1,534 matches
-
autori, doar o parte infimă a pericolelor unei astfel de orânduiri postmoderne. 2.2.2. Modernitate versus postmodernitate? Conceptul de postmodernitate, la fel ca și cel de postmodernism, nu a fost unul acceptat în unanimitate sau cu ușurință de către cercetătorii contemporaneității; unii dintre ei nu sunt de acord cu terminologia în sine, iar alții resping ideea conform căreia postmodernitatea ar depăși modernitatea, încheind-o pe aceasta din urmă și instalându-se în mod singular în arena teoretică și practică, ca o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termeni care nu se exclud de tipul mit și tehnologie, margine și centru își arogă un loc important (un loc la fel de important este acordat Internetului în configurarea discursului postmodernității). Oricum, cuplul postmodernism postmodernitate este deja unul "clasic" în dezbaterile asupra contemporaneității. Inclusiv oponenții fenomenului postmodern folosesc această distincție în scrierile lor de pildă, Terry Eagleton, un cunoscut critic ce intenționează să argumenteze "iluziile", contradicțiile și erorile postmodernismului, clarifică chiar din începutul unei lucrări această problemă și consideră distincția utilă, chiar dacă va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le echivalează, așa cum și conceptele de modernitate și postmodernism sunt utilizate frecvent în mod echivalent, sinonimic. Călinescu rescrie istoria termenului de modernism, de la utilizarea lui în special în legătură cu celebra Ceartă dintre antici și moderni, la diferențierea sa de conceptul de contemporaneitate și până la provocările aduse o dată cu succesul de care se bucură conceptul de postmodernism. Criticul român consideră, reluând firul utilizărilor postmodernismului, că prefixul "post-" este caracteristic perioadelor de tranziție, iar termenul de postmodernism a fost preferat altora (de exemplu, celui de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
opoziția față de principiul autorității, opoziție care se extinde acum deopotrivă la raționalitatea utopică și la iraționalitatea programatică pe care le cultivau unii moderniști"178 (s. a.). Sunt așadar de necontestat multe dintre calitățile postmodernismului (precum redeschiderea problemei istoriei ca domeniu, a contemporaneității, a discursului în arhitectură sau literatură, radicalizarea ironiei, universalizarea pluralismului etc.), dar aceste trăsături nu sunt concepute decât ca dezvoltări sau radicalizări ale modernismului sau ale altor curente care s-au dezvoltat în interiorul modernității, și nu ca un un curent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o serie de idei privitoare la discursul științific, filosofic și literar, aducând în același timp critici conceperii actuale a "textului universal". Dacă secolul al XIX-lea deținea o disciplină considerată a fi arhitectonică pentru întreaga cultură, și anume filosofia, în contemporaneitate ea și-a pierdut autoritatea, cultura noastră fiind una a suspiciunii generalizate. În plus, "acolo unde idealismul secolului al XIX-lea voia să substituie un anumit tip de știință (filosofia) cu altul (științele naturii) drept centrul culturii, textualismul secolului al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sociologia, literatura, mass-media etc. De aceea și stilul surprinzător pe care l-a profesat eclectic, provocator, ludic l-a făcut recunoscut pentru ceea ce se cheamă "efectul Baudrillard": scrierile sale ori au făcut mulți adepți, transformându-l într-un "guru" al contemporaneității, ori au dat naștere unor critici dure, care le-au anihilat orice pretenție de relevanță. După cum bine remarcau Chris Rojek și Bryan S. Turner, "fără nici o îndoială, Jean Baudrillard este una dintre cele mai importante figuri care activează în mod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mots et les choses de către Foucault o au în stabilirea succesiunii simulacrelor (organizarea nivelurilor este similară, în schimb trebuie remarcat faptul că dezvoltarea teoriei simulacrelor a condus într-o măsură și mai mare la contestarea de către Baudrillard a relevanței pentru contemporaneitate a ideii de putere la Foucault). Asumând trecerea de la principiul realității, care a reprezentat un stadiu al legii valorii, la situația actuală, în care "totul se răstoarnă în indeterminare, toată realitatea este absorbită de hiperrealitatea codului și a simulării"454
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poetică, aluzivă și ludică în detrimentul oricărei tratări sistemice și constrângătoare a vreunui subiect. Ca și ceilalți scriitori postmoderni, Baudrillard caută tipuri de scriitură și procedee discursive radicale, diferite de ale scriitorilor moderni, atât pentru a se plia vitezei schimbărilor din contemporaneitate, cât și pentru a deconstrui "platformele" de sens fixate anterior. Capitolul 6 O strategie neconvențională seducția 6.1. Seducția o metaforă importantă a discursului baudrillardian? Așa cum Amérique a fost receptată de mulți critici ca o încercare de distrugere a imaginii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și de iluzie, situație care transformă complet seducția în fascinație. În interviurile lui Philipe Petit, Baudrillard remarcă imposibilitatea supraviețuirii stadiului oglinzii în contemporaneitate, stadiu înlocuit cu etapa "video" și cu omniprezența ecranului. Acum seducția completă este aceea a imaginii și a tehnologiilor avansate care ne creează halucinația realității. În același sens, Pascal Bruckner constată: "înarmat cu bip, telefon portabil, walkman, căști, și, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limbaj în a o explica adecvat (seducția fiind considerată ca neperformanțială). În schimb, celelalte două etape politică și transpolitică implică seducția într-o varietate de relaționări cu manipularea, influențarea, persuadarea, creând o viziune de ansamblu a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea iluziei unei alte identități subiectului sedus, utilizarea seducției ca simulacru sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismului se dezvăluie încă de la primele încercări de încartiruire teoretică, însăși problema periodizării deschizând multiple căi de interpretare (ca perioadă, stil, metodă, epocă etc.), una dintre cele mai importante probleme pe care o pune în discuție fiind aceea a teoretizării contemporaneității și a tratării trecutului în interiorul său. Aprofundarea postmodernismului în termeni filosofici a deschis spinoasa problematică a delimitărilor dintre poststructuralism și postmodernism, mai ales că unii teoreticieni sunt asumați în mod egal de către ambele curente (precum Barthes sau Derrida). Subscriind opiniei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale filosofiei occidentale, în urma căreia sunt revalorizate efemerul, contingentul, persuasivul, gândirea slabă etc. Inversarea raportului logică retorică în postmodernism a condus la eliberarea forței retorice a textelor, care a dat o altă tonalitate dominantă discursivității postmoderne. Asumând discutarea retoricii în contemporaneitate pe nivelurile argumentativ, metafizic, poetic și textualist, direcțiile de cercetare din postmodernism converg către susținerea ideii conform căreia postmodernismul a contribuit, în special, la dezvoltarea retoricii metafizice și a celei textualiste. Un alt punct al analizei s-a concentrat pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnificativă, în acest sens, atitudinea manifestată de Steven Connor: "Cunoașterea, se susține frecvent, nu poate fi dobândită și savurată decât dacă se referă la ceva ce este, într-un anumit sens, epuizat și scos din circulație. Pretenția de a înțelege contemporaneitatea este, de aceea, adeseori, percepută ca un soi de violență conceptuală, ca o imobilizare de energii fluide și amorfe ale absolut necesarului (dar insuficientului) acum din prezent într-o formă care poate fi înțeleasă și exprimată verbal grație deciziilor fundamentale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
estetică ("estetica refuzului") și care întreține o relație cu societatea, dar una mediată, prin intermediul reflecției. De partea cealaltă, postmodernitatea corespunde epocii actuale, promotorul acestei viziuni globale fiind considerat Jean-François Lyotard, pentru care condiția postmodernă este văzută drept o trăsătură a contemporaneității. Postmodernitatea nu se caracterizează printr-o estetică, ci mai degrabă printr-o serie de fenomene de tipul: atomizarea socialului sau chiar dispariția lui în viziunea lui Jean Baudrillard, globalizare, pluralitate, acumulare flexibilă, inventarea altor realități sau pierderea realului etc. 136
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu poate fi devansat, nu poate fi ironizat de generațiile viitoare" (Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, p. 145). 235 Ibidem, pp. 26-27. 236 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, p. 41. 237 Pentru discutarea retoricii în contemporaneitate pe palierele argumentativ, metafizic, poetic și textualist, a se vedea Constantin Sălăvăstru, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996, pp. 283-341. 238 O parte din această analiză a conceptului de scriitură a apărut în articolul "Scriitura", în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o concepție clară, fără echivoc, considerând teatrul ca pe o artă mare, atotcuprinzătoare; ca pe o operă de educare a maselor, înclinând spre un teatru sătesc și spre un teatru muncitoresc. Teatrul trebuie să fie, spunea el, un mesaj al contemporaneității. Dar să lăsăm pe specialiștii în problemele de teatru să se pronunțe asupra dimensiunilor personalității sale teatrale. După repetate amăraciuni, Victor Ion Popa se retrage din teatru și timp de șase ani se dedică exclusiv literaturii, deoarece, după propria-i
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
rus în poetica romanului și a dramei, înclinând deliberat spre realism în construirea unor fresce cuprinzătoare ale societății. Referirile comparatiste vor intra și în alte lucrări, subordonate însă unor metodologii diferite. Menținându-se în câmpul literaturii ruse, dar avansând spre contemporaneitate, N. se oprește asupra unui poet și prozator de renume, căruia îi dedică o monografie - Ivan Bunin. Interpretarea se plasează acum într-un sistem de relații istorico-literare și critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
Sfaturi pe întunerec, I-II, introd. edit., București, 1996 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral și național, introd. edit., București, 1999 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); George Mihail Zamfirescu, Teatru. Mărturii în contemporaneitate, I-II, introd. edit., București, 1974, Pe drumuri depărtate, I-III, pref. edit., București, 1987, Maidanul cu dragoste, I-II, pref. edit., Galați, 1993, Teatru, București, 1996, Sfânta mare nerușinare, pref. edit., București, 1998; Al. Kirițescu, Gaițele, pref. edit., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
progresului, al socialismului. Concluziile articolului citat mai sus parcă Îndemnau pe scriitorii tineri să se lase de gândul de a scrie, de a căuta să zugrăvească În imagini literare minunatele realizări ale poporului nostru. Și aveai impresia că disprețuind temele contemporaneității, autorul Îndemna pe cei 5 la sută „aleși” să se inspire fie din noțiuni abstracte, fără patrie, fie să evadeze din trecutul «neprielnic» al unei necesități «monotone». Critica ascuțită făcută de partid, atât articolului menționat, cât și activității multora dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezie și proză, patosul social va fi călăuzit apre cel partinic și socialist: Victor Tulbure (Vioara roșie), Marcel Breslașu (Poeme pentru un ziar de perete), Mihail Sadoveanu (Păuna mică) ș.a. Paradigmei proletcultiste, copilăriei RS, Îi aparțin și numeroasele poezii despre contemporaneitate, publicate În: Flacăra, Contemporanul, Scânteia, Viața românească, cum ar fi: lirica șantierului, susținută de Dan Deșliu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Ion Potopin, Petru Vintilă, Eugen Jebeleanu, Sebastian Agnezia, Mihu Dragomir, Ioana Postelnicu, Elena Mătasă ș.a. sau poezia apologetică (conducător, eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru care anul 1918 ar putea să fie privit drept un liant al continuității și dezvoltării firești și nu un pretext al segregării dintre cele dou) perioade istorice. Ne întrebăm, de pildă, dacă anul 1918 constituie pragul de trecere spre contemporaneitate, atunci anul 1948, cu modificările sale radicale aduse structurilor statale și sociale românești, constituie trecerea spre ce perioadă? Privită din perspectiva evoluției istorice locale, cutuma frângerii timpului în anul 1918 nu are aproape nicio justificare. Bacăul anului 1914, spre exemplu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
profitat de pe urma noii strategii de dezvoltare a României. Printre acestea s-a numărat și orașul Bacău. Scopul prezentului capitol este acela de a aduce anumite clarificări cu privire la evoluția demografică a orașului Bacău în perioada de trecere de la Epoca Modernă spre contemporaneitate. În linii mari, intervalul istoric pe care ne propunem să-l analizăm este cuprins între anii 1878-1938. În cea mai mare parte, sursele utilizate constituie izvoare de primă mână, de o incontestabilă probitate a conținutului informațional - recensăminte oficiale (1899, 1912
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
valabilitate, indiscutabilă într-o anumită etapă a dezvoltării mișcării comuniste globale, devenise în prezent chestionabilă. În plus, însuși termenul "dictatură" avea prea multe conotații negative, fasciste în primul rând, pentru a-și găsi un loc legitim în vocabularul politic al contemporaneității 16. Comunismul, în viziunea PCF, nu putea transpus pe coordonate practice decât prin intermediul democrației pluripartidiste, liberale. Sensul leninist al democrației rămăsese doar o amintire. ""În Franța de astăzi, fiecare progres democratic nu poate rezulta decât dintr-un recul impus capitalului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înainte și după 1989, București, IBU Publishing. Mayakovski, Vladimir (1972), "Order no. 2 to the army of arts", in Poems, pp. 44-46. Mazilu, Dumitru (1971), "Elemente de continuitate în dezvoltarea socialistă a națiunii române", în Ceterchi, Ioan, (coord.), Națiunea și contemporaneitatea, București, Editura Științifică, pp. 359-371. McCauley, Brian (1981), "Hungary and Suez, 1956: the limits of Soviet and American power", în Journal of contemporary history, vol. 16, nr. 4, pp. 777-800. McCauley, Martin (1999), Rusia, America și Războiul Rece, 1949-1991, traducere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sale științifice", în Perfecționarea organizării conducerii vieții economice, de stat și sociale, București, Editura Politică, pp. 94-126. Râmbu, Nicolae (2001), Romantismul fiosofic german, Iași, Editura Polirom. Rebedeu, Ion (1971), "Cu privire la fizionoia spirituală a națiunii", în Ceterchi, Ioan, (coord.), Națiunea și contemporaneitatea, București, Editura Științifică, pp. 273-320. Rehner, Wolfgang (2003), "Problemele populației de etnie germană în România. Tendințele ei de emigrare", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1973-1989: cronica unui sfârșit de sistem, București, Fundația Academia Civică, pp. 228-234. Remington, Robin Alison (1971
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]