3,198 matches
-
poate încărunțit - care îi aburește fruntea pleșuvă. Lanțul ceasornicului cu capace se petrece de la un buzunar al vestei la celălalt, unde se prinde de vârful creionului mecanic. Redingota și-a îmbrăcat-o corect, n-are însă nici gulerul pus, nici cravata. Pe gheridon, în dreptul lui, o tabacheră de tutun, un țigaret încrustat cu fildeș, un coupe papier tot de fildeș, minuțios lucrat ; imediat alături, un Papierkorb și o pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maman a mers înainte de plecare cu el la Aux Quatres Saisons, pe strada Vămii, îmbrăcându-l din cap până în picioare - o garderobă pusă la punct și pentru sezonul cald, și pentru cel rece -, atunci ? Privirea cercetătoare trece încă o dată de la cravata de mătase neagră, înnodată în fundă, până la ghetele moi cu bizețuri, din care ies ciorapii, la fel de gălbui ca și mănușile. Ce-i lipsește deci ca să fie asemeni celorlalți tineri de aici, moda să fi mers mai departe ? Cupa hainelor să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesor. Îl privește mai destins pe neastâmpăratul său musafir... Iată-l, elegant cât poate fi unul ca el, cu acest costum nisipiu pe care a declarat că abia în această după-amiază l-a scos de la croitor ! Costum nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colo, lupu ! Madam Cristide ! Și tot cu demiul de i l-am întors io și i-am făcut eșarfă, că ce m-a-nebunit de cap, fă-mi și fă-mi, madam Delcă, eșarfă, că ce bine mi-a venit mie cu cravate și cu eșarfe ! Hai, înnădește, ia de colo, pune colo, fă ce știi dumneata, numa mie să mi scoți la demiu eșarfă ! Și i-am scos-o, că altfel mai scăpam de Nebună ? Tot cu eșarfa, tot cu pălăria cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rând teoria rolului de tip ierarhizat a fost criticată pentru avantajarea bărbaților, scala MSCS cuprinzând itemi care descriu roluri de tip masculin, asigurând scoruri mai ridicate pentru respondenții bărbați: a juca golf, a participa la concursuri de atletism, a purta cravată, a face pantofii etc. Deși Miner respinge toate aceste critici invocând studiile proprii sau cele conduse de alți cercetători, este cert faptul că cele patru teorii au o slabă prezență în literatura de specialitate. Cauzele pot fi localizate la nivelul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele costume, bine croite, ale lui Greg (nu purta niciodată pantaloni „de gata“ sau blugi), hainele de seară, lucioase, cămășile fantezi, unele cu dantelă. Și o mie de cravate de mătase. Și rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate din acel poliester ușor ca fulgul, cum ar fi bumbacul înălțat la ceruri. Tom își trecu degetele peste câteva dintre rochii și oftă. Își spuse că aceste superbe toalete nu reprezintă, desigur, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios, uitându-se la Alex și arătându-și dinții pătrați, distanțați. Era mai curând un rânjet decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai vizitat. Poate că ar fi mai înțelept să nu te duci. Ba mă duc! Mă duc chiar acum! Ar trebui să te bărbierești. Tom alergă în baie, se bărbieri cu grijă și își pieptănă pletele, — Și pune-ți o cravată. Emma îl urmărea prin ușa deschisă a sălii de baie și Tom îi vedea vechea, familiara expresie ironică, zeflemitoare. Se întoarse și veni la el, punându-i brațele pe după gât. — Emma, bine, dacă nu vrei să vorbim, n-o să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
A fost un hapax legomenon. — Un ce? Ceva ce se întâmplă numai o singură dată. — Cum ar fi nașterea lui Iisus Hristos? — Nu fi așa de tembel... — Ei, bine, lumea poate fi schimbată. — Of, Doamne, gata, taci! Și puneți o cravată. Tom își găsi o cravată. Crezi c-ar trebui să-mi lustruiesc și pantofii? Nu. Doar nu te duci în vizită la Dumnezeu. Nu? Vrei să mă conduci până acolo? Nu. Șterge-o! Când Tom McCaffrey ajunse la ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Un ce? Ceva ce se întâmplă numai o singură dată. — Cum ar fi nașterea lui Iisus Hristos? — Nu fi așa de tembel... — Ei, bine, lumea poate fi schimbată. — Of, Doamne, gata, taci! Și puneți o cravată. Tom își găsi o cravată. Crezi c-ar trebui să-mi lustruiesc și pantofii? Nu. Doar nu te duci în vizită la Dumnezeu. Nu? Vrei să mă conduci până acolo? Nu. Șterge-o! Când Tom McCaffrey ajunse la ușa lui John Robert Rozanov, se montase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
privea întotdeauna din același loc și în aceeași direcție. Și tatăl lui Emma era prezent. Un portret al său, atârnat pe perete (executat de un coleg de studenție de la colegiul Trinity), îl arăta adolescent, dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucru, căci pentru mine a sluji regimul și ideologia comunistă reprezintă ceva contra naturii mele. De mic am fost rebel contra acestei ideologii, iar prima lecție mi-a dat-o tatăl meu când m-am întors acasă purtând la gât cravata de pionier. Era primăvară și prin curte alerga voios vițelul de la vaca noastră. Imediat ce m-a văzut cu cravata la gât, tata s-a apropiat de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
rebel contra acestei ideologii, iar prima lecție mi-a dat-o tatăl meu când m-am întors acasă purtând la gât cravata de pionier. Era primăvară și prin curte alerga voios vițelul de la vaca noastră. Imediat ce m-a văzut cu cravata la gât, tata s-a apropiat de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât și a legat-o de gâtul vițelului, spunându-mi răspicat: asta este pentru el, nu pentru tine
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cravata de pionier. Era primăvară și prin curte alerga voios vițelul de la vaca noastră. Imediat ce m-a văzut cu cravata la gât, tata s-a apropiat de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât și a legat-o de gâtul vițelului, spunându-mi răspicat: asta este pentru el, nu pentru tine! Atât timp am purtat eu frumoasa cravată de pionier, de la școală până acasă. De fapt, și pentru mine ca și pentru
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât și a legat-o de gâtul vițelului, spunându-mi răspicat: asta este pentru el, nu pentru tine! Atât timp am purtat eu frumoasa cravată de pionier, de la școală până acasă. De fapt, și pentru mine ca și pentru părinți, tot comunismul a fost un corp străin pe care nu l-au acceptat niciodată, nici în gândurile și nici în viața noastră. Mai târziu, când
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Aplecat servil către domnul Panciu, Chițu observă jegul lucios de la îndoitura reverelor. Profesorul poartă un costum bleumarin cu dungulițe albe, la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și o scoate seara de după gât. Un ștreang de cravată! Mazilu și-a luat inima în dinți și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar și așa, fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la două rânduri. Se gândește că le va spune celorlalți amănuntul ăsta. Și o să mai adauge: La fel de slinoasă e și cravata. Se vede că n-o dezleagă niciodată. Doar slăbește nodul și o scoate seara de după gât. Un ștreang de cravată! Mazilu și-a luat inima în dinți și s-a apropiat și el de masa profesorului, chiar și așa, fără haină de chelner. Spune și el pe un ton batjocoritor-servil, imitându-și camaradul: Colegul meu are dreptate. Dacă nu doriți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum întrerupem, pentru o știre de ultimă oră: „a deraiat un tramvai în București”. Fusese un voluntar special - Voluntar român de nevoie. Dispută Doi nebuni s-au întâlnit pe stradă Și cu mare interes se cercetau: În maiou și cu cravată primul, Celălalt pe umeri cu-n sacou. Cu-n mâner fără de geantă-n mână, Celălalt în coș cu-n singur ou, Au pornit la râs unul la altul, Fiecare dându-se erou. Trecătorii nu intrau în horă, Dar zâmbeau cu-ngăduință-arar
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
l-o fi depus la vreo bancă. Apropos, domnule, cum îl purtați? Ce să port? Părul. Îl port în cutie, să nu se piardă. Aha. Ca pe card. Cec la purtător. Mitzy, pas alergător! îl iei pe dânsu, îi pui cravată, dungă la blugi, fond de ten, pastă antirid și-l aduci înapoi rapid, că se filmează. Și cu părul ce facem? Piaptănă-l dar neapărat cu o cărare la mijloc. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor sunteți în direct cu primăria. Audiențe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rău dar singura mea salvare e primarul. De-aia am și venit de-o lună zi de zi, ca să nu-l pierd. Apropos, dânsu e în birou sau e iarăși în străinătate? Sunteți de-a dreptul formidabil.Aveți nu numai cravată dar și intuiție. Dânsul tocmai învață intens dialectul bumbu, pentru întîlnirea la nivel foarte înalt cu vorbitorii acestei limbi Și, mă rog, de ce ziceți că-i la nivel atât de înalt ? Păi, în primul rând fiindcă va avea loc în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
își scria discursul, Robespierre a fost întins pe o masă cu o cutie de brad drept pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a zbura la fapte? Mi-am ascuțit deci armele cu care trebuia să încep lupta, am făcut toate pregătirile încet, pe îndelete. Tocmai îmi comandasem un costum de haine și m-am grăbit să-l scot. Mi-am cumpărat cămăși, cravate, o pălărie "Borsalino", în fine, de toate. Evident, n-ajunge să fii doar bine îmbrăcat, dar ajută când ești, e o armă cu care pleci la luptă. De aci înainte ori de câte ori întîlneam pe Mihaela o salutam, zîmbindu-i cu înțeles. Ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înțelegi, absolut nimic! ― De ce ești atât de rău? Am ridicat din umeri. Ce aș fi putut să-i răspund? După o nouă tăcere, Mihaela se apropie de mine și, cu gesturi tandre, îmi șterse ochii, îmi aranjă părul, îmi potrivi cravata. Am lăsat-o să facă ce voia sau, mai bine zis, n-am avut tăria a-o împiedic. După ce isprăvi cu dichisul am întrebat-o: ― Acum pot să plec? ― Cum vrei! Aș mai fi rămas (o, cum aș fi rămas
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un semn, cât de mic, o încurajare, un da nerostit. Tăceam înghețat și-mi era teamă să nu-i vorbească chiar tăcerea mea. Atunci Mihaela, reprimîndu-și dureros simțirea, recurse in-conștient la un compromis. ― Uite, ți s-a desfăcut nodul de la cravată... Și cu mâinile tremurânde, agitată, încurcîndu-se și roșind de neobișnuita ei neîndemînare, încercă să-mi înnoade cravata. Apoi fugi și nu știu dacă fugea de mine sau de ea... A doua zi, Alexa veni la minister cu noaptea-n cap
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]