1,467 matches
-
transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
Băbuțele, așezate pe banca lor, la câțiva metri mai încolo, aruncau din când în când priviri neliniștite - nu arareori vedeai printre tulpini, la fereastra deschisă, fața lată a „scandalagiului”. Capul lui parcă ieșea din pământ. Dar în clipele acelea de contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strămoșilor Încă din „Timpul Visării”, ieșite la lumină din adâncurile pământului, creaturi pe jumătate oameni, pe jumătate animale totemice, străbăteau țara, lăsând În urma lor dealuri, ochiuri de apă, peșteri, lacuri, modelând peisajul prin activitățile lor cotidiene, precum vânătoarea, lupta, căsătoria, contemplația sau cântecul. 365 Ibidem, p.86. 366 Mai Înalți decât copacii, cu fălci puternice și dinți ascuțiți, Pungalunga omorau, dezmembrau și Îți găteau victimele umane. Ultimul dintre acești uriași sălbatici a fost omorât În cele din urmă de către doi oameni-cangur
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pentru anumite categorii de persoane (preoți, religioși, profesori de religie, grupuri de rugăciune și mișcări religioase) și pentru anumite timpuri (exerciții spirituale de Crăciun, de Paști...), și accesibilă persoanelor care vor să dedice timp și spațiu pentru rugăciune, meditație sau contemplație. Acest mod de a vedea lucrurile, în mod inevitabil creează distanțe, dacă nu rupturi solide, între preoți, religioși și celelalte categorii de creștini, în societatea noastră, cu luminile și umbrele sale. A doua observație la fel de semnificativă este considerarea vieții spirituale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă a versului din Eulalii. Trupul însuși mai păstrează, chiar în cădere, ceva din aura lui siderală, astfel că ispita îi este deturnată în contemplație estetică. False descrieri, chiar când propun universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se supune la obiect în chip parnasian, nu exultă în maniera lui Fr. Jammes, nici nu evocă nostalgic, precum Ion Pillat. Contemplația nu-i provoacă adeziune, euforie, ci, mai degrabă, neliniște și tristețe. Fundoianu e un neliniștit care nu caută alinare în peisaj - ca un romantic sau ca un citadin -, dar care aleargă în natură spre a-și exacerba suferința, pentru ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
instituțiile noastre, să critice oficiul de închirieri etc, trece acum pe stradă cuprins de visuri, de dragoste, de chemări tainice, și nu mai vede nimic în jurul său. Atât de roză i se pare realitatea, încât, îmbătat de atâta visare și contemplație, nu discerne decât trandafirul. Viziunea idilică are, la Frunză, o rază mai largă: în poezia lui, lupta de clasă apare - pe plan intern - cu totul convențional prin câteva versuri sau chiar strofe lipite ici și colo și care ar voi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu genunchi de „oțel” - ins destinat unor uimitoare gesta, hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
medicina creștină și cea a Califatelor, fiind popularizatori în Europa ai culturilor asimilate. MEDICINA îN ASIA ANTICĂ Asia este un imens spațiu al contrastelor geografice, climatice, etnice, lingvistice, istorice și al enigmelor. O lume a lumilor sedentare și migratoare, a contemplației și acțiunii. 1. INDIA ANTICĂ Din timpuri imemoriale, India, încă înainte de a fi cucerită de arieni, pe culoarul râului Kabul, dinspre Afganistan, sau dinspre stepele Asiei Centrale, avea o civilizație și era în relație cu țările mesopotamiene. Această țară izolată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vizitat de țarul Petru cel Mare al Rusiei, căruia i-a arătat circulația din coada unui țipar. Aceasta l-a încântat în așa măsură pe prinț, scrie prietenul și primul biograf al lui Leeuwenhoek, Gerard von Loon, încât în aceste contemplații și în altele el a petrecut nu mai puțin de două ceasuri, iar la plecare i a strâns mâna lui Leeuwenhoek și 1-a asigurat de recunoștința lui pentru că i-a permis să vadă niște creaturi atât de mici. Născut
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Delorme Victor Hugo, Marion Delorme Poetul, romancierul și dramaturgul Victor Hugo (1803-1885) este cel mai important scriitor romantic francez, un adevărat virtuoz al cuvântului. Dintre operele lui, amintim volumele de versuri: Orientalele, Legenda secolelor, Frunze de toamnă, Razele și umbrele, Contemplațiile, romanele: Notre-Dame de Paris, Mizerabilii, Nouăzeci și trei, Oamenii mării, Han din Islanda, drame istorice: Cromwell, Regele petrece (se află la baza libretului operei Rigoletto de Giuseppe Verdi), Lucrezia Borgia, Maria Tudor, Ruy Blas ș.a. Acțiunea dramei Marion Delorme, publicată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
galbenă sau Pe gânduri asociază reveriei și o gesticulație afină. Visarea vine și din așteptare, precum într-un tablou ca Femeie lângă stâncă, așteptare pe care nimic nu o clarifică. O întâlnire? Un scurt popas pentru odihnă? Un moment de contemplație? Lectura ne introduce în spațiul reveriei căreia cartea îi servește drept suport, așa cum capul înclinat grațios se servește de suportul mâinii îndoite coregrafic. Lectura magnetizează feminitatea într-o expresie de transă, de rapt oniric. În acest sens al schițării profilului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
palmă, contemplă la picioarele ei talgerul pe care se află capul sfântului Ioan, pe care aproape că-l atinge. Poziția îi scoate în evidență liniile elegante ale corpului, modelajul șoldului, ca și în cazul nudurilor menționate mai sus. Starea de contemplație pare asociată unei stări de liniște, nu există nimic care să tulbure "atmosfera", grația corpului întins, lenitivul senzual al momentului de răgaz. Aproape scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul nudurilor menționate mai sus. Starea de contemplație pare asociată unei stări de liniște, nu există nimic care să tulbure "atmosfera", grația corpului întins, lenitivul senzual al momentului de răgaz. Aproape scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva mai difuz dintre frumusețe și atrocitate, chiar dacă obiectul actului sângeros este împins spre margine, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
limitat, există ca spațiu necesar și iubirii. Dematerializarea iubirii este necesară pentru a-i da totuși unicitate acestei povești ce spune ceva despre drumul ce va fi parcurs. Pământul, cerul, luna nu se oferă În totalitate, dar sunt spații ale contemplației, unde sufletul se poate elibera. Iarba, lacul, copacul, elementele simbolice ale unui decor cunoscut, pentru cei doi, vor constitui elemente de comunicare, iar Îndrăgostiții se vor Împărtăși din fericirea lor. Cu elementele, din nou eminesciene, se crează o altă relație
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]