8,264 matches
-
printre stele De-atâtea ori pe spate mă furnică Că tu ești fiica visurilor mele Tu tristă să nu fii, fetița tatei Și dorul rău nicicând să nu te-ajungă Tu vei pluti mereu pe luciul apei Iar norii cu cristal or să te plângă Sunt tatăl tău, așa eu voi rămâne Să nu te îndoiești de vorba asta Mă strigă azi, și voi ajunge mâine Chiar dacă-n spate m-ar lovi năpasta Îmi iau puterea numai de la lună Dar tu
DRAGOSTE DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370707_a_372036]
-
și al doilea, poartă numele de ,,Întunericul adevărului,, . În referința Domniei Sale, Dr. Mihai Frunză, frumos a scris: ,, Am stat puțin pe gânduri și mi-am răspuns clar, răspicat și ordonat; aforism înseamnă: frumusețe, gândire profundă, grăunte de filozofie, limpezime de cristal, cultură... ,, În primul tablou, Alexandra Mihalache nu dorește să inoveze ceva, ci mai curând să-și exprime modalitatea ei artistică, mai rar întâlnită la cei care scriu în ziua de astăzi, ce se pare simplă la înfățișare, însă în schimb
ÎNTRE EXPRESIE ȘI ADEVĂR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370737_a_372066]
-
înseamnă să zbori, vei merge întotdeauna pe pământ uitându-te spre cer.” (Leonardo da Vinci) Deschizând volumul de versuri ”Vise târzii” descoperi o lume de gânduri minunate, descoperi oameni cu o vastă experiență de viață care pot să dăruiască urmașilor cristale de înțelepciune pentru a-și croi o viață frumoasă. Este lăudabilă inițiativa scriitoarei Elena Buldum de a reuni în acest volum gândurile scriitorilor români contemporani de pretutindeni, pentru că din înțelepciunea lor dăruită cu atâta iubire învață și pot învăța multe
” VISE TÂRZII” VOL 2- VERSURI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370732_a_372061]
-
mare sărat-am recitat Și pletele-mi cărunte băteau pe țărmul meu. Simțeam abisul arid, absent și negustat De nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu zâmbetul de prunci Și-atunci eternitatea o simt un timp banal. Renunț la nemurire, eu vreau să nasc din nou, Să cresc un dor în mine și-o sete de iubită. Vreau clipa când poetul
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
trecutului din zilele senine, blestem putreziciunea clipei despărțirii, râzând și eu de moarte, cum râde ea de mine. De-ți vor trece peste buze cuvinte de jale, să-mi mai șoptești odată, la locul așteptat, chiar dacă-n ochii tăi, trăiesc cristale amare, aș vrea să-mi spui că-n suflet, de mult tu m-ai iertat... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Să-mi mai șoptești odată ... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi
SĂ-MI MAI ŞOPTEŞTI ODATĂ … de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369575_a_370904]
-
ce vezi, cu tot ce auzi, începi să clădești prin gândurile tale. Vei pune în cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși făcute din cristal prin care trece lumină răsăritului de soare și asfințitul? Nu! TU esti
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși făcute din cristal prin care trece lumină răsăritului de soare și asfințitul? Nu! TU esti singurul constructor al cetății tale. Fă din gândurile tale cel mai bun material de construcție. Ai grijă cum vei dirija gândurile tale, spre a construi binele tău. Binele
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
fiecare textură a chipurilor eului ceva se ridică ceva cunoaște altceva ceva va izbucni din zidul fortărețelor ascunzișurilor subconștientului mintea crede. mintea atacă. mintea caută nimicul înrobit în necunoaștere și doare Doamne doare în mine întunericul acesta caut mereu calmul cristalului fumuriu și dau prin pasul șarpelui tot de deșertul gândului necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minții zbaterea în fapt o statică aproape continuă cred în mișcare cred în zborul cu o singură aripă și totuși uite Doamne cum în
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
dau prin pasul șarpelui tot de deșertul gândului necuvântătoare a rostirilor repezi îmi cred minții zbaterea în fapt o statică aproape continuă cred în mișcare cred în zborul cu o singură aripă și totuși uite Doamne cum în statica lor cristalele vindecă zdrobesc alină păsuiesc sau poate doar lovesc ritmat acoperișurile casante ale blocajelor induse dar mai ales autoinduse când mintea nu mai poate acoperi alfabetul neștiut al rădăcinilor sinelui și atunci cumva mi-e teamă cumva mi-e dor de
UMBRĂ LUMINII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369742_a_371071]
-
brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
hulpavă își întinse brațele peste acel oraș micuț luând cu ea mirajul unei ere unice, golind sufletele credincioșilor și eliberând ultimul oftat al acelui muribund sfânt. În mulțime, un strigăt sfâșietor, semn de maiestuoasă pierdere divină, se sparse ca un cristal în câteva cuvinte: „A murit Papa Ioan Paul al II-lea. Sit tibi terra levis!”. Eclipsa de soare apunea și ea odată cu prealuminatul Lolek. februarie 2014 Referință Bibliografică: Eclipsa de soare / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
Simți oare gustul iubirii? Simți cum inima mi se prelinge de dragoste aproape nepământeană? Nu știu și nici nu voi cunoaște rugina, nu mă voi plictisi de buzele tale dulci, de ochii tăi adânci ca marea, de privirea ta de cristal, de mersul tău suav, ori de părul tău ca aurul. Ascult visul tainic al primăverii, îți mângâi sânii cu privirea și mă întreb cum poate cineva să fie atât de perfect? Te voi cuprinde cu brațele amândouă și-ți voi
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTECUL IERNII Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Din flaut de cristal ne cântă iarna și ca-ntr-un menuet fulgii învață de poala norilor să se desprindă ca lacrima de sloiul lung de gheață. Iar cerul parcă-și scutură livada în armonii vibrând asemenea unui arpegiu dintr-o sonatină prinsă în
CÂNTECUL IERNII de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368168_a_369497]
-
Ipostaze > NINGE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Își cerne viața începutul, Cu pace ne răsfață norii Albind tristețea și urâtul, Dând gir de mesager ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit matern. Aceste voaluri cad părelnic, În aparenta nemișcare, Sub focul sacru, vechi jertfelnic
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
mai înaltă. - Desigur, dar tot am eu polonicul în mână, spuse grăbit Maria, citind pe fața tinerei timiditatea și mulțumirea că a fost scăpată de o eventuală încurcătură. Doctorul Trăistaru se oferi să servească în păhăruțe cu picior înalt din cristal de Boemia băutura scoțiană preferată, whisky Johnnie Walker, nelipsit din casă. - Domnișoară, dorești whisky sau o cremă de cacao cu ou, foarte delicioasă? - Vă rog să-mi spuneți Săndica. Prefer o băutură mai puțin alcoolizată. Nu sunt obișnuită cu alcoolul
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ce a făcut să apară o altă atitudine față de ea din partea mamei lui Mircea până la plecarea musafirei. Pe Săndica salonul a impresionat-o prin plafonul din lemn de paltin sculptat, lustruit și aurit, de care atârna un impunător candelabru din cristal. Lambriurile erau din același lemn iar pe pereți se aflau decorațiuni în stilul renascentist. Toate aceste detalii ca și altele despre colecțiile de artă și obiecte rare le-a aflat de la mama lui Mircea, care se mândrea cu această mică
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
care și ei la rândul lor le-au achiziționat de la niște evrei deportați în Transnistria. Tavanul dormitorului era pictat în albastru azuriu, cu motiv floral, unde predominau crinii, cu petalele florilor aurite, iar în mijlocul tavanului atârna un mic candelabru din cristal aurit. Deasupra capătului patului, pe perete era pictată o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu picioarele ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau două noptiere la aceeași culoare ca
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau două noptiere la aceeași culoare ca și patul, culoarea paltinului, pe care luminau două veioze grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de răcoare. Ar fi preferat un dormitor simplu mobilat și intim, unde să te poți
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
gândul că sunt modelaj incomplet în aria Creației călătoria continuă și asta îmi aduce încă un sfert de cerc din gândul unic mai aproape înflorirea umbra ei mă sufocă îi ascult mâinile pe oglinda opacă o las să zgârie privirea cristal va ajunge 5 iunie 2014 Referință Bibliografică: înafară înlăuntru / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1253, Anul IV, 06 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370224_a_371553]
-
zi necrezută s-a curmat prin țară un drum cu dale pe care a răsunat după atâta timp pasul Regelui, răspunzând la rechemarea istoriei. Într-o zi binecuvântată, fetele noastre au trăit splendoarea visurilor lor, văzând Prințesa, nu din ceramici, cristale, porțelanuri și picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, ce, trecând prin fața ochilor nu clintește nicio aripă de privighetoare. Elitrele diafane de fluturi zburau ca o grindină în jur, împrimăvărând țara în ziua sfântă de Paște când Familia Regală a
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
profunzime în text, în care își exprima fidel trăirile sale interioare. De fapt, așa se numea și cartea: Meditații interioare. În muzica roților de tren, citea un pasaj care a pus-o pe gânduri. „Cum pot să fiu nufăr pe cristalul unui lac, până nu m-am așezat ca sămânță în nămolul din adânc?... Cum pot trăi libertatea până nu am plâns încătușarea?... Cum pot deosebi lumina, dacă nu am gustat din plin întunericul? Cum pot să mă înalț fără să
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
Atârnă-un fir de păr de mâna ta o frază ca o o pânză de păianjen într-o secundă toată teama ta s-a strâns ca o omidă de sihastru discursul minții tale de albină ce zumzăie cu aripi de cristal adună toată mierea cea sublimă în plin căușul tău de bumerang lungite-ți sunt privirile de ploaie ca o madonă din trecute vremi contempli albul pur al cerii de tămâie și te închini cu sufletul pe nori de-atâtea zori
POEM HIERATIC XVIII-ZBOR VEŞNIC de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353289_a_354618]
-
să dai culoare, Dar în tablou observi ca sunt absente Culorile ce îți dau alinare. Rămâi cu ochi pierduți și gândul nud, Ai vrea să-i dai din lacrimile tale, S-amestece culorile în verde-crud, Iar în tablou lucire de cristale. E doar pictura unei amintiri, Dar fără dragostea ce-ar fi pictată-n doi Tablou-i gol, într-un fundal, două sclipiri Le simt ca un sărut de buze moi. Referință Bibliografică: Tabloul unei amintiri / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN
TABLOUL UNEI AMINTIRI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353396_a_354725]
-
hohote. Îi lăsă în veselia lor și alergă spre casa Speranței. În curte, sub cireșii înfloriți, pe un covor cu iarbă moale, smălțuit cu viorele, brebenei și micșunele, Soare-Împărat se legăna într-un fotoliu de trandafiri cu o cupă de cristal în mână, în care albinele turnau nectar. În jurul lui erau demnitarii lui dragi, Nor Alb și Rază de Vis, cufundați în reverie. Pe un scăunel, Speranța sta ghemuită la picioarele lui, mângâindu-i genunchii. Aproape de ei, Mărțișor cu Primăvara și
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
balansoarul cuvintelor două versuri stau la pândă nașterea să și-o surprindă între două brațe grele sensurile se rotesc virgulele răsucesc limba tainică și cântul între două puncte simple sufletul se-așterne drept brațele la piept le pune aripile de cristal se frâng zi de zi prin lume puse veșnic pe cântar când să prindă mingea-n palmă versurile devin umbre curg prin frunze ploaie vie apoi în priviri sclipesc visul iară prinde ritmul zbaterii din primul val piatra lunii se
BALANSOAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353523_a_354852]