1,476 matches
-
mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din Ljubljana sau Zagreb nu-i mai interesa trecutul eroic sau zbuciumat al străbunilor. În Sarajevo, capitala cosmopolită a Bosniei, 20% din locuitori se descriau În 1980 ca „iugoslavi”. Poate că Bosnia nu e reprezentativă: ea a fost dintotdeauna regiunea iugoslavă cea mai diversă din punct de vedere etnic. Dar țara Întreagă era un amestec pestriț de minorități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crime de război - fiind, În cea mai mare parte a timpului, ținta agresiunii altora. Pierderile lor sunt cele mai deplorabile - iar distrugerea orașului Sarajevo un motiv aparte de tristețe. Deși avea dimensiuni reduse, capitala bosniacă era un oraș cu adevărat cosmopolit, poate ultimul dintre centrele urbane multietnice, multilingve și ecumenice care erau cândva gloria Europei Centrale și a Mediteranei răsăritene. Sarajevo va fi reconstruit, dar nu poate fi reconstituit. Croații Înarmați au comis și ei nenumărate acte de violență Împotriva civililor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kiev. Vârstnicii erau cei mai nepregătiți pentru tranziția spre o societate deschisă. Generația tânără era mai bine informată, datorită posturilor de televiziune și radio străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezenta nu mai erau tipici pentru populația muncitoare din Franța sau de altundeva. Însăși natura muncii se schimbase. În multe locuri a apărut un sistem nou, bazat pe patru clase sociale. La vârf se afla noua pătură de profesioniști: metropolitani, cosmopoliți, prosperi și instruiți - adesea asociați cu băncile și cu alte instituții financiare, principalele beneficiare ale noii economii globale. La al doilea nivel se afla un nucleu protejat format din angajați tradiționali - În fabrici, În industria serviciilor sau În sectorul public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
multicolore, Încât un localnic Întors acasă după o absență de două decenii ar fi fost uluit. În 1998, copiii albi deveniseră o minoritate În gimnaziile din cartierele sărace ale Londrei. Orașele mari din Europa, Îndeosebi Londra, erau acum Într-adevăr cosmopolite. Slujbele bine plătite din mediul urban le reveneau tot albilor europeni (și nord-americani). Munca slab remunerată, de la măturatul străzilor la Îngrijirea copiilor, nu mai era prestată, ca Înainte, de tradiționalii europeni „de mâna a doua” din Alentejo sau Mezzogiorno, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la troaca asistenței sociale sau asupra slujbelor „noastre” când se vor deschide stăvilarele dinspre Est - a Însemnat pentru noua dreaptă cireașa de pe tort. Decretând că „barca e plină” sau acuzând faptul că guvernele au renunțat la controlul frontierelor În favoarea „intereselor cosmopolite” sau a „birocraților de la Bruxelles”, demagogii populiști promiteau că vor opri imigrația, vor repatria „străinii” și le vor restitui statul cetățenilor albi, asediați și străini În propria țară. Față de fascismul din perioada interbelică, aceste manifestări xenofobe pot părea moderate - deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În noua Europă este mai puțin important decât ce aveau de pierdut dacă erau lăsate pe dinafară. Consecințele excluderii erau deja vizibile În primii ani ai noului mileniu chiar și pentru vizitatorul cel mai indiferent. Dacă existase cândva un element cosmopolit sau „european” În orașe precum Cernăuți În Ucraina sau Chișinău În Moldova, el fusese de mult evacuat cu ciomagul de regimul nazist și apoi de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înflorise, cu certitudine. Deși În afara zonei euro, capitala britanică devenise centrul financiar incontestabil al continentului, animat de o energie scânteietoare și high-tech care făcea alte orașe europene să pară terne și Învechite. Plină de tineri educați și deschisă la fluxul cosmopolit al culturilor și limbajelor, Londra părea să-și fi recăpătat la sfârșitul secolului XX strălucirea din Swinging Sixties - preluată oportunist de suporterii lui Blair, care au „rebranduit” țara În Cool Britannia. Era Însă doar o poleială. Cea mai aglomerată metropolă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suporterii lui Blair, care au „rebranduit” țara În Cool Britannia. Era Însă doar o poleială. Cea mai aglomerată metropolă europeană avea o piața imobiliară inaccesibilă: șoferii de autobuze, asistentele, Îngrijitorii, Învățătoarele, polițiștii și chelnerii care Îi deserveau pe noii britanici cosmopoliți nu Își mai permiteau să locuiască În apropierea lor și au fost constrânși să se mute din ce În ce mai departe, făcând o navetă chinuitoare pe cele mai aglomerate șosele din Europa sau folosind rețeaua națională de cale ferată, Învechită și costisitoare. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu trăgeau cine știe ce foloase din piața unică a muncii, bunurilor și serviciilor din UE. Ei rămâneau legați de țara și comunitatea lor locală, limitați de necunoașterea altor limbi și a posibilităților Îndepărtate, adesea mult mai ostili „Europei” decât concetățenii lor cosmopoliți. Această nouă diferență de clasă internațională, care Începea să eclipseze vechile contraste naționale, prezenta două excepții notabile. Pentru meseriașii și muncitorii din Europa de Est, oportunitățile de lucru În Londra, Hamburg sau Barcelona erau continuarea firească a unei tradiții mai vechi: munca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reduse (care le ofereau voiaje În Europa mai ieftine decât prânzul Într-un pub), o nouă generație de britanici, nu mai educați decât părinții lor, au pășit În secolul XXI ca europenii cei mai umblați prin lume, dacă nu chiar cosmopoliți. Cei de pe continent nu puteau decât să constate perplecși ciudata juxtapunere a disprețului și neîncrederii englezilor față de instituțiile și ambițiile „Europei” și a dorinței naționale de a-și petrece timpul liber și a cheltui banii acolo. Secretul este că britanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spanioli mai era limba maternă - mulți foloseau forme dialectale Înfierate de cerberii de la Académie Française. În termeni strict statistici, franceza era de mult - față de germană sau rusă - la periferia lingvistică europeană. Dar, de la declinul latinei, franceza fusese limba specifică elitelor cosmopolite cultivate - și, prin urmare, limba europeană par excellence. Când la Oxford s-a propus, În primii ani ai secolului XX, ca limba franceză să fie introdusă În programa de limbi moderne, mai-marii universității s-au opus pe motivul plauzibil că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Paris și Comédie Française, ci și pentru muzeele și centrele artistice regionale, companiile de teatru din provincie și o rețea națională de cinémathèques unde rulau și erau păstrate filme clasice și moderne. Dacă În Germania marea artă era declarat cosmopolită (Vladimir Derevianko, directorul rus al Operei-Balet din Dresda, Îi comanda lucrări coregrafului american William Forsythe pentru un public german entuziast), subvențiile pentru artă În Franța aveau ca scop conservarea și etalarea tezaurului național: celebra exception culturelle. Era un adevăr general
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca materialul oferit. O confirmare În plus, pentru critici, că artele și clientela lor erau prinse Într-o Îmbrățișare nocivă pentru ambele părți: eurocultură pentru eurosnobi. Oare, În final, tot mai unita Uniune Europeană Îi făcea pe beneficiarii ei mai cosmopoliți sau era pur și simplu un melanj de provincialisme separate? Întrebarea nu se rezumă la paginile de artă din Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) sau Financial Times. Acestea, Împreună cu Le Monde și, În mai mică măsură, La Repubblica, erau acum ziare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uite la grăsuțu’ ala. Îi distrugem p-ăștia!”. (Ungaria a câștigat cu 6-3, iar Anglia a suferit prima Înfrângere pe teren propriu din istorie.) O generație mai târziu, Juventus, Leeds, Real Madrid și mai toate marile cluburi europene aveau loturi cosmopolite. Un tânăr talentat din Slovacia sau Norvegia, care altădată ar fi fost condamnat să „tragă” toară cariera În Košice sau Trondheim, fiind selecționat doar din când În când În echipa națională, putea spera acum să joace În marile ligi de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins aria preocupărilor la politica naționalistă, folosind istoria neglijată și „ultragiată” a Rusiei ca pe o armă Împotriva provocărilor externe și a intrușilor „cosmopoliți”. Politica amintirilor neonorate - chiar dacă ele diferă În detaliu sau chiar se contrazic - era ultimul liant dintre fosta matrice sovietică și posesiunile ei imperiale. Toate aceste țări aveau resentimente față de subaprecierea de către comunitatea internațională a suferințelor și pierderilor lor din trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
641, 643, 680 eugenie 342 euro 485-486, 662-663 euro.com, site-ul 713 eurocomunism 455-456 EuroDisney 718 Europa; activități recreaționale În perioada postbelică 220; americanizarea 325; atracția față de cultura Statelor Unite 211-212, 217-221; cale ferată - vezi cale ferată; capitalismul 336; caracterul cosmopolit al marilor orașe 674; clase defavorizate 674-675; colonii - vezi colonialism; creștinismul 705; diferențe de clasă 690; distincții regionale 187; efectele globalizării 671-680; efortul pentru integrarea economică 280-286; Europa Centrală - vezi Europa Centrală; Europa de Est - vezi Europa de Est; Europa de Vest - vezi Europa de Vest; granițe 686-688
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
26; Florin Mihăilescu, Debut matur, VR, 1976, 8; Nicolae Mecu, „Entre nous, le temps”, REVR, 1976, 4; Al.A. Philippide, Un debut egal cu o împlinire, RL, 1978, 10; Al. Piru, Un succes poetic, „Dimineața”, 1993, 74; Adrian Marino, Poezie cosmopolită, „Tribuna Ardealului”, 1993, 77; Romul Munteanu, Adela Popescu - o poetă necunoscută, „Meridian”, 1993, 288; Dionisie Mirea [D. Micu], Refuzul inerției, L, 1993, 48; Teodor Vârgolici, Un volum de poezii plurilingv, ALA, 1994, 232; Ștefan Cazimir, „Între noi, timpul”, ALA, 1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
de colecție, fapt corespunzător unei tendințe care se face remarcată și în arta românească prin intermediul artelor decorative. Din păcate, această punte de legătură a fost întreruptă prea repede, iar nicio altă revistă nu a reușit să restabilească climatul secesionist, internațional, cosmopolit al acesteia. Revista Ileana își găsește locul printre revistele mari care susțin diversele secesionisme, Ver Sacrum la Viena, Mir Iskusstva (Lumea Artei) și Zolotoe Runo (Lâna de Aur) la Moscova, Yellow Book în Anglia, Zycie (Viața) revista mișcării secesioniste poloneze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care se întemeiază judecata critică a lui Bachelin cât și teza pe care o preia și o susține cu argumente, și anume Leon Bachelin susține că arta trebuie să fie națională dacă nu chiar etnică, spre deosebire de știință care este cosmopolită, teză cu care criticul face din artă un solid argument identitar. Criticul își pune întrebarea legitimă, în ce constă specificul național în artă și chestionează originalitatea în raport cu condiționările sociologismului tainian. Arta nu este "o chestiune de logică pură", reprezentarea nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară a neamului, cu valențe atât etice, patriotice, cât și estetice. În același timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent al moravurilor unei societăți corupte și a politicianismului cosmopolit, din perspectiva reactivării unor solidarități ancestrale, tradiționale etc. Etapele spre universalizarea figurii eminescine au fost parcurse destul de repede, elocvent în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând parte dintr-un ciclu intitulat Luceafărul, compus din 12 lucrări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația europeană și respectul pentru patrimoniul său cultural, imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o promovează. Deși alegorică și academizantă, Cântărețul divin al sculptorului Jean-Jules Lecomte du Noüy care execută și lucrări "inspirate din versurile și ideile estetice ale Reginei Carmen Sylva"302 se inspira din ars poetica reginei, lansând în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în bătăi cu flori la Șosea, curse de cai etc. Face și pe jokeul, este un erou al boemei, îmbrăcat elegant, o ținută care impune și la care adaugă o serie de nonconformisme bine plasate prin fraza memorabilă. Modern și cosmopolit, un sportsman, Luchian conduce bicicleta și este remarcat de Claymoor (Mișu Văcărescu), cronicarul prin excelență al vieții mondene, iar spiritul de frondă îl conduce la o serie de lovituri norocoase. Intră în "Cercul artistic literar", în "Intim club" (1885-1886), pentru ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în adresarea problemelor sociale cu care se confruntă comunitățile de apartenență și relevanță afectivă a cetățeanului înțeles ca agent moral; iii) preocupare ecologică planetară, valoare ce îl transformă pe până mai ieri subiectul exclusiv al statului român într-un "cetățean cosmopolit" care are drept cadru de referință societatea umană în întregul său și nu doar națiunea sa politică. Toate aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional, dizolvând relația ombilicală care îl lega biologic pe individ de națiunea sa de apartenență definită în termeni precumpănitori etnici. Finalitatea educativă a manualelor de cultură civică este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]