constă din aproape 6000 de tablete și cioburi de lut în
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
și capadocian au conservat pronunția veche a lui etc), în timp ce dialectul tsakonic a păstrat α în loc de η ( etc) și celelalte caracteristici locale ale dialectului laconic. Idiomurile părților sudice ale regiunilor în care se vorbea greaca (Dodecanes, Cipru etc), păstrează pronunția consoanelor duble (), în timp ce alții pronunță υ ca ου sau păstrează vechile forme duble ( etc). Fenomenele lingvistice ca cele de mai sus implică faptul că aceste caracteristici au supraviețuit prin Koine, care, în schimb, avea nenumărate variații idiomatice în lumea grecească. Studiul
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
seamă în folclorul tuturor popoarelor. Se întâlnește sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid și Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeași rădăcină: krn. Această serie de consoane este expresia cea mai înaltă a luminii, fiind legată de numele Kronos - Părintele Timpului și al Epocii de Aur și Apollon Karneiros - splendida strălucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al șaptelea cer
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
Cipru și Cartagina, ultima în Africa de Nord. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeș prețios, piei de animale și lemn. Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocala. Teoria inventării alfabetului provine de la cercetătorii care exclud Sfânta Scriptură și Hronografele ca fiind surse exacte de informație și dezvoltă diferite teorii personale pentru a explica faptele istorice. Dacă însă dorim să fim imparțiali trebuie să pomenim
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]