3,539 matches
-
de a vătăma"), ce-și găsește întreaga sa justificare în cadrul sistemului de gîndire indian. Într-adevăr, dacă spiritul universal sau Realitatea ultimă (fie că s-ar defini pozitiv ca Brahma sau negativ ca Nirvăna etc.) se răspîndește deopotrivă în întregul cosmos: în corpurile umane, ca și în acela al feluritelor viețuitoare și "viețuitoare", după concepția indiană, sînt și lucrurile, care, după noi, sînt "neînsuflețite" -, cum am putea aduce cea mai mică vătămare unui semen al nostru, în sensul cel mai pregnant
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să fie mai prejos. Zeii înșiși tremură, cînd înțeleptul e în culmea meditației: ei cunosc puterea imensă de care acela dispune și căruia nimeni nu i se poate împotrivi. Înțeleptul depășește astfel cadrele umane, proiectîndu-se în domeniul nemuritorilor și al cosmosului. De aceea, are perfectă dreptate C. Formichi (Apologia del Buddhismo, ed. cit.), cînd afirma cu privire specială la budism: Nimic nu e atît de străin de doctrina lui Buddhă ca fatalismul. Hotărît, din punctul de vedere etic, este predicat în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
fie ca Divinitate personală, fie ca Nirvăna, definiția negativă, după noi, a aceleiași Realități. Toate cugetările indiene, așadar, sînt străbătute de această negațiune a lumii și, concomitent, de amintita afirmație a unei alte unice Realități. În funcție de atare viziune negativă a cosmosului, sînt colorate toate cugetările ce privesc singurele aspecte ale vieții pămîntene. Și ne îngăduim să credem că atare suflu fundamental s-a putut observa chiar în aspectele cele mai neînsemnate ale existenței. Din acest punct de vedere, în întreaga activitate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
părea inaccesibilă, invulnerabilă ca o lespede și pe care, abia atingându-o, s-a șfărâmat. Și am ieșit din nou la lumină, am ieșit din labirint...“. Similară este, în India budistă, nașterea spirituală a zeului, spărgând coaja oului, simbol al cosmosului. Cuvântul dvi-ja, legat de simbolismul inițiatic al oului, însemnă „zeul de două ori născut”. Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspândire spațială și temporală. Labirintul nu reprezintă numai un simbol, ci și o structură spațializată, căci Ștefan îl
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acel potențial și să-l folosim iar aceia care au reușit măcar în parte sunt geniile, reperele la care ne raportăm. Prin ideile și inovațiile lor viața noastră s-a schimbat de la arcul cu săgeți până la prima rachetă trimisă în cosmos. Dacă putem să acceptăm că suntem și noi ființe extraordinare, că putem la orice vârstă să ne descoperim și să ne stimulăm genialitatea, dacă avem o strategie, determinarea și perseverența de a începe și a merge pe acest drum, atunci
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
pulbere: ea se vântură, se cosmotizează, e o mișcare perpetuă în care "dansatorul" (din roata elementelor) se simte prins: "Un vânt ce se întreabă: Eu sunt sau eu nu sunt?".50 Citim "vânt", dar noi descifrăm aici "suflarea vie" a cosmosului platonician, "muzica sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea de credință a unui neobosit cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tablouri apare clar într-o notă de manuscris: "Toată viața îi trecea în tablouri înaintea ochilor săi" (ms. 2255). Importantă ni se pare arta ieșirii din staza imaginilor. Pare că tot timpul Eminescu folosește o dublă privire: una îndreptată spre cosmos și una către individ. Stelele, văile sure din haos sunt repede proiectate pe fundalul temporalității. Este nevoie de un "interpret" între om și zeu, pentru că divinul vorbește întotdeauna per speculum et in aenigmate. Sau cu cuvintele unui specialist în a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între aceste vedute relicve ale unei civilizații de atlanți -, e un "aer mort": o surditate a vidului ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
repezind-o" din vectori în vectori arce, colonade, bolți. Nu mai e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate țară în care omul e integrat ca parte (stâlp) în Marele Tot al Cosmosului: "Ducii-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de identificare a unei "cauze prime" (habitude ad causam primam), de a afla "sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun" (Memento mori). Înțelepciunea magilor, "bătrânii" intermediari, i-au modelat gândirea rebelă îndreptând-o către un "acord cu dimensiunile cosmosului".25 Acest "acord" s-a constituit și a devenit un principiu de forță în poetica sa sub razele de foc ale "eternei reîntoarceri": "Azi un diluviu, mâne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are ..." (Adânca mare ...) Apocalipticul există la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nouă lume poate să înceapă atunci, chiar dacă în contexte schimbate, "de pe o bază nouă a contradicțiilor în perpetuă încleștare"29: "Din mărire la cădere, din cădere la mărire Astfel vezi roata istoriei întorcând schițele ei..." (Memento mori) Reiterarea în ciclurile cosmosului ar garanta pentru omul eminescian o posibilitate de "corecție" a hazardului din soarta sa "oarba întâmplare" (Memento mori). Axioma acestei omologii (cer pământ) este un fundament al eșafodajului filosofiei eminesciene bazat astrologic pe credibilitatea stelei: "Un om se naște un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
A, iată, la Național, balet englez. Da, o posibilă compensație. Intru. Randon Dance Company. Uluitor! Opt dansatori, cinci fete, trei băieți, se mișcă, se mișcă?, oficiază o convulsie care se vrea urgent raportată, ni se cere s-o raportăm, la cosmos, zvîrcolirea noastră în cosmos, noi, balerinii acestui sîmbure, cu scoarța o scenă în fața stelelor, convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
balet englez. Da, o posibilă compensație. Intru. Randon Dance Company. Uluitor! Opt dansatori, cinci fete, trei băieți, se mișcă, se mișcă?, oficiază o convulsie care se vrea urgent raportată, ni se cere s-o raportăm, la cosmos, zvîrcolirea noastră în cosmos, noi, balerinii acestui sîmbure, cu scoarța o scenă în fața stelelor, convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva bizare obiecte, reflectoarele și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică, dar cît de supusă unei ascunse ordini! E ordinea impusă de Wayne Mc-Gregor, coregraf unic, planînd acum peste cele mai titrate scene ale lumii. Dance, dance, dance. Noi în fața cosmosului, Noi. Fiecare din noi, singur. O sală înțesată, o sală înmărmurită de propria imagine în această oglindă engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la infini-ul mare, de la infinitul scurt la infinitul lung. Iată un lucru fundamental în ideea reîn-cîntării lumii. Într-o lume condusă de autoconsistența universală, totul este semn. Regăsim aici legătura noastră matricială nu doar cu Pămîntul, ci și cu întreg cosmosul. NIVELURILE DE REALITATE SUNT COMPATIBILE CU TERȚUL INCLUS? Înțelegerea axiomei terțului inclus există un al treilea termen T care este totodată A și non-A se limpezește pe deplin atunci cînd este introdusă noțiunea de "niveluri de realitate". Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
importantă și mai grea a vremurilor noastre. [...] Ceea ce am în minte în mod provizoriu este ideea realității simbolului. Pe de o parte, un simbol este rezultatul unui efort uman și, pe de altă parte, indică existența unei ordini obiective în cosmos, din care oamenii sunt doar o parte"2. Întîlnirea dintre Jung și Pauli era înscrisă în caracterul comun al miezului preocupărilor lor filosofice și existențiale. Și această întîlnire s-a actualizat, ca din întîmplare, printr-o boală: ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
faptului că primul foc ardea fără combustie, cu o lumină care mergea la înseși sursele Ființei și că acest foc, în loc să consume energie, o degaja. Celălalt foc se alimenta din îndoială și pustia totul în drumul lui ființa sa și cosmosul întreg. Roberto Juarroz îmi dădea impresia că se folosea de poezie ca de o armură pentru a despărți cele două focuri devoratoare. Privirea sa era atît de întoarsă spre interior, încît îmi dădea impresia că nu ne vedea, dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reprezintă legea"229 Capitolul II Normele morale și normele juridice 2.1. Conceptul de normă și structura sintactică a normelor Pornind de la etimologia cuvântului normă, în limba greacă nomos 1 însemnând ordine, putem spune că normele transformă lumea într-un cosmos organizat, într-o ordine imperativă. "A spune că lumea e un amestec de ordine și haos", scrie Andrei Pleșu, "e tot una cu a spune că lumea e haos, căci nu se poate susține ordinea unui ansamblu ale cărui părți
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
forțele (masă, poziție, viteza) ce acționează asupra tuturor lucrurilor în orice clipă. Acest vis al lui Laplace va fi spulberat abia în 1927, cînd Heisenberg a formulat principiul incertitudinii/ nedeterminării, care definea limitele fizice ale cunoașterii umane privind procesele din cosmos. ¶ John Wilkinson folosește un motor cu aburi într-un furnal; pînă la sfîrșitul secolului vor exista 24 de astfel de furnale în Anglia. Blake avea să invoce adesea "cuptoarele înalte" (furnaces) ale lui Los, ele devenind elemente fundamentale integrate cosmo-mitologiei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simbolice este Urizen, un nemuritor proscris, căzut în dizgrație, care îl personifica atît pe Iehova, cît și forțele rațiunii și ale justiției, ce limitează și înăbușă energiile firești ale sufletului uman. Cărțile profetice prezintă o serie de lupte disputate în cosmos, în istorie și în sufletul uman, între entități ce simbolizează forțele rivale ale rațiunii (Urizen), imaginației (Los), emoției (Luvah), instinctului (Tharmas), ca și spiritul răzvrătirii (Orc). The Book of Los / Cartea lui Los și The Book of Urizen / Cartea lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
leagă pe Urizen de acest soare eteric (materio-spiritual, făcut din particule "subtile", nu încă în totalitate materiale), silindu-l astfel să pornească procesul creației materiale. Astfel, Los creează formă umană arhetipala, Omul Universal că alcătuire fibroasa, identic inițial cu întregul cosmos. Acest cosmos plin de canale pipes sugerează în mod straniu universul einsteinian străbătut pretutindeni de "punți Einstein-Rosen", i.e., mai popular, "găuri de vierme". Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen că Demiurg întunecat. Creatorul nu mai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen de acest soare eteric (materio-spiritual, făcut din particule "subtile", nu încă în totalitate materiale), silindu-l astfel să pornească procesul creației materiale. Astfel, Los creează formă umană arhetipala, Omul Universal că alcătuire fibroasa, identic inițial cu întregul cosmos. Acest cosmos plin de canale pipes sugerează în mod straniu universul einsteinian străbătut pretutindeni de "punți Einstein-Rosen", i.e., mai popular, "găuri de vierme". Apoi, în The Book of Urizen Blake descrie activitatea lui Urizen că Demiurg întunecat. Creatorul nu mai este aici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
către hrană care întreține focul Spiritului, Logosul fizic-spiritual al Tatălui/Tharmas, și către perceperea ansamblului hrănire-înfometare fizică-spirituală; urechea (Los/Urthona-Nord-Auzul): poarta-pragul (Los-Fiul) către perceperea ansamblului psiho-fizic Logos-Tăcere al Tatălui/Tharmas, catre perceperea ansamblului Armonie(Los)-Dizarmonie(Urizen) al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revelația în illo tempore a normelor existenței, astfel încît a respecta legea înseamnă a trăi conform arhetipurilor 110. Durand a subliniat faptul că Rîța la indieni, tao la chinezi și moiră la greci sînt întruchipări ce pregătesc noțiunea preștiințifică de cosmos și concepția modernă științifică a Universului, avînd la bază ideea de lege și schița conștientizării unei rațiuni logice a Universului 111. Blake a introdus în acest sens în Milton numele Bowlahoola pentru ideea de lege, identificînd acest nume cu stomacul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înrobitoare) poate fi învins prin război spiritual, ceea ce Blake și urmărea prin artă și filosofia să. Luptătorul mental al lui Blake este astfel cel angajat într-o întreprindere spirituală prin care participă la "construirea Ierusalimului", i.e. mîntuirea omului și a cosmosului. R. Samuel arată că războiul, ca și revoluția, sînt o legitate în istorie care exercită o dizolvare-fluidizare a formelor închistate, este deci o "treaptă intermediară necesară"129. Cu alte cuvinte, războiul fizic este un pas intermediar prin care formele învechite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]