1,915 matches
-
în timp ce semnificația imaginii este una magică. Magicul imaginii trebuie înțeles ca procesul de înlocuire a evenimentului cu stări statice ale lucurilor transpuse în scene. Imaginea funcționează ca mediere între lumea subiectivă și lumea obiectivă, prin intermediul imaginii se face descoperirea și contemplarea lumii reale: fotografia reprezintă o stare de contemplație a unei durate temporale definită de simboluri. Fotografia re-trezește și restructurează realitatea pe care o ridică la nivelul unei imagini universale ce servește ca antidot amneziei. Imaginea are puterea de a produce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ce sunt constituite în două trepte, ca trăire momentană și ca experiență temporală. Potrivit esteticii, cele două trepte alcătuiesc unitatea structurală în care se află opera de artă. Ceea ce este perceput este trăit și contemplat. Dacă trăirea înseamnă experiență estetică, contemplare înseamnă procesul de înțelegere a obiectului perceput. Prin creație înțelegem, în mod simplu, aducerea obiectului de artă în existență, procedeele și tehnicile de execuție ale artistului. Creația este un procedeu special de facere ce implică imaginația și intră în opoziție
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un procedeu sentimental de exprimare a trăirilor artistului. Arta predispune de un obiect imaginar ce este specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune: mimesis-ul este activ și creativ. Însă Platon identifică o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
minții prin intermediul imaginației. Opera de artă, ca produs al imaginației, nu este o copie a realității, ci este înțeleasă ca o armonie între ideile și emoțiile artistului. Ceea ce este pus la îndemâna contemplatorului este, astfel, reflecția artistului. Când ne angajăm în contemplarea unei arte o facem prin intermediul conștiinței și imaginației, înțelegând prin artă o gândire creativă ce este contemplată prin imagini. Contemplatorul este conștient atât de obiectul de artă cât și de spiritul creatorului. Cu ajutorul imaginii, contemplatorul poate contura ideea care a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un timp și un spațiu date, adică la istoricitatea sa. Metamorfozarea unei imagini într-un simbol oferă, după Bahtin 44, o perspectivă semantică, prin care simbolul originar este comparat cu o totalitate globală prin conținut oferindu-i spațiu de interpretare. Contemplarea artelor vizuale oferă privitorului o atmosferă proprie obiectului de artă al cărui simbol este supus interpretării. Reacția privitorului față de opera de artă survine în urma utilizărilor corecte ale mijloacelor expresiei înțelese ca tropi ce sunt constituenți pentru imaginea artistică. Totodată, tropul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
dimensiune. Utilizarea hiperbolei are ca scop accentuarea impresiilor și oferirea unei scene terifiante, apocaliptice. Simbolizează trecerea de la spațiul real la spațiul ficțional. Totodată hiperbola ajută prin intermediul analogiei vizuale la întărirea sau slăbirea pasiunilor, adică la lărgirea impresiilor sensibile survenite în urma contemplării unei opere de artă. În cadrul picturii hiperbola poate fi întâlnită la Hieronymos Bosch - Grădina plăcerilor lumești sau la G.G. Marquez - Un veac de singurătate. Imaginea funcționează în cadrul acestor opere ca impulsuri ce au ca scop evidențierea sentimentelor și a terorii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Un veac de singurătate. Imaginea funcționează în cadrul acestor opere ca impulsuri ce au ca scop evidențierea sentimentelor și a terorii. Orice formă de sentiment este dusă la extrem făcând din lector sau privitor un aliat al aperei de artă: prin intermediul contemplării, hiperbola poate fi dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și prezență fenomenală. Totodată, prin estetica operei putem defini frumosul și valoarea ei, categorii estetice ce duc la concretizerea operei literare. Frumosul constă în compozițe, în timp ce valoarea în sentimentul de plăcere al experinței sale19. Experiența estetică instaurează un spațiu al contemplării artistice care nu se interpune în structura sa interioară, dar oferă spațiul de manifestare al valorii estetice prin intermediul construcției sale ontologice 20. Opera literară apare ca un întreg complet și unic în percepția contemplatorului, numic din compoziția sa nu se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și nu poate fi exprimată decât în și prin artă. Ideea înseamnă noi lărgiri ale imaginației și creației, o nouă punere în formă sau o regândire a realității. Prin idee, se oferă o dimensiune meditativă artelor vizuale și duce la contemplare. 2. Determinarea ontologică a picturii Când vorbim de un obiect pictat, nu putem să-i atribuim și reprezentarea, întrucât ea ține de un anumit context. Expresivitatea, reprezentarea și alte proprietăți specifice picturii se află în relație cu proprietățile obiectului. Identificarea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a promova voiajorismul. Prin urmare, fotografia poate căpăta o narativitate personală prin descrierea anumitor spații interioare sau exterioare în funcție de interesul fotografului. În spatele fotografiei se află mereu o idee sau o senzație, pe care imaginea ulterioară procesului fotografic o imortalizează pentru contemplare. Imaginea digitală a stârnit probleme etice din cauza ușurinței de a manipula fotografiile digitale în postprocesare. Fotomontajul duce la împărțirea fotografiei în reală și artificială. Fotografia ca formă media duce la schimbarea percepției și a structurii sociale. Cenzura fotografiei înseamnă acceptarea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
constă în conturarea unui profil teoretic în care opera de artă poate fi integrată. Însă, prin intermediul relației și a modalității momentelor artei, se asigură spațiul necesar pentru ca actul artistic să ia loc. Atunci când subiectul se află în relație directă, prin contemplare, cu un obiect ce are caracteristici artistice și estetice, avem de-a face cu actul artei: obiectul de artă este deschis spre interpretarea contemplatorului. Existența obiectului de artă presupune anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
point at which the mode of being of play becomes significant" (t.m.). Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 103. 44 Hans-Georg Gadamer, op. cit., p. 101. 45 Johan Huizinga, op. cit., p. 87. 1 Folosesc termenul în sensul dat de N. Hartmann - prin contemplare ajungem la cunoaștere, în timp ce ontologia cunoașterii se bazează pe irațional. Cu alte cuvinte, cunoașterea este imaginea obiectului în subiect, a obiectului ca element transcendental determinat. 2 Durand prezintă o tipologie a simbolurilor care consideră imaginarul o parte esențială a umanității
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
învățării, cu o interesantă disociere între cumpănire și descumpănire ca forme esențiale ale unui echilibru de mentalitate, aspirație continuă a devenirii noastre istorice; faza înțelegerii, cu subtile diferențieri între cugetare - ca fenomen specific de manifestare a spiritului autohton (implicând obligatoriu contemplarea, până la cea de sine) - și gândire; faza judecării sau a orientării critice, cu delimitarea nivelurilor afirmării și negării tranșante; în fine, faza lămuririi, când intervine ca necesitate aprecierea prezentului printr-o permanentă întoarcere la izvoare. Problematica românească privită din unghiul
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
gândire; faza judecării sau a orientării critice, cu delimitarea nivelurilor afirmării și negării tranșante; în fine, faza lămuririi, când intervine ca necesitate aprecierea prezentului printr-o permanentă întoarcere la izvoare. Problematica românească privită din unghiul de vedere autenticist, în care contemplarea metafizică, ortodoxismul raporturilor Orient-Occident erau criterii esențiale de afirmare, reprezintă o posibilitate, o soluție în marea criză a vremii noastre, ceea ce „aștepta Heidegger de la noi la ieșirea din răscrucea în care se găsește filosofia azi”. În Manifestul crinului de pădure
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
se aseamănă în mod distinct cu distribuția de putere existentă între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Rezultatele potențial benefice ale unui echilibru între două puteri independente, care păstrează acel echilibru printr-o competiție moderată, i-au fost relevate filosofului francez de contemplarea istoriei, iar nouă de experiența contemporană. Însă relația dintre bipolaritatea puterii și stabilitatea politică nu este o descoperire modernă. Anticii o cunoșteau și au încercat să o creeze prin intermediul aranjamentelor constituționale. Astfel, Sparta era guvernată de doi regi, iar Republica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se structurează în învățare școlară și învățare permanentă. Acest proces poate fi intenționat sau neintenționat. Procesul învățării poate fi considerat ca o suită de transformări în structura psiho comportamentală a individului: de la imagini la concepte, de la acțiune la gândire, de la contemplare la gândire și acțiune, de la empiric la științific (L. Mihăilescu, N. Mihăilescu, 2006, pag. 41). În accepțiunea ei cea mai largă, învățarea reprezintă dobândirea de către individ a unei achiziții, a unei experiențe în sfera comportamentului, a unei noi forme de
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
altele, printre care analiza lui Poe de către Marie Bonaparte), la care adăugăm exemplul lui C. Vlad, se vădește deficitară. (b) p. 122 Lucrarea citată se mărturisește, încă din preîață, îndreptată, împotriva acelor cercetări estetice aplicate numai la operă sau la contemplarea ei, dorind să studieze, mai ales, creatorul și procesul creației. Sînt, de aceea, analizate în mod succesiv "datele originare (primitive)", un fel de memorie ancestrală a omului, "datele inconștiente (faza preparatoare)" ale individului creator, "datele conștiente (inspirația, elaborarea, execuția)" și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sentiment etc. Al. Dima în Gîndirea românească în estetică, Sibiu, 1943, și mai ales Domeniul esteticii, București, 1947, prezintă probleme estetice din sfera naturii, civilizației si a artei, valorile si categoriile estetice (tragicul, sublimul etc.), precum și unele probleme ale creației, contemplării si structurii 'operei. O altă lucrare, de valoare ceva mai redusă, este Viața estetică, 2 vol., Cluj, 1937, a lui Radu Paul. Capitolul 12 (a) p. 203. în lingvistica modernă, nu este. vorba numai de "reformulare" a unor probleme mai
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
veac XIX din București, de la celebrele seducătoare ale balurilor, la figuri pitorești și extravagante, precum cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil matein, ritualul inițiatic al călătoriei și al cinei nocturne. Alternând tăcerea și contemplarea, narațiunea devine un halou luminos în obscuritatea tainei ce învăluie o lume apusă, ireversibil ficțională. "Dilemateca", anul III, nr. 26, iulie 2008 O carte fără sfârșit A treia reeditare a Dicționarului onomastic*, volum prin care Mircea Horia Simionescu a inaugurat
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată au conferit biografiei sumbre a acestui autor un statut paradoxal, de maestru anonim al unei epoci cvasi-indiferente, recuperat postum din umbra și ecourile tot mai pătrunzătoare ale receptării sale. Alternanțele dintre contemplare/ disoluție/ re- alcătuire în viziune a realității, conturează perspectiva centrală a fiecăruia dintre cele trei romane calibrate în jurul "teribilei întrebări cine anume sunt". Destinația călătoriilor eului prin/ printre lume și lucruri nu are niciodată o finalitate, iar momentele semnificative ale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau, mai bine zis, au arătat o forță și un calm al „contemplării” care nu s-a „repetat” decât după mai bine de două milenii de căutări și rătăciri, pitorești și interesante, poate, dar În care „Încrederea” În acea iute și „simplă”capacitate a omului gânditor de a prinde, ca Într-un focar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Împreună cu prietenul său Schelling, atunci ea poate fi numai În noi, și anume În procesul și fenomenalitatea gândului!... Chiar și numai pentru acest „lucru”, faptul că Întreaga școală romantică germană, a „idealismului subiectiv sau obiectiv” a lui Kant „mută” cercetarea, „contemplarea” În „interiorul” ființei umane, „descoperind” sediul Celui Prea Înalt În intima și miraculoasa noastră „subiectivitate” și, mai ales, certificând Încă o dată curajul omului reflexiv, după secole de scepticism și materialism Încurajator și „distrugător” În același timp, de „a crede”! De
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revelator al unor Încă nebănuite reflexe și situații umaneă. Acel moment de ezitare, de perplexitate, care, În ciuda „aparențelor” și a „spaimelor” pe care le poate provoca Într-un spirit „riguros rațional”, are marea calitate de a fi unul de pură contemplare, de „intersecție” a travaliului spiritului, acel „loc” În care, din oboseală sau pentru că „ai pierdut drumul”, te oprești și „privești În jur”. Surprins și apoi Încântat, descoperind atâtea lucruri pe care În goana și concentrarea drumului nu le vedeai: un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și-și caută, dacă nu un stăpân - o, nu, năpăstuita ființă nu Îndrăznește a visa la un stăpân calm și protector! -, cel puțin o adăstare, un minut de repaos și de „Înțelegere”, În forma ei cea mai simplă, cea a contemplării. „Prostia”, pe care nu puțini oameni inteligenți, unii „foarte inteligenți”, o consideră a fi un păcat capital - al omului și al spiritului. 9 „Neînțelegerea” de care am vorbit mai sus, În cazuri individuale, poate fi taxată drept „prostie”. Am dat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Iorga, Călinescu și Blaga! Abia astfel de „giganți” ai spiritului probează, nu numai fertilitatea și aptitudinea noastră pentru viziuni ample, enorm documentate, dar și „tasarea”, vechimea și profesionalismul culturii noastre, aptitudinea de a depăși fazele prime, copilărești, ale creației și contemplării, poezia - cea intimă, dar nu și construcțiile epopeice! -, povestirea, nuvela, eseul, genuri și azi frecventate În exces, În dauna acelor studii sintetice de a căror lipsă se plângea deja Călinescu În preparația marii sale Istorii... E.M. Cioran sau Emil Cioran
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]