4,926 matches
-
latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul ecleziastic, Grigorie a întărit controlul papalității asupra diferitelor Biserici. A reușit să rezolve
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
notabile. în această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al VI-lea sînt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gîndirea sau controversele teologice. însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al VI-lea. în Gallia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al V-lea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra ereziei lui Eutihie, în două cărți (Contra Eutychianam haeresim libri duo), scrise în jurul anului 512: niște tratate sub formă de epistole care, deși sînt o dovadă a relativei atenții cu care acest literat din Gallia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui Cassian, Boetius sau Rusticus. Alte scrisori, mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relativei atenții cu care acest literat din Gallia (și cititorii săi) urmăreau controversele cristologice din Orient, se bazează pe o informație destul de confuză și insistă asupra unor motive previzibile, ceea ce demonstrează rolul marginal pe care l-au avut în cadrul acestor controverse cei mai mulți scriitori occidentali, cu excepția lui Cassian, Boetius sau Rusticus. Alte scrisori, mai scurte, care nu au deci formă de „carte”, se referă la penitență și combat „semipelagianismul” lui Faustus din Riez; cîteva îi sînt trimise prietenului său, principelui Sigismund, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
succesor pe preotul Isidor, omul său de încredere, însă influentul Eutropius, ministru al împăratului Arcadius, l-a numit pe preotul antiohian Ioan Hrisostomul, obligîndu-l pe Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Origen, ori reprezintă deformări absurde ale teologiei acestuia, după care e greu de spus că ar fi fost făcute cu bună-credință. în epistolarul lui Ieronim s-au păstrat în latină și alte scrisori ale lui Teofil, referitoare tot la controversa origenistă; e vorba de epistolele 87, 89, trimise lui Ieronim în 400; 90 (adresată lui Epifanie în același an); Teofil îi informează despre măsurile pe care le-a luat împotriva călugărilor origeniști din pustia Nitriei. Scrisoarea 92 din epistolarul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vorbit de epistolele festive. Dintr-o primă scrisoare a aceluiași sinod s-au păstrat doar fragmente, publicate în mare parte abia de curînd pe baza unui manuscris găsit la Athos. Alte epistole sau fragmente de epistole nu se referă la controversele origeniste, în special o scrisoare completă în limba coptă, adresată călugărilor din Pboo, referitoare la exigențele vieții monahale. Avem multe fragmente din omiliile lui Teofil, dar numai trei dintre ele s-au păstrat în întregime: una în greacă, despre euharistie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorie; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma să fie excomunicat. La 19 noiembrie 430, împăratul s-a decis să convoace un conciliu la Efes în ziua de Cincizecime (7 iunie) din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Le scribe égyptien, Le Caire, 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai tîrziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și tratate de exegeză a unor fragmente alese, fie aranjate în mod sistematic, fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceeași îndreptățire ca și Tatăl. Deși Chiril se distanțează în mod clar de cristologia antiohiană, nu apar aici nici numele lui Nestorie, nici terminologia referitoare la unirea dintre divin și uman în Cristos, teză pe care Chiril o adoptă în timpul controversei; considerăm deci că opera a fost compusă înainte de 429. Diverși autori antici, printre care Leonțiu din Bizanț (Contra lui Nestorie și Eutihie 2) și Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229), spun că ar exista și un Comentariu la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Città Nuova, Roma, 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma, 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mémoires et travaux publiés par des professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), pp. 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra anatematismelor lui Nestorie, din 430, sînt o confutație a discursurilor rostite de patriarhul de Constantinopol, din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretîndu-le în sensul uniunii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos. în același mod justifica și comportamentul său la Efes; îl prezenta pe Ioan de Antiohia ca pe un calomniator și pe sine ca pe o persoană persecutată la fel ca profeții din Vechiul Testament și ca predecesorul său, Atanasie, în timpul controversei ariene; în sfîrșit, sublinia sprijinul pe care îl primise de la Roma. însă, chiar înainte de a pleca la Efes, Chiril fusese nevoit în mai multe rînduri să răspundă atacurilor teologilor de tendință antiohiană, foarte nemulțumiți de cele douăsprezece anatematisme din noiembrie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
452-475. Pentru indicații precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, nr. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea referitoare la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente relative la conciliul de la Efes; cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de Eduard
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. în latină, multă vreme au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril ori la Roma (printre traducători s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tînăr); doar progresiv, și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril ori la Roma (printre traducători s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tînăr); doar progresiv, și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie cel Mic al începutul secolului al VI-lea, teologia lui Chiril a devenit mai cunoscută teologilor latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea, de către George din Trebizonda. O
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologilor latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea, de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică, pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începînd din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar a fost primul care l-a folosit sistematic, inaugurînd o practică ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografia lui Nestorie și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu; e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorie compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de vedere al autorului, care se referă în special la atacurile contra lui Diodor din Tars și a lui Teodor de Mopsuestia și la nașterea și consolidarea monofizismului. O a treia parte evocă și evaluează perioada cea mai recentă a controversei, începînd cu înscăunarea la Constantinopol a patriarhului Flavian, după Proclus, și continuînd cu manevrele lui Eutihie, depunerea lui Flavian și „tîlhăria” de la Efes din 449, pînă la înscăunarea lui Leon, după Celestin, ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate fi definit ca neocalcedonian, ci ca un calcedonian autentic) și, de pe o poziție ce concorda cu neocalcedonismul lui Iustinian, de Leonțiu din Ierusalim (cf. pp. 000-000, respectiv 000-000). Politica teologică a lui Iustinian s-a focalizat și asupra aplanării controverselor ce se aprinseseră din nou în jurul lui Origen, după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții, „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. în ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul; în ea se proclama în Cristos „unirea potrivit cu alcătuirea sau potrivit cu ipostasul” și se afirma că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de acțiuni cu o singură direcție. Mult mai vie este lupta pentru doctrinele cristologice, în special aceea care începe după Calcedon. Autori ca Sever de Antiohia scriu opere teologice de bună calitate, dar numai în măsura în care trebuie să se implice în controverse. Limbajul devine foarte tehnic; retorica și, în special, dialectica cea mai subtilă sînt puse în slujba dezbaterii cristologice. Dintre formele literare, pe lîngă tratatul teologic, adesea polemic, sînt cultivate cele mai potrivite pentru dezvoltarea unor argumentări teologice în contextul unei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămas numai șase scrisori. Una dintre ele este un răspuns la o misivă a lui Chiril în care îl îndeamnă să nu adopte față de Nestorie o atitudine foarte rigidă, care ar putea duce la o schismă în cadrul Bisericii din cauza unei controverse născute din niște probleme ținînd mai mult de limbaj decît de ortodoxie; Acaciu declară astfel că este de acord cu poziția lui Ioan de Antiohia. în culegerile de acte ale conciliului de la Efes și în Synodicon contra Tragediei lui Irineu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisirea de credință); Sever de Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, „Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne”, în RevSR 18 (1938), pp. 20-44. 2. Macarie de Magnesia în 1876, C. Blondel a publicat, pornind de la un manuscris din secolul al XV-lea sau al XVI-lea, aflat pe atunci la Atena, însă ulterior dispărut, o mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aceasta e citată pentru prima oară de patriarhul Constantinopolului, Nichifor (805-815), care, pentru a contesta modul cum o foloseau iconoclaștii, reproduce un pasaj din cartea I. în secolul al XVI-lea, iezuitul Francisco Torres (mort în 1584) a citat, în cadrul controversei cu protestanții în privința euharistiei, diverse fragmente din această operă, dintr-un manuscris de la Biblioteca Marciana din Veneția care conținea textul integral, compus din cinci cărți; din nefericire, și acel manuscris, consultat de el probabil în 1552, a dispărut, nemairămînînd decît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]