1,864 matches
-
îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută un atac lateral de jos în sus, buzele pline se rotunjiseră, imitînd zgomotul motorului în forță "vuuuu" și brusc se opri, privind amabil-cercetător către noii veniți. De fapt se uita doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noutăți, grozăvii pentru un pilot, dar făceau impresie. L-a scos din împrejurare Basarab Cantacuzino, care a intrat în mijlocul lor ca un transatlantic, uriaș, cu gesturi largi, radiind o forță și o bună dispoziție molipsitoare. Lîngă el Balbo părea un copilaș. Dacă erai răutăcios, puteai să spui că Balbo arăta ca un pitic în preajma lui Cantacuzino. În salon, domnilor, toată lumea în salon, a venit și ministrul, să fim gazde excelente" graseie și italieniză, încît nimeni nu putu să se supere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
casă. - Vai de mine. Singur a plecat? - Nu, doamnă, a plecat împreună cu alți câțiva colegi de clasă. - Doamne, cum a putut să facă el una ca asta? Dacă se declan- șează viscolul? Nici nu mai știu ce să fac... - Dar copilașul dumneavoastră nu are la el un mobil? - Are, cum să nu aibă. Dar uite că și uitasem... m-am zăpăcit de tot. - Atunci, sunați-l! Oamenii au uitat, însă, un adevăr foarte important: nimic pe această lume nu este sigur
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
făcut ea, ce a dres, dar nu a reușit să-și procure din vreme ramuri de buscus. - Nu-i nimic, ai să găsești la biserică - am încurajat-o. Așa s-a și întâmplat. Chiar în apropierea intrării în biserică, un copilaș avea brațele pline cu ramuri verzi și viguroase. - Cât costă firul, băiețel? l-a întrebat. Copilul a ridicat din umeri și a zâmbit cu o seninătate de ca- re doar cei nici și curați la suflet sunt în stare. În
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Lună, o mică escapadă binemeritată după coșmarul ireal prin care am trecut. Datorită medicilor ne-am recăpătat încrederea în dragul nostru băiețel și suntem gata să reco mandăm tratamentul cu Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin cu adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la toaletă îmi apăsa toți centrii nervoși. M-am târât ca o reptilă până-n stradă, cu eforturi supraomenești de a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scosese la iveală un vechi obuz de artilerie sau un proiectil de mortier. Kimura strigă la al doilea soldat care aștepta lîngă sîrma ghimpată. Își goni muștele de pe față și Începu să vorbească obiectului, de parcă i-ar fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Eu însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt, și Eu însumi te voi scoate iarăși de acolo; iar Iosif îți va închide ochii." 5. Iacov a părăsit Beer-Șeba; și fiii lui Israel au pus pe tatăl lor Iacov, cu copilașii și nevestele lor, în carele pe care le trimisese Faraon ca să-l ducă. 6. Și-au luat și turmele și averile, pe care le agonisiseră în țara Canaanului. Și Iacov s-a dus în Egipt, cu toată familia lui. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
să cearnă norii în tăcere Stropii de ploaie și fulgii de ninsoare, Atunci eu simt că totu-n mine piere Și viața precum frunza se duce-ncet și moare. Eu plâng de câte ori îmi vine Și inima îmbătrânește-n mine De copilaș în soartă-am fost rănit Când moartea mama mi-a răpit. Să plâng atât de des îmi vine, Inima nu va mai bate-n mine Și oarbă aș putea rămâne ... Că dragostea s-a stins ca un cărbune. M-aș
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
acest „ultim joc al iluziei”, cum definește Kantor Clasa moartă, regizorul (dirijor în persoană al intrărilor și ieșirilor din scenă) a creat formidabila imagine a simbiozei tinerețe-bătrânețe, „altoind”, ca să zicem așa, pe trupul actorilor reali - bătrânii -, dublurile lor tinere, manechinele-școlari, „copilași semănând cu niște micuțe cadavre” ce se agață cu disperare de cei dintâi, se cațără pe ei, se ghemuiesc ori se târăsc la picioarele lor, „excrescențe” simbolice, figurări ale unei copilării și ale unei adolescențe rămase de mult în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
L-ai învățat cu nărav de la început, obiectă atunci fratele său de sub țeasta lui Peter Altenberg, în dialect specific vienez. Nu-i așa Peter? Inconștientul meu amic îmi zâmbea copilărește, fericit de revedere. Cine nu l-a cunoscut pe blândul copilaș în etate de patruzeci și ceva de ani, cu numele de Peter Altenberg, are tot dreptul să regrete. El a scris numai câte un singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
m-a făcut să leșin. Când patroana m-a întrebat, cu surâsul ei de viperă, dacă „mi-e cald sub limbă”, am fugit cu șorțul pe mine. În ziua aceea mâncasem doar un bob de strugure scăpat din ciorchinele unui copilaș, pe dușumeaua sălii de așteptare a gării. Am plecat apoi singur și străin, de-a lungul șinelor, ca să fug cât mai departe de casa părintească. - Mama ta umblă noaptea prin odăi și-și frânge mâinile de deznădejde - spuse tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a rămas burtica plinuță de mâncăcioasă ce erai?... - A tăiat din ea Nenea Doctoru o felie ca dintr-un pepene, a turnat lapte și mi-a pus-o la loc, cântă Adriana. Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în pușcărie, și ca să nu le rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aresteze. — E drept că mă scotea din sărite cântând to’ timpu’ la ghitară. Da’ dacă avea bani, așa cum spuneai, poate ar fi fost bine să te-nsori cu ea. Ați fi putut să v-aranjați undeva și s-aveți un copilaș sau așa ceva. Nu pot crede că de pe buzele propriei mele mame iese o asemenea obscenitate și murdărie! urlă Ignatius. Acum fugi și fă-mi ceva de mâncare. Trebuie să ajung la timp la cinematograf. Este o comedie muzicală din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
negru, făcând baie. Doamna Reilly se întreba cum ar putea să-și tragă ușor mâna din cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descompunere, și roși aproape insesizabil. — Wilson nu era departe, răspunse ea, ocolindu-i privirea. Două, poate chiar trei luni. Voi ști mai bine după autopsie. Îi cunoști identitatea? — David Reid. Trei ani, Încuviință Logan. E dat dispărut din august. — Bietul copilaș. Isobel scoase la iveală din trusă o pereche de căști, pe care și le puse pe cap. Verifică apoi dacă microfonul funcționa. Introduse o casetă nouă În reportofon și Începu examinarea. Unu și jumătate după miezul nopții și ploaia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un croasant și un exemplar din Press and Journal din dimineața aceea. Pe prima pagină era o fotografie mare de la conferința de presă. „EROUL POLIȚIEI GĂSEȘTE COPILUL DISPĂRUT“ era titlul scris cu litere mari, Îngroșate. — Ai găsit de unul singur copilașul ăla. Cum ai reușit? Logan scoase din pungă o plăcintă cu carne, surprins să descopere că Încă mai era caldă,. Mestecă aluatul pufos, acoperind ziarul cu firimituri, citind și mâncând În același timp. Trebuia să recunoască: articolul era bun. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
suficient de aproape cât să-și păteze frumosul lui costum. — Știi foarte bine de ce: vreau povestea din interior. Vreau ineditul. Chestiile astea, zise elîmpungând fotografia de pe prima pagină a ziarului, n-au viață lungă pe raft. Azi, mâine și gata. Copilașul a apărut bine-sănătos și fusese doar taică-su de vină. O chestie domestică. Fără sânge și mațe care să șocheze și să oripilieze pariorii. Să fi fost mort copilul, se publica săptămâni Întregi. Așa, poimâine pe nimeni n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îmbrăcată Înainte să ajungă În pungă și n-o să ne lase să refacem aruncarea cadavrului. I-a apărut poza În toate ziarele. Poate iese ceva de-aici. Singurul beneficiu pe care Îl aveau de pe urma faptului că Aberdeen era „capitala cu copilași morți a Scoției“ În clipa aceea era că tabloidele naționale și ziarele mari erau mai mult decât fericite să afișeze pentru cititorii lor fotografia fetei moarte. Insch scoase la iveală un Murray Mint vechi și-l băgă În gură. — Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pedepsiți cei care le loviseră, era decizia lui. Dar cei de la poliția Grampian nici n-aveau de gând să-i dea iar drumul pe străzi. Stupizii ăia puteau fi Încă acolo. Probabil apăruse și presa. „GLOATA LOCALĂ CAPTUREAZĂ SPERIETORUL DE COPILAȘI!“ Nu, „gloata“ suna prea negativ. În definitiv, oamenii ăștia violenți și proști erau eroi. „PĂRINȚII CAPTUREAZĂ PEDOFILUL DE LA PRIMĂRIE!“. Da, așa mai mergea. — Sunteți sigur, domnule Philips? Întrebă Insch. Hoitarul DĂDU din cap. — Bine. În cazul acesta, vă dăm bunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu e apt pentru a fi interogat. Aruncă o privire chiorâșă către bărbatul urât mirositor care stătea lângă el. — Starea lui mintală e o chestiune cunoscută. Are nevoie de ajutor, nu de Încarcerare. Insch Își trânti scaunul În față. — Iar copilașii care zac la morgă ar fi trebuit să fie acasă, vii și nevătămați, nu omorâți de un ciudat sucit! Își Încrucișă brațele, umflându-și cusăturile cămășii, ceea ce Îl făcu să pară și mai mare. — Vreau să știu unde e Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
morgă ar fi trebuit să fie acasă, vii și nevătămați, nu omorâți de un ciudat sucit! Își Încrucișă brațele, umflându-și cusăturile cămășii, ceea ce Îl făcu să pară și mai mare. — Vreau să știu unde e Peter Lumley și câți copilași a mai ucis. — Inspectore, eu Înțeleg că doar vă faceți datoria, dar Bernard nu e În stare să vă răspundă la Întrebări. Uitați-vă la el! Se uitară. Mâinile Îi semănau cu niște păsări rănite, zbătându-se pe tăblia mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și făcu Logan. Tot drumul până la minicamera sa de anchetă. Agenta era iar la telefon, notând nume și declarații. Dat fiind că arestarea Hoitarului era În toate ziarele și la știrile de televiziune, toată lumea, cu tot cu cățel și purcel, oferea informații. Copilaș ucis, domnule polițist? Nici o problemă. Am văzut-o urcându-se Într-o mașină de gunoi Corporation. Curajoasă și imprundentă, cu tipul ăsta din ziare... Autoritățile sanitare Începuseră să-i răspundă la solicitarea de informații privind fetițele cu TBC din ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
putrezind din fotografiile lui post mortem. Tot mai crezi că el a făcut-o? — Hoitarul? Insch strânse din umeri și mestecă. Nu prea mai pare probabil, așa-i? Nu cu băiatul vesel de colo, cu colecția lui de poze cu copilași. Cine știe, poate au ei un soi de afacere de-a lor, pedofilii. Se Încruntă. Ar fi grozav, nu? O grămadă de ticăloși din ăștia bolnavi afară. Numai că nici unul dintre copiii din pozele lui Nicholson nu e dezbrăcat. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse ea, atingând brațul Hoitarului cu o mână dolofană acoperită de inele. E-n regulă. Totul o să fie bine. O să fii În siguranță aici cu noi. N-o să lăsăm să ți se-ntâmple nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]