4,293 matches
-
încălca legea tribului axona încă mă mai șoca. — Când eram de vârsta ta, am mers în oraș, a spus ea. Și am ascultat la fereastra unui loc unde se mânca. Acolo se găsea o mașinărie cântătoare. Cânta ceva despre o creatură deșteaptă și pusă pe șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vârsta ta, am mers în oraș, a spus ea. Și am ascultat la fereastra unui loc unde se mânca. Acolo se găsea o mașinărie cântătoare. Cânta ceva despre o creatură deșteaptă și pusă pe șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum ai scăpat de Demonii învolburați? Ea a dat din cap. — Ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea lui certitudinea absolută și frica paralizantă că acest bătrân șef de trib întunecat, cu nas coroiat și capul împodobit cu pene, era chiar încarnarea zeului Axona. Și, dată fiind dimensiunea creaturii, adevărul însemna ceea ce credea Vultur-în-Zbor. Zeul Axona s-a ridicat de pe scăunel. Discipolul său și-a continuat cântarea până când zeul l-a întrerupt cu un gest scurt. Era un om destul de scund, dar privirea aprigă a ochilor săi crunți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a aruncat mantia. Stăpânirea de sine a lui Vultur-în-Zbor a primit din nou o lovitură puternică. Se privea în ochi pe el însuși. Ochii lui - dar o reprezentare modificată prost a lui însuși. Corpul era identic; și, ca și Vultur-în-Zbor, creatura purta o singură pană în păr, dar restul veșmintelor erau cu totul diferite. Pe deasupra pieptului gol purta o jachetă în dungi la un singur rând de nasturi. Pielea îi era cadaveric de albă. în jurul mijlocului avea un șir de mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o travestire a propriei voci. — Vino, Născut-din-Moarte, îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un topor ușor sau un tomahawk. în mâna stângă avea o pușcă. Vultur-în-Zbor n-avea nici o îndoială că era încărcată. Mai știa și că el era complet neînarmat. — Vino, Născut-din-Moarte, spunea batjocoritor vocea Axonei. Nu vrei să-l înfrunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și, aparent, primind răspunsuri. î„Vocea“ gorfului poate fi auzită doar de ființa căreia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea? Elfrida a fost într-o dispoziție neobișnuit de proastă cât a ținut drumul către casă. Vultur-în-Zbor s-a simțit aproape la fel de epuizat de cea de-a doua noapte petrecută în K cum fusese și după cea dintâi. Insecte mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena era pregătită. TREIZECI ȘI NOUĂ Măgarul familiei Gribb, poate cel mai ascultător și cel mai puțin încăpățânat măgar din câți au existat vreodată, mergea serios de-a lungul Drumului Pietruit, în spinare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Liv este. Trebuie să mărturisesc că, până la Trandafir, n-am fost niciodată ceea ce s-ar putea numi un gigant sexual. Pentru dotarea mea ar fi mai potrivit termenul de pigmeu. Nu am dat vina pe doamne, drăguțele de ele, dulci creaturi cu fundulețe și țâțișoare. Cine ar vrea să fie storcoșită sub mine? Trandafirul mi-a dat încredere. Am călătorit spre lumi noi, unde bărbații grași erau la fel de căutați ca și doamnele rubensiene. Eu, Virgil, spaima țâțelor, un sex-simbol! Remarcabil. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Pe piedestalele micuțe din jurul încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pereți stăteau agățate portrete de păsări, un dezmăț naturalist păsărilor, o bogăție uluitoare de capete de zburătoare, altele reale, unele imaginare, așezate pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci nu era de mirare că îi purta pică fratelui ei pentru că ajunsese până aici. Ea n-ar fi vrut să-l împartă pe Grimus cu nimeni. Grimus, la rândul lui, o trată pe toată durata cinei ca pe o creatură subumană, o ființă demnă de dispreț, iar Vultur-în-Zbor se trezi că începe să-l displacă pe ciudatul și misteriosul bărbat. Acesta îi spuse Mediei: — Trebuie să te felicit pentru tăria ta. Dar mă tem pentru tine. Vultur-în-Zbor, tu nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apropiată a celor două cuvinte, Deggle și devil î„drac“ în engl.). Joc de cuvinte. în limba engleză Abisinia se pronunță aproximativ la fel cu structura I’ll be seeing ya î„Pe curând“). Pasărea roc sau rukh este o creatură legendară din cultura persană, considerată adesea o variantă a păsării simurg. Despre ea se spune că era albă și atât de mare, încât putea duce în gheare un elefant. Pasăre legendară din mitologia persană. Pasăre solară indiană, regina tuturor păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel mai important lucru din univers. Jacinta nu Îi spuse niciodată Penélopei că o iubea. Doica știa că cine iubește cu adevărat iubește În tăcere, cu fapte și niciodată cu vorbe. În taină, Jacinta o disprețuia pe doamna Aldaya, acea creatură vanitoasă și goală pe dinăuntru care Îmbătrînea pe coridoarele casei sub povara bijuteriilor cu care soțul ei, ce ancora În alte porturi de ani de zile, Îi Închidea gura. O ura fiindcă, dintre toate femeile, Dumnezeu o alesese tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tomuș, Opera lui I. L. Caragiale, București, Editura Minerva, 1977, p. 264. footnote>, având un gând pe care-l poate transforma în realitate - „soluția pirostriilor”. Referindu-se la tehnica de realizare a acestor personaje, Mircea Tomuș arată că celor două „jelnice creaturi” li s-a degradat și numele, care seamănă mai mult cu o poreclă, sau porecla a înlocuit numele; li s-a degradat și condiția civilă, nu mai sunt căsătoriți ci practică o tulbure stare de concubinaj, de „amantlâc”38. În
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
estetică a frumosului clasic a fost subminată de “estetica expresivului”, de abaterea de la principiile clarității formelor și disciplinei compoziționale tradiționale. În privința antinomiei frumos/urât sunt bine cunoscute părerile lui Platon și Aristotel. După Platon, frumusețea nu se găsește nici în creaturi, nici în picturile care le reproduc, ci în figurile geometrice. Dar dacă principiul artei constă în imitație, Aristotel a concluzionat că opera de artă reproduce atât lucrurile frumoase cât și pe cele urâte: “Lucrurile pe care în natură nu le
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din care părea că auzi vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și dedesubtul picioarelor lor, alte chipuri și alte membre
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
umane, părți organice fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe aripi, pe mandibule sau labe sau alte părți ale pământescului lor trup, cu sămânța lui Oliver. Dar nu numai trupul, ci și sufletul nevăzut al tuturor acestor creaturi fusese marcat, măcar simbolic, de viforul de pistrui al masterandului, ce plutea peste dealuri și lunci și În Întreg spațiu cosmic, În căutarea crinilor sălbatici Înfloriți cândva pe câmpul biblic. Crinii erau de negăsit. Consecințele acestor acte au fost dezastruoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și mâini ce băteau alba-neagra pe podea, la picioarele lui Lawrence. Ca să-și bată joc de el, Oliver, profitând de o clipă de neatenție a celor din jur, lăsase zarurile Însărcinate cu sămânța sa. Nici Satanovski, nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ducea veacul fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel al oamenilor de acțiune; nu-i vorbise de abstracțiuni, de picioare metrice sau de balade, dar e posibil ca În curtea doctorului Perjovski să fi existat și astfel de creaturi... La Început, abstracțiunile apăreau sub formă de insecte bâzâind deasupra scaunelor și a mesei. Noimann părea că nici nu le bagă În seamă. Dar cifrele Își agitau elitrele, scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann să toarne băutură-n el. Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
delicatețe abdomenul; senzația era destul de plăcută, confortabilă. Pielea sa albă nu simțea pericolul unei imixtiuni de-afară. Chiar dacă l-ar fi Înțepat cineva, prin halat s-ar fi scurs câteva picături de sânge... Despre ce fel de lichid vorbea această creatură? „Aveți un spirit de observație cât se poate de acut”, glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar și pereții ăștia sunt clădiți din cărămizi de apă...” „Exact”, spuse celălalt. „Din apă minerală amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]