4,179 matches
-
spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar acum va trebui să Înveți. Sună. Voievodul duse cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu, preasfinte... - Vrei să zici că n-ai sunat niciodată tu, cu puterile tale. Dar acum va trebui să Înveți. Sună. Voievodul duse cornul la buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă, Încet, Alexandru. - Acum sună semnalul tău. - Semnalul meu? - Semnalul care trece din cetate În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării. - „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă... ” - Acela. Trezește-te. Nu mai sta pe gânduri. Sună. Ștefan duse din nou cornul la gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și câte două Înalte, care alcătuiau semnalul de luptă. Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până atunci roșiatic la Apus, se făcuse violet și cobora Încet spre noapte. Deodată, din pădurile de la miazănoapte, răsună sunetul unui alt corn de vânătoare. Aceleași sunete, repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
roșiatic la Apus, se făcuse violet și cobora Încet spre noapte. Deodată, din pădurile de la miazănoapte, răsună sunetul unui alt corn de vânătoare. Aceleași sunete, repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia Începutul... Sunetele repetate ale cornului din depărtări abia se stinseră, când, de undeva de pe o culme de munte, se prăvăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia Începutul... Sunetele repetate ale cornului din depărtări abia se stinseră, când, de undeva de pe o culme de munte, se prăvăli asupra văilor cântecul Înalt și melodios al unui tulnic. Un altul Îi răspunse, către vârful Rarăului. Și un altul, mai jos, spre Ceahlău. Munții Țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O tăcere care acoperea zgomotul cailor și al căruțelor care se mișcau prin tabără, vocile războinicilor, clinchetele armelor, bubuiturile artileriei care lovea fără Încetare zidurile Sucevei. Peste toate acestea se auzi, deodată, cu limpezime, sunetul mult mai apropiat al unui corn de vânătoare. Nu mai era nici o Îndoială. Era semnalul lui Ștefan. „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă!” Era semnalul care călătorea dintr-un capăt În altul al țării atunci când voievodul hotăra mobilizarea Oastei celei Mari. Era gândit astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am cucerit pădurile acelea! Cine sunt oamenii care dau semnalele din corn? Cine sunt oamenii care aprind focurile? Ce vor? Oană ar fi putut da un răspuns usturător. Sau unul memorabil. Știa cine sunt oamenii aceia. Știa și ce urma să se Întâmple În orele și zilele care aveau să vină. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult mai aprig decât Matei. Vlad, fiul lui Dracula! Un murmur se răspândi În rândurile plăieșilor la auzul acestor cuvinte. Cu toții simțeau că, de la primul sunet de corn al măriei sale, un val de Încredere și de luptă pornise undeva, În adâncurile lumii. Iar acel val creștea zi după zi. Ridicarea lui Vlad Țepeș era un semn al lui Dumnezeu. - Spune-mi, arcașule Simion, informațiile Apărătorilor circulă la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul lung al cornului de zimbru. Era unul din semnalele Apărătorilor. Un semnal care nu mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se Întâmpla devenea incredibil. Semnalul se repetă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era reală. Ștefănel o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată, dar contraatacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele Maestru murise, iar războiul continua. Apărătorii la cinci sute de pași, În galop neomenesc spre măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară atacul. Apărătorii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
împlinindu-ni-se dorința față de Sion!" 12. Dar ei nu cunosc gîndurile Domnului, nu-I înțeleg planurile, nu știu că i-a strîns ca pe niște snopi în arie. 13. Scoală-te, fiica Sionului, și treieră! Căci îți fac un corn de fier și o copită de aramă, ca să sfărîmi multe popoare, și să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pămînt averile lor. $5 1. Acum, strînge-ți rîndurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresurați! Judecătorul lui Israel este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
ceremoniilor importante. Astrologul Curții are indicații precise despre felul în care ar trebui Majestatea Sa să poarte astfel de obiecte. De obicei, împăratul Hsien Feng poartă și un cilindru din fildeș cu scobitori, un cuțit așezat într-o teacă din corn de rinocer și doi săculeți cu pudră parfumată brodați cu perle foarte mici. Inițial, aceștia erau făcuți dintr-o pânză tare folosită pentru a înlocui frâiele rupte. Zâmbesc, apreciind intenția eunucului. An-te-hai știe întotdeauna cum să-mi stârnească dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lasă repetent. Scotea câte cinci sau șase la tablă și îi asculta. Jumătate din ei parcă învățaseră ceva, cealaltă jumătate însă parcă nici nu trecuseră pe la școală și atunci învățătorul începea să-i bată la palmă cu o nuia de corn foarte ageră, de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Goilav. Sub părul alb ca floarea de cireș îi scînteiră ochii. Mă pofti înlăuntru. Gospodăria pictorului părea mai veche decît mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o damigeană pe fundul căreia hâltâcăia un rest de băutură; altuia Îi lipsea o jumătate dintr-un corn; unul Își Încurcase năprasnica bărbăție În niște rămășite de strune de țambal; dinții lungi, galbeni și ascuțiți ai altuia rămăseseră Înfipți În lemnul unui contrabas cu burta plină de găuri; dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui, printre aracii cu viță de vie, și săream cu rândul gardul de ciment cu ochiuri Închipuind niște romburi. Al dracului moș ne pândea câteodată, tupilat după câte o viță, și ne altoia cu un băț de sânger ori de corn, apoi tăia cu un cuțitoi mingea de cauciuc și ne-o azvârlea. Nu izbutisem niciodată să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să deslușim ce Îndruga bătrânul: mormăia numai, supărat și agresiv. Mi-a venit și mie rândul de câteva ori să sar gardul după minge și, mai fraier fiind, am gustat cu spinarea tăria și suplețea nuielelor de sânger și de corn. Ca să salveze mingea de la tăiere și nu pe mine de la legiuita bătaie, băieții ceilalți Îi strigau: „Lasă-l bre, În pace, că ăsta e băiatu’ lu’ Director și te spune la Miliție dacă tai mingea școlii!”. Din mormăieli și gâjâituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimic rău nu era pe cale să se Întâmple. Nu apuca, Însă, să se desfete prea mult În fericirea molcomă și senină. Privirile Îi cădeau pe vârful Înfipt În țărână al toiagului și Înțelegea Într-o clipită că acel băț de corn Îndruma Înălțarea și lățirea ciupercii. Îl mișca ușurel de colo-colo și umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Știu că e foarte complicat, Unchiule, dar voi avea din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Toshimitsu era impresionat și el de sul, și se aplecă, admirativ, asupra lui, împreună cu Mitsuhide. Seniorul ezită să-l mai privească și îi ceru lui Toshimitsu să-l strângă. În acel moment, din depărtare se auzi, prin văzduh, sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groază indescriptibilă, reverberând în ecouri triste. Dar, auzit într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]