4,763 matches
-
ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde, Însângerând adânc și unde. Iar ea îi trimitea spre maluri, Iubiri pe crestele de valuri. Ascult frumoasa alintare A apei către dragu-i soare. Surprind apoi un gând hai-hui, Este amanta astrului! În următoarea dimineață, Albastru-i strălucind pe față, Mă-ncredințează că-l iubește Și până-n noapte îl dorește. Iar, de vre-un
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
îți scuturiUitari și regrete-n paradis , Pe aripi ucise de fluturiTe joci orbește cu tainicul vis ...gabrielaenerusu... XXVIII. MAI SUNT, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Mai sunt Gândul închis în clipa ce revine Creste-n derivă că o floare , Ca o pasăre te-ai rătăcit în mine Cu aripi rănite încercând să zboare. Mai sunt aici ,de m-ai putea vedea O lacrima neștearsa în inima ta ... Și-am îndrăznit să-ți învălui că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ASCULTĂ! Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ascultă! Ascultă! Auzi cum cânta vântul alături de cocori, când zbaterea îi este zadarnică, pe piscuri și pe creste? Ascultă! Mai știi cum cânta marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Ascultă! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Ascultă! Șoptește raza lunii
ASCULTĂ! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375748_a_377077]
-
nalta către soare Boboc de floare dalba, să infloreasca-n vise. S-astearna verde crud pe-a timpului cărare Când se-ofilesc pe tâmple frunze de brumă atinse. Să cânt pe stânci, sfioasa, ca șoaptă de izvor Ce murmura pe creste, cu note diafane. Și triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal de roua, tivit pe fir de iarbă Să se rasfranga-n mine seninul cel senin, Să picur lin pământul
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
ningă iar cu floare de salcâm Și viscolul de flori să-mbrățișeze zarea, Să cadă mantie de flori pe caldarâm Și-n ochii doritori să picure încântarea. Aștept să cânte vântul vesel printre crengi Iar glasul lui să treacă peste creste Să se întoarcă-acasă, în stol, cocori pribegi Ce-au rătăcit o vreme, trăind altă poveste.. Aștept să se cunune în zori bobul de rouă Cu firavă petală a florilor de mai. Să se-oglindească-n ape un cer cu haină nouă, Pe
AŞTEPT de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375769_a_377098]
-
Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despică reci cătușe. Se prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate o poveste când fulgerele oarbe gâlceava iscă-n nor. Cuprinsă-i inserarea de-o-nfiorare mută, ning stelele cu raze ascunse printre cetini. Pe-acoperișul lumii, amurgul se sărută cu zvăpăiată
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
porți prin locuri neștiute, Mă culci pe fir de iarbă sau mă ridici spre cer. Pe frunte-mi pui cununi de sentimente mute Și-n somn presari doar vise care în zori, nu pier. În gândul tău, m-ademenesti spre creste-nzapezite, Pe-a muntelui cărare să alergăm senini, că doi copii Si-acolo sus, pe culmi învăluite în gânduri nesfârșite Din cioburi regăsite să întregim clepsidra inimii.. În gândul tău, un scut îmi faci din brațe doritoare Si-ai vrea
ÎN GÂNDUL TAU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375771_a_377100]
-
poate ucide! Cineva m-a „ademenit” într-un vis, ca din întâmplare, și fără prea multă osteneală a înflorit într-o singură zbatere de pleoapă. Eu adunam neliniștea din ticăitul secundei și o purtam în privire, tot mai sus, spre crestele înalte ale zilei. Îmi deschideam inima - petală cu petală- și mă întrebam, de mă iubește, nu mă iubește... și-a început ploaia! C'est la vie! Tu erai o filă din calendar așteptând să te ascunzi în prima înserare. Eu
ȘI DRAGOSTEA... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379250_a_380579]
-
crescut! În biserică, Ioana mireasă...Bubuit de tunuri...tranșee...Crimea...o explozie...îi zboară schijele pe la urechi...Cotul Donului...ger cumplit, noaptea senină...stelele se scurg ca niște lacrimi...și totuși aleargă... aleargă...în munții Carpați, ca o ciută pe creste...așchii de stăncă zboară pe la urechi...pace, pace, trag toți cu pușca spre cer ca hăbăucii...De ce nu obosește, dacă merge pe jos de atâta timp? Se simte ușor ca un fulg...de ce? Ah, cum mai strălucesc ochii Ioanei!..de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
zăvoi,/ Mi-e dor de glasu-ți dulce, mamă.( Trec anii). * Copilăria este adesea evocată, acest tărâm de basm unde sufletul nu cunoaște cernerea timpului. Aici totul este plin de vigoare, toate visele prind aripi, ” Să văd cum visul urcă înspre creste!”, nimic nu poate tulbura plenitudinea clipei și, călătorind cu gândul ”prin alte galaxii”..., ” Cu luna ai putea să te-nsoțești / Mergând spre întâlnirea-i efemeră; / Chiar de îți pare că te amăgești, / Copil fiind nu ai nici o barieră.” ( Copil fiind...). Dispunând
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
ciripeau încontinuu, sâcâitor, și nu se mai astâmpărau din drăgăluit. Berzele se întorseseră la cuiburile lor, iar cucii virili, topiți după dragoste, întrecându-se în a-și ademeni „amantele”, cântau cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându-le: pup, pup, pup. Câtă poezie!... După un post lung în care consumasem, prin alternanță, doar mâncare gătită din fasole, bob, mazăre, poame (fructe uscate, fierte), varză acră, sfeclă și zeamă de varză
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Zarzării, Caișii și Cireșii sunt Magii Primăverii împodobiți cu straie de nuntă alcătuind suita princiară pentru a-L întâmpina pe MIRELE CERESC. Tot văzduhul se umple de cer, de lumină, de sărbătoare, de cântec, de smirnă și de bucurie. Dincolo de crestele munților, cerul începe să se înroșească de emoție, iar luna ca o sferă de aur abia trezită din culcușul ei sidefiu începe să clipească și ridicându-se își aruncă faldurile de borangic peste mirificele cetini de brad, ce împăștie peste
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
argint. Sufletu-mi însetat de un dor de iubire nebun emitea dorințe spre tine, pe fire de gând căutând în adâncuri de genuni infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
uluire. Apoi, într-un joc de raze au început să apară diverse imagini de necrezut și totul sub ochii lui. Pragmatismul începea să se topească odată cu imaginile care apăreau. Bine că filma ! Extraordinar ... „ cubul” se luminase puternic si se vedeau creste de munți, apoi pe o culme ce domina platoul, o stâncă aparte străjuia proiectându-se pe cerul înstelat. Și iată că dintre stele, era una ce părea că se face din ce în ce mai mare, iar o rază se fixase pe stâncă și
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
țeasă un covor Dintr-un fir de in ușor... Pe un munte gârbovit Iarna șade într-o rână, Cu zăpezile pe mână, Soarele le-a mai topit. Baba Dochia își poartă An de an aceiași soartă, Mână turma sus pe creste Și-a rămas doar o poveste. foto sursa internet 25.02.2017 Camelia Cristea Referință Bibliografică: O poveste / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Cristea : Toate
O POVESTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369227_a_370556]
-
păduri tu te sprijini de cer Și în suflul de verde moartea pleacă stingher, Arzi buchete în suflet, le respiri tineresc, Și albești întuneric, focu-acesta-i firesc. Dintre tot și nimic ești eterna poveste, Planul tău la iubire optimist suie-n creste, Tu ești vergura vieții, lin mai cântă vioara, Ești din muguri iubito, vreau să-ți gust primăvara! Referință Bibliografică: Drag de primăvară / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1919, Anul VI, 02 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DRAG DE PRIMĂVARĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369241_a_370570]
-
de o clipă. Conturul păcii noastre, ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte. O lebădă cântă o singură dată, apoi lasă inima cuvântului într-un sunet. Conturul larmei noastre, ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor. Tăcută, forma revoltei noastre se destramă. Rodește neroditul dintr-o sămânță. Pasărea sensurilor zbucnește. Libertatea în a fi cunoaște și forma, și neforma, și tăcutul, și, mai ales, netăcutul nenăscutului, când născutul râde lui
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre. Citește mai mult
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag.Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea.Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe tărâmul trăiniciei, de tornade. Miezul perechii urcate e răsucit, plimbat și dansat, lăsat cuibului pregătit pentru el, printre astre.... Abonare la articolele
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
mișcare, în totala, minunata detașare. O să mă întrebați: cum? Când doare atât de tare! Întindeți mâinile, cât mai sus, acolo ne întâlnim toți, ca și crengile pădurii celei mari, ce indiferent de vreme rămân unite, neclintite, drepte, răsfirate. Ca și crestele inzăpezite ce cheamă și mângâie, înaltul, neîmblânzitul zbor, minunata noastră eliberare atunci când avem curajul să urcăm poteca, găsim stânca ce ne susține, cerul ce ne mângâie și aripile visului din trăire! Referință Bibliografică: Prezent / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PREZENT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374217_a_375546]
-
cheamă și nu știu spre ce vis să mă-ndrept. A mea inimă, fără vreo teamă , ca un codru-îmi foșnește în piept. De la capăt nu am nicio veste. Fericit îmi port pașii pe-un drum care vrea să aburce spre creste prin acest, plin de farmec, acum. Sunt convins,simt în mine că încă am destul când și cum și de ce și chiar dacă aș sta sub o stâncă nu voi spune nicicând: Asta e!... 17 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică
SURÂS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374302_a_375631]
-
ștreang strănutând cu mucii atârnați, inestetic, până-n brâu. Nasol! Situația mi se pare teribil de amuzantă, însă nu prea râd deoarece mă cuprind niște aduceri aminte din vremuri pe care le credeam de mult uitate. Acelea din anii când purtam creastă de cocoș, pantaloni strâmți și pantofi ortopedici, convins fiind că prezența mea în războiul din Vietnam, sau alături de idealistul Che Guevara este absolut indispensabilă, iar părinții mei erau niște bieți conservatori retrograzi pentru că nu înțelegeau problematica eliberării Africii de sub regimul
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
Din ce în ce mai săraci material, românilor le-au mai rămas doar bogăția spirituală”, etc. Nicholas Buda este nu doar un scriitor și jurnalist talentat ci și un româno-american, un moț și ardelean foarte patriot, care crede în destinul istoric al românilor din creasta Carpaților, încinși cu brâul milenar al Dunării și binecuvântați cu sărutul tainic al Mării Negre. (MARIAN PETRUȚA, Președinte North American Romanian Press Association, Chicago, Statele Unite ale Americii) COLECȚIA LIRIK ***1. DEBUT EDITORIAL: LEPPA NICOLE (Adjud, Vrancea): LACRIMI DE STELE (versuri, A5
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a eului presupune combustia, pasiunea trăirii transpusă într-un câmp semantic profund metaforizat: „Se sparge Tăcerea, departe e visul, porunca fântânii e-ndeplinită, săbii de foc se vântură-n aer, pajiștea toată-i de somn cotropită...” Geografia
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
mele pe talpă ți-a crestat, Sărutul de sub maluri de caldă-îmbrățișare Și cum te poartă viața, perfid, neașteptat, Iubita mea, ai grijă pe unde-ți faci cărare! Și grâul tău în palme, l-am semănat arzând, Sub patimi și sub creste de dor și-încrâncenare Și te-am purtat pe brațe și te-am văzut plângând, Sub cercul ce se-închide, iubito, cu mirare! Referință Bibliografică: Sub cercul ce se-închide / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2309, Anul
SUB CERCUL CE SE-ÎNCHIDE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377708_a_379037]