1,999 matches
-
mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai bune rezultate în fizică sau în chimie. Rezultatele erau totdeauna vizibile; și dacă un șef de lucrări rămânea în urmă, se aflau în urma lui alții, nerăbdători, așteptând la cotitură cel mai mic semn de încetinire a creativității. De fapt, sistemul de conducere putea explica superioritatea științei Troog, pe de o parte, și folosirea ei greșită, pe de altă parte. Pentru că, evident, psihologia si așa-numitele științe sociale, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe roșii, legate cu elastic, din cele cu care își prind fetițele părul. Cu cât culoarul devenea mai întortocheat, cu pereții de pe care acum se scurgea apa în șuvoaie groase, irigând florile palide de licheni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o stalactită cu țeava de metal în interior. Am urcat scările spre parter. Tot holul era plin de lumină. Prin geamurile înguste ale intrării
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că, pe măsură ce înaintam prin coridorul strâmt, lumina, în loc să scadă, sporea, albăstruie, nefirească, venind de nicăieri. După mai multe cotituri am ajuns într-o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțină apă. — Și a doua? — Să înaintăm cât putem de repede, să găsim peștera și să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne aștepte la fiecare cotitură. Bănuiesc că da. — Și s-au dovedit a fi niște trăgători grozavi, iar după spusele lui Mendoza au și puști cu lunetă. — Așa se pare. — Câte peșteri ar putea fi aici ? — Cine știe, dar dacă munții ăștia s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nou aranjament, devine de nerecunoscut. Și Mozart se lasă transformat de Jethro Tull, iar Bernstein e mixat cu Jimi Hendrix și chiar și cu o bucată din genericul de la Dallas. „Totul e Jethro-Tull-izat!“, strigă un tip, încântat la culme. Fiecare cotitură muzicală e primită cu hohote de râs și aplauze cu mâinile ridicate deasupra capetelor. „Vino și aici!“ Bis-ul este cerut aproape cu furie, iar Anderson, pitit după scenă, se întoarce în forță. Apoi, Jethro Tull pleacă în spatele scenei, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
împrejurimi săptămânile viitoare. Aici sunt mulți indivizi care vor să te păcălească, să te atragă în plasă și să te usuce, și e destul de periculos dacă nu cunoști obiceiurile. Sunt foare periculoși. Umblă tot timpul singuri și te așteaptă la cotitură să te înhațe. Li se spune «păianjeni». Eu am auzit vorbe despre ei, da n-am văzut niciodată. La noi nu erau. Săptămâna trecută a fost o inundație foarte nasoală care ne-a ținut două zile printre ziduri, în hrube
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Margaret Atwood, Asasinul orb Ceea ce ne desparte Epistolarul de la Hanu lui Manuc Antract I Bogdan-Alexandru Stănescu Dragă Vasile, deși începusem, în cele din urmă, să discut subiectul meu preferat, și anume Joyce, îmi dau seama că lucrurile vor lua o cotitură cel puțin neașteptată. Din mai multe motive. În primul rând, pentru că observ cum acest schimb de epistole se transformă într-o veritabilă paidee pentru mine... În al doilea rând, datorându-se chiar unei discuții purtate Ădin nou) cu tine, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
aici, dar acolo unde se adună copiii farmecul își face cuib. Către râu, drumul nu mai era scobit, se netezea și devenea întindere, mare, deschisă; se făcea una cu câmpia și cu șerpuirea apei, care, în locul acesta, era plină de cotituri dulci și de vâltori. Femeia venită cu mine ședea undeva, mai încolo de apă; mă lăsa în pace. Eu eram pe buza malului, săltat puțin peste firul apei, la o îndoitură a râului. Apa era limpede, curată, și priveam cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la un exercițiu, la o șaradă, face ca raționamentul să piardă în intensitate și să se transforme într-o formă de obediență, care este și prea ritmică, și prea îngăduitoare față de felul viu în care mișcările gândirii ascultă deseori de cotituri bruște, surprinzătoare. Este ca și cum raționamentul, care pretinde că introduce ceva nou, în orice caz, care aduce cel puțin o descoperire în plus față de momentul anterior lui (pentru că altfel ar fi perfect inutil), ar exclude elementul de surpriză. Și chiar dacă n-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din Deșertul tătarilor, în care ofițerul Giovanni Drogo, întorcându-se la pustiul fortului, după ce i s-a refuzat afectarea în alt loc, își deapănă gândurile: „În tainița sufletului său încearcă chiar o timidă satisfacție pentru faptul că a evitat o cotitură bruscă în viață, că se putea întoarce absolut neschimbat la vechile-i obiceiuri. Și Drogo se leagănă în iluzia unei glorioase revanșe, cu o scadență lungă, crede că mai are încă în față o imensitate de timp disponibil, și renunță
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de fond a Europei, cât și un contrast a două elemente care rezistă unei contopiri. Centaurul, jumătate om, jumătate cal, este imaginea arhaică a Europei, probabil o anamneză a perioadei în care domesticirea calului a adus în viața omului o cotitură profundă, legată de un nou mijloc de locomoție, prima introducere a noțiunii de viteză în treburile omului. Înaintea „centaurizării“, elementul mișcării avea aspect de rapiditate, de fugă pedestră față de mersul obișnuit; dar, aici, piciorul era factorul mișcării. Odată cu calul însă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de atâta ezitare și lipsă de recunoaștere, dar când apare spiritul? Mai trebuie încă să continuăm inventarul? Îl continuăm, că așa cere „piesa“, jocul pe care l-am pus în scenă. Și găsim oare o regulă, o definiție pentru eventuala cotitură pe care o așteptăm, care să reprezinte intrarea în scenă a spiritului, scena însăși devenită spirit? Există o cotitură, invizibilă, înceată: atunci când omul se întoarce spre sine cu tot ce a constatat, utilizat, exploatat și multiplicat, când caută să înțeleagă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că așa cere „piesa“, jocul pe care l-am pus în scenă. Și găsim oare o regulă, o definiție pentru eventuala cotitură pe care o așteptăm, care să reprezinte intrarea în scenă a spiritului, scena însăși devenită spirit? Există o cotitură, invizibilă, înceată: atunci când omul se întoarce spre sine cu tot ce a constatat, utilizat, exploatat și multiplicat, când caută să înțeleagă cum se dispune el interior față de toate acestea. Dar vom putea da și replica mirată: cum așa, toate câștigurile
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întrucât umanitatea lui Isus este întru totul omenească, tot atât de deplină ca umanitate, pe cât este deplină ca divinitate, de o ființă cu Tatăl, natura divină a lui Isus. Isus preia astfel întregul păcătos al naturii umane, dar - și aici urmează o cotitură care are aerul unei „manevre“ - întrucât el, ca persoană, nu este păcătos, poate justifica și șterge toate păcatele omului față de Dumnezeu. Nu putem nega că este vorba în acest proces de mântuire de o construcție de termeni care decurg din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a căpcăunilor, era o plăcere paradiziacă să te lași înghițit și digerat în stomacul inocent al marilor reptile. Sigur că logica aceasta, luată sub aspectul unei succesiuni mecanice de etape, nu funcționează și cere, în mod constant, intervenția unor neașteptate cotituri, apariția marilor surprize și accidente care dau evoluției speciilor un aspect providențial, imprevizibil. Și atunci revine iarăși întrebarea privind originea răului în lume: prin ce fel de cotitură și de surpriză răul, ca realitate pozitivă a conștiinței, își face apariția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de etape, nu funcționează și cere, în mod constant, intervenția unor neașteptate cotituri, apariția marilor surprize și accidente care dau evoluției speciilor un aspect providențial, imprevizibil. Și atunci revine iarăși întrebarea privind originea răului în lume: prin ce fel de cotitură și de surpriză răul, ca realitate pozitivă a conștiinței, își face apariția în lume? Este binele, luat singur, așa de natural „dat“, există oare binele, în mod independent, ca stadiu de puritate și inocență, sau cere el mai curând, ca
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exercită, suntem „prinși“ în lațul lui, fără „scăpare“. Or, în cea mai mare parte a vieții noastre, noi „scăpăm“ de destin, trăim inert, cu obișnuințe, fără risc de complicație. Iar când nu „scăpăm“, când viața ne pune în față o cotitură față de care trebuie să ne arătăm capabili de cotituri, noi dăm de cele mai multe ori vina pe el, pe destin, ca pe ceva ce nu ne aparține. Însă, aici, apare iarăși justificarea necinstită pe care ne-o acordăm deseori nouă înșine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în cea mai mare parte a vieții noastre, noi „scăpăm“ de destin, trăim inert, cu obișnuințe, fără risc de complicație. Iar când nu „scăpăm“, când viața ne pune în față o cotitură față de care trebuie să ne arătăm capabili de cotituri, noi dăm de cele mai multe ori vina pe el, pe destin, ca pe ceva ce nu ne aparține. Însă, aici, apare iarăși justificarea necinstită pe care ne-o acordăm deseori nouă înșine: noi ținem cu tot dinadinsul ca destinul să ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
necunoscut, străin. Deci faptul că în mine s-a deșteptat ideea că pot să plec a fost descoperirea că îmi pot deveni mie însumi străin și că nu voi mai fi sigur pe viitorul meu prescriptibil. S-a petrecut o cotitură importantă, și ea are configurația unei idei. De ce? Vom spune, pentru început, că s-a născut în mine, ca o întrupare, un sens neprevăzut, un sens care se înfiripă și pune stăpânire pe mine; ca și cum s-a format în mine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de a mi schimba peisajul exterior al vieții, acel sens mă frământa nu sub forma voinței, a lui „vreau să plec“, ci sub forma cea mai interioară a prinderii mele înlăuntrul propriei mele vieți: „pot să plec“ avea sensul de cotitură interioară a ideii, o cotitură care nu avea nimic în comun cu afirmația „vreau să plec“. Pentru că eu simțeam că „pot să plec“ exact împotriva lui „vreau să plec“. Mai exact: sensul lui „pot să plec“ se elibera încet-încet de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exterior al vieții, acel sens mă frământa nu sub forma voinței, a lui „vreau să plec“, ci sub forma cea mai interioară a prinderii mele înlăuntrul propriei mele vieți: „pot să plec“ avea sensul de cotitură interioară a ideii, o cotitură care nu avea nimic în comun cu afirmația „vreau să plec“. Pentru că eu simțeam că „pot să plec“ exact împotriva lui „vreau să plec“. Mai exact: sensul lui „pot să plec“ se elibera încet-încet de inerția care mă ținea locului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Partenerul chinez al lui Patty, producătorul, a construit doar pentru ea - pentru această nouă companie - o mașină inventivă de execuție a broderiei, care a contribuit enorm la creșterea producției. Ceea ce a impresionat-o pe Patty a fost nu numai rapida cotitură benefică, dar și tehnologia avansată utilizată pentru realizarea designurilor în sine de care Nat Nast avea nevoie pentru a fi competitivă. Avem aici două companii, una în Statele Unite și cealaltă în China, legate de noile realități ale globalizării - necesitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
granițelor și dezvoltarea capitalismului. Acesta a fost la început aplicat ca un experiment și apoi implementat ca o politică națională. Acest lider a adoptat o viziune pe termen lung pentru poporul său, unica viziune. Acesta a fost un punct de cotitură în istoria Chinei, întrucât în momentul când și-a dat seama că progresul social era generat de proprietatea privată și antreprenoriatul capitalist, Deng a înțeles că o Chină capitalistă ar putea transforma societatea chineză în mai bine. Pag. 303 Investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mergem pe jos până la cofetărie... Ei, unde mergem, spune : la Nestor, la Angelescu ? Și ce preferi azi : indiene sau caroline ? Cobora atât de ușor scara de lemn, încât nici Muti, nici tante Margot n-au auzit-o. Așa că, la ultima cotitură a scării, a putut să se ghemuiască dintr-odată pe trepte, să se ascundă în spatele balustradei și să-și așeze capul pe genunchii osoși, de băiat. Iar ochii i-au rămas pe desenul stucat, aurit al pereților. Lacrimile i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]