3,263 matches
-
ridică.-Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun.Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici nu se crapă ușa bine că motanul se strecură primul în casă. Zâmbi privind în urma lui și se strecură și el fără zgomot urmându-i exemplul.- Tu ești, Nicule?- Da, tată!- Ai venit? Vezi că ai mâncare pe aragaz. E caldă încă. N-
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
palme și nu vă mai mirați, c-așa sunt multe mame, cu fiii lor plecați. sunt palme de vădană în care, deopotrivă, lacrimă și rană, grâul de colivă au ținut-o-n viață. să n-o certați că are palmele crăpate de-o veți vedea prin piață, că vinde-un kil de lapte... priviți aceste palme, pot ele să muncească?!... așa sunt multe mame, ce-abia pot să trăiască... Referință Bibliografică: priviți aceste palme... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIVIȚI ACESTE PALME... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374644_a_375973]
-
ape sunt aruncate - drept ofrande - crini și trandafiri albi. În Panama, se pare, țara în care tradițiile Anului Nou aduc cel mai mare zgomot de pe planetă: locuitorii se întrec în strigăte, fiecare bate în ce nimerește numai că zgomotul să, crape cerurile! Astfel, vor fi alungate relele, ghinioanele și spiritele rele. Vietnamul își începe cu întârziere sărbătorirea Anului Nou - doar la 21 ianuarie sau chiar la 18 februarie, în funcție de an. Vietnamezii cred că în fiecare casă se află un zeu, care
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
albe la tâmplele sale și în mustața decolorată de la tutun, el nu se dezmințea în ce privește look-ul. Când trecea pe drum, lăsa în urma lui un val, ca o briză înțepătoare, de parfum bărbătesc amestecat cu tutun și invidioșii din sat crăpau de necaz, văzându-l trecând țanțoș și zâmbăreț, conștient de valoarea lui. Aseară când se întorcea de la o bere cu prietenii, l-a zărit printre uluci pe Ghiță al lui Moacă, cum se chiora după el. Nu a reușit să
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Mihăiță și Gica. Atunci... se va odihni și el. Acum, sprijinit în baston, oftează și privește-n gol: - Of! Și i-am spus lui Ionică să ia furtunul ăla din mijlocul curții, că-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
cu astupături în gât: N-am... ni...mic...ni-mic...puțin...rău... Mofturi! Termină, bă, buturugă uscată! Lasă lăstarii să... Că ții pământul tot pentru tine. Și casa...și tractorul...și...lasă că mă ocup eu de toate. Tu să crăpi mai repede. Lui moș Ion îi pierise glasul. Scotea numai gâjâituri: hââ...hâ...ââ...â... Stancu s-a enervat și mai tare: Ce tot bolborosești acolo? Mă-njuri, ai? Nu-ți convine ce-ți spun. Grijania mă-tii de boșorog
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Versuri > Iubire > MAI ȚII MINTE, IUBITE? Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mai ții minte, iubite, când ne rostogoleam unul peste altul unul în altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
aripi! Eu l-am văzut. Acum e târziu Sufereai din cauza lipsei de apă Și ți-am dăruit un pahar plin care Să îți potolească setea. Fără să întorci măcar o privire Ai plecat pe un drum către infinit Pământul se crapă Și pașii tăi dispar în cratere mari, Dar ai paharul Cu viață luată de la mine. Te agăți de nicăieri Pentru a ajunge departe Departe în pustiu... Și când se va termina? Când paharul se va goli ? Nu mai am altul
ÎNGERI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369148_a_370477]
-
cap, strigând: - Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de cruce! Elena mai lovi odată cu forță și-n acea clipă se produse o scânteie ca un fulger urmat de o pocnitură asurzitoare și diavolul crapă ca după o explozie și dispăru în pământ. Femeia surprinsă de propria-i acțiune curajoasă și de rezultatul acesteia se retrase înspăimântată în așternut. Se temea că l-a deranjat peste măsură și se va întoarce cu furie împotriva sa
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
aceleași gene, avem toți aceiași vrere, avem toți gânduri comune, doar impulsurile nebune ne întoarnă, ne răstoarnă, sensibilitatea omenească în brutalitatea zdrobitoare, distrugătoare, dezumanizare! Apa o căutăm pe marte, când în desert orice confrate se usucă în sete mare, de crapă și pietrele- neîntelegând echilibrele! Forme noi de a păstra, surplusurile a le depozita, căutăm cu îndârjire burse pentru a licita, iluzorii sfere a ne urca, nu pe trepte, nici imaginare, ci pe durerea, neputința, pierderea, slăbiciunea, umilirea contemporanului frate, ghinionist-neforțos
OGLINDA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369190_a_370519]
-
dizidenții” Pleșu, Blandiana sau Dinescu erau trimiși de ofițerii DIE pe la congrese internaționale în țări capitaliste sau Indonezia să reprezinte cultura oficială de partid comunist. Asta dacă nu venea mașina ambasadei sovietice cu portbagajul plin de icre negre să nu crape unii ”dizidenți” de foame. În 1989 dizidenta Ana Blandiana participa, ne spunea Constantin Barbu, la Congresul mondial de poezie de la Macao din Asia, așa ”rezistenți” ar fi vrut să fie tot poetul român muritor de foame care stătea la coadă
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
Acasa > Redactia > Autori > ADELA EFRIM Autor: Adela Efrim Publicat în: Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dimineți neamputate fii dimineața * gândului meu când ziua se crapă despică șira spinării paralizează zvârcolirea zorilor * ochilor mei când lumina încolțește nopți pârjolește priviri * palmelor mele încorsetate de atingeri ce se sparg la întoarcerea cu fața către răsărituri * fii tu * si niciodată nu îți voi amputa diminețile Adela Efrim Referință
ADELA EFRIM de ADELA EFRIM în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369267_a_370596]
-
până în locul unde nu va mai putea fi strunit și el se va zdrobi?! Din cauza nechibzuinței și necumpătării de care nu ne lecuim în pofida avertismentelor severe primite de la natură, noi, oamenii moderni, am ajuns să ne ucidem sentimentele, să ne crăpăm capetele în vârtejul coborârii și suntem gata-gata să ne spargem casa, această unică planetă ospitalieră cu viața din imensitatea Universului despre care omul știe câte ceva. Suntem pe culmile disperării, dar continuăm să ne credem adevărate minuni ale perfecțiunii și măreției
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
și caracatițe. Cerul se acoperă de spumă, din ea se naște Venera. Ciudatul cântec al incasilor - Vom bea din tigva trădătorului/ din dinții lui vom face coliere/ din oasele lui - flaute/ din pielea lui - tobe/ iar noi vom dansa. Se crapă de ziuă, cerul se desparte tremurător de pământ. În cer nu există asasinate, nici alte păcate. Noah 7 Numărat, judecat, pedepsit, Înot pe spate, voios, O durere din adânc, ... Din care adânc? Nu suntem oare, frunze Sau trestii gânditoare? Adânc
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra Ce-mbie la un timp de reflectare. Trosnește lemnul prins de vâlvătaie, Iar inima-mi vibrează în neștire, Când a aprins Isus în ea văpaie, A pus
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
din nemurire Ne-a dat o haină albă, nouă-n dar. Ne-a pus inel în deget, ce onoare, Din partea unui Fiu de Împărat! Răscumpărați, primit-am noi iertare Și de păcat El ne-a eliberat. E frig afară, gerul crapă piatra Și scârțâie zăpada sub picioare, În limbi de foc e îmbrăcată vatra, Ce-mbie la un timp de reflectare. Și meditez privind în largul zării, Prin ochiul de fereastră albăstruie, Căci nu aș vrea să dau cumva uitării Cât
PRIVIND ÎN LARGUL ZĂRII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374214_a_375543]
-
de la nuntă, am mers în Mamaia, la plajă. Ne-am dezbrăcat, ne-am împăturit costumele lângă noi, ne-am întins pe nisip și am adormit. După câteva ore, costumele erau la locul lor, dar pielea de pe noi avea tendința să crape la fiecare mișcare. În studenție, după câte un iulie-august petrecut în București la practică, îmi venea să turbez. În gară la Constanța, după ce coboram din tren, simțeam imediat că am ajuns acasă, datorită brizei care îmi mângâia fruntea și îmi
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
și a trebuit să înot prin zăpadă până la șosea. Pe la 15-16 ani am primit o bicicletă. Așa cum am învățat singur să înot, tot așa am învățat singur să merg pe bicicletă. Am căzut de câteva ori și ba mi-am crăpat bărbia, ba mi-am julit genunchii. Nici până azi n-am găsit o metodă de a cădea de pe bicicletă fără să mă aleg cu o cicatrice. Doru plecase deja la facultate și, fiind singur, ocupația preferată era să bat litoralul
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
ar fi cu mult mai tristă, mai apăsătoare. O noapte banală întunecată și rece, într-un sat de pescari aflat undeva, la malul unei ape, devine magică atunci când, odată cu un fulger alb căzut din cer, într-o poiană, din pământul crăpat de acel fulger apare nici mai mult nici mai puțin decât un înger imaculat . Acesta nu prea înțelege nici cum, dar nici de ce ar fi coborât din cer. El face efortul de a-și aminti de ce se află acolo. Sus
LUCIAN DUMBRAVĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378630_a_379959]
-
împărțit ispitele ascunse până acum, până aici, o lampă aprinsă ca o iluzie ți-a luminat fața frumoasă, nu mi-am strunit dorința și de-atunci te beau fără saț privire de cer, de iarbă, de cărbune sau de cafea, crăpând zorii cu toată confuzia compactă a dorințelor mele ascunse. Referință Bibliografică: Portret / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1755, Anul V, 21 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PORTRET de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378669_a_379998]
-
femeie în adevăratul sens al cuvântului. - Începem cu ținuta. Să nu te mai văd cu pantaloni, dragă! Pe vremuri femeile care purtau pantaloni erau arse pe rug. - Nici chiar așa! - Ascultă ce-ți spun! - Cleo, e miezul iernii, o să-mi crape genunchii de frig de acasă până la birou. - Dragă, ești femeie! - Și trebuie să sufăr ca să arăt asta? Mă privea cu o expresie pe care eu una nu voiam să o asociez cu dezgustul dar, zău, altă corelație nu mi se
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
viscolul acesta. - Nu este vreo regulă care să interzică unei lady să iasă pe viscol? - Ei, flutură din genele salvate, ai recunoscut singură, și nu odată, că nu ești o lady. - E un frig de se aude până aici cum crapă dalele de piatră din curte. - Exagerezi! Ia o haină pe tine la repezeală și într-un minut ești înapoi. - Parcă ai spus că este dizgrațios să te grăbești și să faci pași mari. - În pantaloni nu se vede. Dacă ai
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
doi un milion opt sute... un milion... un... iar am uitat câți neuroni kamikaze s-au dus e molimă să nu te superi iar că îți scriu pe fugă e furtună în largul regretelor și un cutremur de 8 mi-a crăpat epifiza tocmai la tine se anunță și un tsunami botezat alzheimer de un mucalit care te-a iubit înaintea mea uite vine primul val al doilea al treilea cred că voi începe altă numărătoare de întuneric pe degete pe lacrimi
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
milion opt sute două zeci și doiun milion opt sute...un milion...un...iar am uitat câți neuroni kamikaze s-au duse molimăsă nu te superi iar că îți scriu pe fugăe furtună în largul regretelorși un cutremur de 8 mi-a crăpat epifiza tocmai la tinese anunță și un tsunamibotezat alzheimer de un mucalit care te-a iubit înaintea meauite vine primul valal doileaal treileacred că voi începe altă numărătoare de întunericpe degete pe lacrimiunupatruzeceieri am îngropat mai mult de jumătate din
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]