1,579 matches
-
a vechiului concept de creație bazat pe cultul frumosului, antiraționalismul, antididacticismul în artă, elogiul ingenuității artei primitive, întemeiată pe instinct și spontaneitate. Din toate aceste însemnări, mai mult sau mai puțin elaborate, prinde contur celebrul Manifest activist către tinerime al constructiviștilor, inserat în numărul 46 din 1924 și influențat de cel similar al revistei olandeze „De Stijl” din 1920, care se remarcă înainte de toate prin fervoarea sa negativistă: „Jos arta, căci s-a prostituat! Poezia nu e decât un teasc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
s-a prostituat! Poezia nu e decât un teasc de stors glanda lacrimală a fetelor de orice vârstă; Teatrul, o rețetă pentru melancolia negustorilor de conserve; Literatura, un clistir răsuflat; Dramaturgia, un borcan de fetuși fardați” etc. În locul vechii arte, constructiviștii propun, după principiile artei abstracte, „minunea cuvântului nou și plin de sine, expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, așadar sincronizarea artei, într-o expresie concentrată, intelectualizată, dinamică, în deplin acord cu ritmul vieții citadine, impregnată de tehnicism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, așadar sincronizarea artei, într-o expresie concentrată, intelectualizată, dinamică, în deplin acord cu ritmul vieții citadine, impregnată de tehnicism și mașinism. Reportajul, notația fugară, imediată sunt mai adecvate timpului decât romanul, în accepțiunea constructiviștilor, iar obiectivitatea, renunțarea la individualism și la subiectivitate ar fi o condiție a accederii la „arta integrală, pecete a marilor epoci”. Coordonatele programului formulat de C., unele trăsături comune cu alte mișcări de avangardă, antinaturalismul, antiromantismul, corelarea în formă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
însă ponderea mare acordată literaturii, îndeobște poemului, definit de Ion Vinea ca „rezultantă a tuturor artelor”: „muzica, plastica, literatura, sunetul, materia, verbul se rezolvă în poezie”, scrie poetul mentor al mișcării (Principii pentru timpul nou, 1925). Principalele repere ale curentului constructivist în lirică, intelectualismul, citadinismul, geometrismul, concentrarea expresiei, elemente comune, de altfel, și altor orientări de avangardă, sunt ilustrate de versurile semnate de Ion Vinea, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Șt. Roll, Mihail Cosma, Filip Corsa, Tana Quil. Numeroasele similitudini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Camil Petrescu, Al. A. Philippide, Ion Pillat, Perpessicius, Ion Minulescu, Camil Baltazar, ilustrând deschiderea largă a revistei către variate formule literare, în contrast cu negativismul programului său inițial. Însuși Ion Vinea promovează în lirică un modernism moderat, în care sunt îngemănate elemente constructiviste, dadaiste, expresioniste, simboliste, futuriste. În proză, tendințele novatoare sunt mai marcate, iar formulele tradiționale aproape absente. Ion Vinea se distinge prin scrierea fantastică Paradisul suspinelor și prin alte schițe cu caracter parodic, unele inspirate de precursorul avangardismului, Urmuz, care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
traducerilor și al raporturilor stabilite cu avangarda străină. În scurt timp de la apariție, C. își asigură colaborarea a numeroși reprezentanți ai noii arte din Olanda, Franța, Italia, Germania, Danemarca: futuriștii Marinetti și Prampolini, expresioniștii Herwarth Walden și Ludwig Kassak, cubiștii constructiviști Theo van Doesburg, Georg Linze, foștii dadaiști Hans Arp, Tristan Tzara, suprarealiștii André Breton, Paul Eluard, B. Peret. Apar și desene în manieră avangardistă realizate de Marcel Iancu, cronici dramatice susținute de F. Aderca, cronici cinematografice, articole de popularizare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
a complexelor atât unele clasice (granițele, de natură a le separa unele de altele; structura anarhică, fiecare complex cuprinzând cel puțin două unități autonome; polaritatea, care se referă la distribuția de putere între aceste unități), cât și una de inspirație constructivistă construcția socială, adică modelele de prietenie sau ostilitate a relațiilor dintre unități. Nivelul de analiză a securității a coborât sub cel al statului, astfel încât încălcările drepturilor omului sau situația în care un stat devine agresor față de o comunitate etnică oarecare
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
securității colective, iar în termeni normativ-valorici, ideea kantiană a păcii democratice a fost mult detaliată. În ceea ce privește abordarea raționalistă, aceasta poate fi observată prin lărgirea înțelesului termenului regim, instituționalizare a normelor cooperării internaționale, spre a putea cuprinde și preocupările de securitate. Constructiviștii postulează caracterul mai degrabă social decât material al structurilor sociale, ceea ce presupune că orice perspectivă este gândită de oameni, și nu predeterminată din afară. Statele, societățile sau indivizii nu sunt conduși de forțe imuabile, ci mai degrabă de o cunoaștere
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
o finalitate specifică”. Ei urmăresc scopuri și finalități proprii pe care Încearcă să le legitimeze apelând la norme și principii de ordin superior. Perspectiva se bazează, În mare măsură, pe o „ontologie socială realistă”(Scott, 2001:161). De pe o poziție constructivistă macrofenomenologică, Meyer și Jepperson (2000) argumentează ideea construcției cultural-cognitive atât a intereselor, cât și a capacității de acțiune responsabilă a actorilor („investitorilor”). Ei arată cum capacitatea de acțiune (agenția) a actorilor este un proces de devoluție a autorității divine. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
principal să fie una dinamică. În cazul abordărilor realiste, analiza pornește de jos În sus, se pleacă de la interese, considerate a fi date, se asumă caracterul egoist și utilitarist al actorilor și se urmărește impactul acestora asupra organizației. În varianta constructivistă, interesele sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune, varianta constructivistă minimizează potențialul activ al ființei umane și promovează o viziune socializantă și, mai degrabă, consensualistă a vieții sociale. Unii instituționaliști atrag Însă atenția asupra „utilizării patologice a construcțiilor pasive” (DiMaggio, 1988) și neglijării rolului egoismului În activitatea organizațională. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interese devenind astfel „principali”. Concepând În acest fel construirea socială a intereselor, considerăm că procesele instituționale se manifestă În asociere - și nu În opoziție - cu acțiunea rațională Îndreptată spre o finalitate proprie individului. Atât abordările realiste, cât și cele accentuat constructiviste conduc la ideea instituirii sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În sistem și, pe linie constructivistă, În consonanță cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele din urmă actorii constitutivi, legitimitatea intereselor, precum și capacitățile lor de acțiune sunt definite de societate Într-un anumit context istoric și social și puse În slujba unei teleologii sociale. Agenții Își
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
seama de interdependențele reciproce dintre acțiune și instituții. Această reciprocitate se bazează pe relația dialectică dintre cunoaștere și baza sa socială - cunoașterea este un produs social și cunoașterea este un factor al schimbării sociale. „Teoria structurării lui Giddens și teoria constructivistă a lui Berger și Luckmann se asociază cu numeroase alte concepții pentru a susține un rol mult mai activ - În sens pozitiv - al actorilor individuali și colectivi, precum și o viziune mai interactivă și mai marcată de reciprocitate asupra proceselor instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o poezie vivace și coincide atunci cu stînga modernistă sau modernismul scurt. Tînărul practicant, în virtutea iuțelii cîștigate, continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născînde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremusat (dacă e constructivist) ori bețivana sîrbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Raoul Girardet (coord.) Argumentul nuclear în politica externă a statelor, Rodica Dinulescu Asigurarea securității informațiilor în organizații, Bogdan-Dumitru Tigănoaia Biserică și dimensiunea socială a securității, Constantin Tanu Constructivism și securitatea umană, Ioana Leucea Euroarmata și apărarea României. Analiza de epistemologie constructivista privind politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene, Constantin Manolache Istoria NATO, Jiři Fidler și Petr Mareš Politică de securitate în mediul internațional contemporan. Domeniul energetic, Constantin Hlihor Soluționarea crizelor internaționale. Mijloace militare și nemilitare, Teodor Frunzeti Terorismul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
direcțiilor de cercetare ce au conceptul de regiune În prim-plan. În plus, pe fondul unei dezbateri mai largi privind natura obiectului investigației științifice și relația cercetătorului cu acesta, discuțiile referitoare la natura securității regionale sunt din ce În ce mai influențate de agenda constructivistă. În mare parte datorită precedentelor și cunoașterii istorice, cea mai la Îndemână modalitate de a imagina securitatea regională este de a o descrie În termenii stabilității militare și a posibilităților de generare a tensiunilor politice sau diplomatice la nivel regional
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
securității, În realitate, noua strategie de securitate o lărgește pentru a include atât individul, comunitățile, statul, cât și instituțiile și organizațiile internaționale din care statul român face parte. Altfel spus, premiselor realiste ale strategiei din 2006 le sunt adăugate presupoziții constructiviste vizînd referențialul securitizării. Principalele interese de securitate sunt identificate ca fiind: „integrarea deplină În Uniunea Europeană și asumarea responsabilă a calității de membru al Alianței Nord-Atlantice; menținerea integrității, unității, suveranității, independenței și indivizibilității statului român; dezvoltarea unei economii de piață competitive
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
to Jubb and Hall", în Res Publica 19, 4 (2013), pp. 371-379. Forrester, Katrina, "Judith Shklar, Bernard Williams and Political Realism", în European Journal of Political Theory 11 (2012), pp. 247-272. Forst, Rainer, The Right to Justification: Elements of a Constructivist Theory of Justice, Columbia University Press, New York, 2011. Frankfurt, Harry G., On Bullshit, Princeton University Press, Princeton, 2005. Fraser, Nancy, "Social Justice in the Age of Identity Politics: Redistribution, Recognition, Participation", în Redistribution or Recognition? A Political-Philosophical Exchange, Nancy Fraser
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau grupuri pot fi anarhiste, sau complet nerezonabile, sau răufăcătoare, sau cu totul potrivnice statului" (Williams, In the Beginning, p. 136). 27 Am împrumutat aici, desigur, excelentul termen al lui Rainer Forst, din The Right to Justification: Elements of a Constructivist Theory of Justice (Columbia University Press, New Yotk, 2011). 28 Acestea sunt, din punctul meu de vedere, cele mai importante idei și argumente exprimate de Jubb și Rossi în "Why Moralists Should Be Afraid of Political Values: A Rejoinder", în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Subcapitolul legat de tranziție debutează și el cu o discuție asupra teoriilor sociologice ale tranziției, atât de dezbătute și controversate astăzi. Similar, toate celelalte capitole se opresc asupra paradigmelor teoretice majore relevante pentru acele teme: paradigma primordialistă (esențialistă) versus paradigma constructivistă în analiza identității; analizele teoretice clasice ale comunității, dar și teoriile moderne edificate pentru înțelegerea acesteia (ecologia umană, perspectiva funcționalistă, a psihologiei sociale, analiza de rețea); sau teoriile clasice și cele mai noi ale analizei modernității și postmodernității (teoria diferențierii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Geertz (1972) susțin că aceste date au o "influență covârșitoare și coercitivă" asupra membrilor unei comunități și că identitatea este dobândită o dată pentru totdeauna în urma acestor criterii. Există pe de altă parte viziunea și modul de analiză subiectivist (modernist sau constructivist) ce respinge abordarea statică și deterministă a obiectivismului și pune la baza identității, ca element esențial în formarea acesteia, reprezentările pe care și le fac actorii sociali despre realitatea socială, simbolurile pe care aceștia le utilizează în relațiile sociale. În
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sociale actuale, care face trimitere la faptul că anumite fenomene sunt naturale, inevitabile, universale și determinate biologic. Constructivismul la rândul său își are originea în scrierile lui Mannheim și Schutz, și apoi în cele ale lui Mead și Parsons. Paradigma constructivistă este însă cel mai bine dezvoltată de câtre Berger și Luckmann (1999). Paralel cu cele două perspective de analiză a identității, există teorii de mai mică amploare ce abordează identitatea, dintre care o amintim pe cea a lui Fredrik Barth
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
integrare a imigranților conceptul de identitate culturală a cunoscut și el cele două mari tipuri de abordări, amintite în subcapitolul anterior, viziunea primordialistă (ce pune accent pe aspecte moștenite de grupul social, cum ar fi limba, religia, etnia) vs. viziunea constructivistă (conform căreia identitatea colectivă circumscrie aspecte cum ar fi cultura înaltă, expresia artistică, simboluri, mituri, aici rolul intelectualilor fiind unul esențial, ca fiind cei care promovează cultura înaltă; acestei viziuni i se reproșează că reduce identitatea la o elaborare efemeră
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comuni. Același indicator, spre exemplu limba, oferă explicații atât asupra identității etnice, cât și asupra celei culturale. În ce privește identitatea etnică aplicată la spațiul social al celor două sate -, am optat pentru înțelegerea ei dintr-o perspectivă culturalistă și interacționistă (deci constructivistă), din următorul motiv: diferențierile între etniile ce conviețuiesc în cele două comunități se fac prin afirmarea unor elemente culturale, relaționale și simbolice, și nu prin elemente obiective, din moment ce ele împart același teritoriu, istorie locală și vorbesc aceeași limbă. Prelucrările legate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]