1,600 matches
-
Bolintineanu, Călătorii, vol. I, Editura Minerva, București, 1915 ; apud 276, p. 122). Tot „clasica murdărie” și „duhoarea ciumată” sunt semnele distinctive ale unei cârciumi evreiești Într-un text hiperbolic scris de Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei lui Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc” (439, p. 82). Mihail Sadoveanu a descris și el În termeni negativi - Într-o povestire din 1905 - cârciuma ținută de un evreu Într-un sat din Moldova : „Crâșma lui domnu’ Iosub era o șandrama neagră și urâtă, cu niște ferestre chioare și zoioase, și sta pe o coastă, sprijinită În proptele mari de stejar. De-abia sta ; te mirai cum n-o dă vântul jos” (377, p. 99
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pletele băieților cu foarfecele de tuns oi și la „majorarea” șlițurilor exterioare ale fustelor mini ale fetelor. Tot atunci apăruse și celebrul Decret 153, al boschetarilor, care Îi băga la zdup În numai 24 de ore pe cei găsiți prin crâșme În loc de fabrici, uzine și ogoare Îmbelșugate. Viitorul democrat Mihnea Gheorghiu (1919-2011) care pe atunci era un virulent critic al Îmbâcsitei și păcătoasei societăți de consum capitaliste, a scris În „România liberă” nr. 8797 un articol intitulat „Concluzii filozofice” În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă ruptă și șchiopătând de un picior. Aici, la „crâșma” (Can Pau) în termeni românești, ne adunam noi cinci, căci finlandezii, ceilalți „pensionari” ai centrului cultural, nu vorbesc decât engleza, și catalanii nu vor să comunice decât în catalană, franceză, română și esperando. Aici ni se prezintă activitățile satului (aseară
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
muncă, fiindcă actele mele de emigrant nu erau încă în regulă. Ada a insistat să rămân, totuși, la facultate. Și aproape un an de zile, în fiecare lună, în ziua de leafă, mergeam după ore la o cafea, într-o crâșmă mică de lângă Mitropolie, unde Ada îmi dădea jumătate din micul ei salariu de asistentă... Ada a fost, în primul rând, OM! Vreau să înțeleg raționamentul divin pentru care Adei i s-a luat ce-a iubit mai mult - Viața. Ion
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. Într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a propus să stea de pândă. Târziu în noapte, când toată lumea obosită de la muncile agricole dormea, tânărul a venit la cotețul moșului. Moș Dumitru a așteptat și când hoțul a dat să plece de la coteț cu o găină
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
conducere (fișe istorice pentru tratatul de artă a tragerii sforilor la români). Toate acestea se consumau sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mi-a spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă el, un produs uman în ușoară alunecare.” Apropos, îmi mai zice, dacă mă vezi la crâșmă la Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Prim-Pretor Temistocle Prall însoțit de domnul revizor școlar Vasile Buricea. Se dă și ora, ora după care au mai trecut ceva ore de așteptare și, pentru ca totul să fie mai ușor, Vlahuță s-a dus să se răcorească la crâșmă iar hârtiile idem și ele, între ferestrele larg deschise. La intrarea oaspeților mult doriți curentul dintre ferestre și ușă a făcut avioane din hârtiile atât de importante. Ele avioane, notarul cuc și altă pasăre, după cum și-a dat seama și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
instructorul, împreună cu inginerul de la C.A.P.-ul de la Ghiduleasa, însoțiți de primărița nou instalată, au dispărut în timp ce eu „inspectam” curtea primăriei. Când am revenit în birou nu mai era nimeni. Mai târziu aveam să aflu că, după astfel de evenimente, crâșma din centru devenea neîncăpătoare, iar băuturile, oricât de scumpe erau, se epuizau repede. Șefii mergeau la o familie de gospodari, la sediul C.A.P. sau la Cooperația de Consum unde serveau o masă copioasă, pregătită din dispoziția inginerului-șef sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
permitea să fac orice activitate care ar fi putut aduna oamenii într-un cadru decent pentru petrecerea timpului liber. De la județ primeam mereu direcționări, dar aveam și puțină libertate de acțiune în activitatea culturală. În scurt timp, făceam concurență serioasă crâșmei din centrul comunei, care, până mai ieri, fusese singurul loc unde oamenii se puteau aduna. Deosebirea era că aici, la Căminul Cultural, nu se bea. Se cânta, se dansa, se glumea și se legau prietenii. Organizam baluri aproape în fiecare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gros, era tocită, poate nici nu era de aur. Nu am verificat-o. În satul Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei, unde consumau vin spumos și șampanie pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
milițienii să o apere. Să o legăm și să o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i-au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma din centrul comunei noaptea trecută, astfel încât a pus ușurel telefonul în furcă și, târâindu-și piciorul beteag, a ieșit pe ușa pe care a și închis-o ușor de tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai stat preț de o țigară pe banca din curtea primăriei, apoi au plecat. După ei, toată mulțimea adunată în fața primăriei s-a risipit care pe la casele lor, care la crâșma din centrul comunei pentru a discuta ce anume mai aveau de făcut pentru „eliberarea comunei de dușmanii comuniști ai poporului”. Doreau tare mult să se lupte, dar nu aveau cu cine. După plecarea „revoluționarilor”, milițienii au ieșit și ei, asigurându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
această cauză, limba vorbită în Slobozia era limba ruteană, limbă ce a dăinuit până prin anul 1950. Tot cam pe atunci au mai venit și circa 12-20 de familii de nemți, poloni și evrei, care au făcut mori și prăvălii, ori crâșme. Nu mult de la Unirea Principatelor, Cuza a dat ordin pentru reforma administrativă și prin lege, în locul isprăvniciilor și a ocoalelor s-a format satul, unitatea administrativă cea mai mică. Comuna era formată din două sau mai multe sate, fiind prima
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca 20-30 ha de la moșiereasa Enescu, care era văduvă de război, după căpitanul Enescu. Familia Stoleru își deschide o crâșmă și după un timp și-a ridicat o clădire cu etaj, la intersecția străzii principale cu strada ce duce la gară și satul Victoria și la parter deschide un fel de restaurancârciumă, iar alături, Ministerul Justiției ridică un imobil cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu bună știință (acum se zice din necunoaștere) s-au semnat acte pe care trebuie să le respectăm, chit că am fost, cum spune românul, duși cu zăhărelul, ca și în familii nechibzuite unde mama e la clacă, tata la crâșmă, copiii mor de foame. Așa și cu situația din țra noastră. O țară, un județ și chiar o comună trebuie să fie condusă (conduse), să se asigure desfășurarea activităților, a ordinei. Ca peste tot și în comuna Hlipiceni era nevoie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
această cauză, limba vorbită în Slobozia era limba ruteană, limbă ce a dăinuit până prin anul 1950. Tot cam pe atunci au mai venit și circa 12-20 de familii de nemți, poloni și evrei, care au făcut mori și prăvălii, ori crâșme. Nu mult de la Unirea Principatelor, Cuza a dat ordin pentru reforma administrativă și prin lege, în locul isprăvniciilor și a ocoalelor s-a format satul, unitatea administrativă cea mai mică. Comuna era formată din două sau mai multe sate, fiind prima
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca 20-30 ha de la moșiereasa Enescu, care era văduvă de război, după căpitanul Enescu. Familia Stoleru își deschide o crâșmă și după un timp și-a ridicat o clădire cu etaj, la intersecția străzii principale cu strada ce duce la gară și satul Victoria și la parter deschide un fel de restaurancârciumă, iar alături, Ministerul Justiției ridică un imobil cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu bună știință (acum se zice din necunoaștere) s-au semnat acte pe care trebuie să le respectăm, chit că am fost, cum spune românul, duși cu zăhărelul, ca și în familii nechibzuite unde mama e la clacă, tata la crâșmă, copiii mor de foame. Așa și cu situația din țra noastră. O țară, un județ și chiar o comună trebuie să fie condusă (conduse), să se asigure desfășurarea activităților, a ordinei. Ca peste tot și în comuna Hlipiceni era nevoie
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că eu am făcut contravizita în urmă cu o jumătate de oră. Intru, clandestin, la Spital, mă instalez în fața hârtiei, îmi umplu stiloul și gândesc la confabulația care se identifică, direct, cu cotidianul. Când cel din urmă bețivan spune, la crâșmă, înduioșat, că viața lui este un roman, chiar dacă nici el nu crede, are dreptate. * Ninsoarea a transformat peisajul într-un tablou care pare pictat cu meticulozitate, peisaj straniu, un Maagrite, în care prezența este lipsă, iar absența un personaj extravagant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nostru, îmi spune că încăperea este mai săracă, mai tristă... O cunoaște * Peste douăzeci de ani va fi o matroană, rotunjită de bucătăria copioasă, "bazată pe lactate", va aștepta, seara, târziu, să-i vină soțul de la muncă, de la afaceri, de la crâșmă, de la alte femei, mai tinere. (Cele mai fericite neveste sunt urâtele care satisfac lipsa de pretenții estetice ale unui soț, mulțumit cu o gospodină bună). Va avea copii, probleme, va fi slujnică perfectă și, de tânără încă, bunică. Vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nu. Și confabulența nu-i decât o frumoasă greșeală. Nu-i nici în DEX. * Dar pe Strada " La zece mese" toamna este calmă, senină, frumoasă ca un descântec. Au fost zece mese în curtea curată a unuia care deschisese o crâșmă. El își spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spunea cârciumar, ori crâșmar (după cum se nimerea și după vorba clienților). Pe vremea lui nu erau încă baruri și nici barmani; și băuturile erau altele, mai ales vinuri, acrișoare toamna, limpezite iarna, când mesele se adunau în încăperile solide ale crâșmei, podite cu bârne groase de stejar și încheiate, în tavan, cu alte bârne, afumate. Pomenește și Caragiale de "Zece mese". Nu mai este nimic acum, nici crâșma, nici liliacul din curtea cu alei prunduite și boscheți de tuia și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]