2,116 matches
-
parte a medicinei. Acest dinamism terapeutic este impus de dramatica succesiune simptomatică a fenomenelor fiziopatologice, determinate de accidentul brutal, apărut pe neașteptate în echilibrul funcțional al accidentatului. Să revenim - la primul capitol al lucrării, Șocul, redând pe larg ideile principale cristalizate de cunoștințele etapei istorice de atunci. Tabloul clinic al unui șoc este exprimat în primul rând de tulburările vasomotorii. De la deficiența gravă circulatorie decurg toate celelalte tulburări funcționale. Cauza apariției acestor tulburări a fost îndelung discutată și s-au reținut
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
al definirii momentului intervenției în urgențe chirurgicale. Operația imediată rămâne indicată în multe capitole de patologie: apendicită acută, hernie strangulată, hemoragie internă etc. Experiența anilor 1960 - deci în acea perioadă de nouă organizare a urgenței la Floreasca, încep să se cristalizeze primele concluzii benefice. Una din aceste concluzii privea locul și rolul explorării funcționale în chirurgia de urgență. Este de remarcat ampla analiză pe această temă a prof. dr. I. Țurai, șeful Clinicii a III-a de chirurgie, Spitalul „I. C. Frimu
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
sau deficitară și facilitează memoria. Prin procesul de categorizare a experienței, alocăm un înțeles definitoriu evenimentelor din lumea înconjurătoare. Stereotipiile sînt scheme simplificate prin care sînt atribuite caracteristici favorabile sau defavorabile tuturor persoanelor sau obiectelor din mediu. Aceste scheme se cristalizează cu ajutorul unor cuvinte ce conțin o anumită încărcătură semantică: țiganul, comandantul, mascații, jetul, carcera etc. În aceste persoane sau obiecte se focalizează o reprezentare puternică, ce provoacă imediat anumite atitudini sau dispoziții psihologice. Prin stereotipii, individul se confundă cu grupul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
altele prin tonalitatea lor afectivă. Există în procesul de "eroificare" în opinia lui Raoul Girardet 115 un timp al așteptării, unul al acțiunii și altul al amintirii. În primul se formează și se răspîndește imaginea unui erou dorit, imagine ce cristalizează în jurul ei expresia colectivă a unui ansamblu, adesea confuz, de speranțe, visuri, nostalgii (și de multe ori imaginea nu se încarnează într-un personaj existent, așteptarea fiind zadarnică). În al doilea timp, al acțiunii, visele sînt pe cale să se împlinească
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
coleg din clasele VVII, Enescu Vlad. Din ceea ce îmi aduc aminte, existau printre colegii din MAE mai mulți simpatizanți ai principiilor liberale, dar niciunul nu era așa vocal cum erau colegii de orientare proțărănistă. Erau acei ani când nu se cristalizaseră încă tabieturile noii generații de politicieni, când comunicarea avea încă aroma descoperirii posibile a unor interlocutori valabili și de perspectivă destul de aproape de factorii de decizie politică. Am fost martorul unor zguduiri ai căror eroi nu se puteau lăuda cu trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
roluri ambigue. — Cuniza din Oberto, Conte di San Bonifacio? — Nu, nici o problemă... Prima operă a lui Verdi. Dacă ești atent un pic, auzi câteva fraze din Rigoletto, câteva din Trubadurul, câteva din Traviata... Se pare că în mintea lui se cristalizaseră niște idei. Rolul are coloratură, l-am lucrat mult. — Am lăsat la urmă Carmen. — Puiule, îți dai seama că, pentru mine, Carmen nu punea nici o problemă vocală. Marele pariu a fost personajul. Am luptat mult cu regizorii și chiar cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
criticul procedează, de fapt, într un chip aparte, înscriind operele clasice nu într un prezent atemporal, ci lansându-le într-un viitor estetic și axiologic cu totul imprevizibil, în care le așteaptă un „model“ ce, uneori, nici nu s-a cristalizat încă. De aceea, pe I. Negoițescu îl fascinează, adeseori, nu opera finită, înghețată, ci molozurile și cioburile celei neterminate, ori chiar numai proiectul, căci îl atrage irepresibil nu atât ceea ce este actual într-o operă anume, cât ceea ce a rămas
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sânul său nebuniile cu adevărat estetice“. Iată motivul pentru care tânărul Nego se simte atras de Picasso, „ale cărui monstruozități (adică deformări izbitoare de modele imitate - n.n.) mă făceau să mă înfiorez de plăcere“. Gustav René Hocke enumeră trăsăturile ce cristalizează condiția psihologică a manieristului, fie ca om, fie ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Jos sibian).1 O primă aproximare a apucat să ne-o dea încă Negoițescu. În capitolul al doilea al Autobiografiei, el vorbește anticipativ de „perioada strajei dragonilor, cu Cercul Literar“, deci de epoca universitară a vieții sale, când se cristalizează programul ideologic, estetic și existențial al cerchiștilor și când, în biografia lui intelectuală, devine fertil contactul cu E. Lovinescu, Lucian Blaga și Radu Stanca. Față de primul, se apropie cu o teamă adolescentină, ieșită din „admirația fascinată“ a tânărului discipol față de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o sociologie a deciziei publice aplicate dezvoltării urbane 3, ci de a dezvălui practicile conducerii, "cum s-a făcut"4 în fiecare perioadă. Din acest motiv, dacă îi amintim frecvent pe Haussmann și pe Le Corbusier, o facem fiindcă aceștia cristalizează practicile vremii lor. Ei nu ar fi existat, unul în calitate de operator, iar celălalt în calitate de concepător, dacă istoria guvernării orașului nu s-ar fi schimbat fundamental. Astfel, în perioada industrializării societății franceze, conducerea orașului* a cerut aducerea clasei muncitoare la statutul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se putea concepe dotarea fără animație. "O politică a dotărilor sociale și culturale poate avea sens dacă nu este expresia și, într-o oarecare măsură, mijlocul unei politici de animare și ale unui proiect de dezvoltare?"254 Această tentativă se cristaliza în apariția unui nou domeniu: socio-culturalul. Nașterea acestui sector în anii 1960 rezultă din întâlnirea istoriei instituțiilor de origine diversă, dar ale căror interese, proiecte și activități par din ce în ce mai mult conexe unele altora: acțiunile întreprinse de mișcarea Educației populare în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un mod mai deschis de autoritățile locale și societatea civilă, ridica iarăși problema condițiilor posibilității participării efective a populației la crearea și transformarea orașului. Împotmolirea participării urbane și problema puterii Dezamăgirea produsă de utopia asociativă Avântul vieții asociative urbane a cristalizat idealul participativ al administrației consultative constând în dizolvarea mizelor de putere și a conflictelor de interese într-un dispozitiv didactic în care interesul "forțelor vii", al "cetățenilor situați" sau al "actorilor locali" consultați ar fi coincis în mod natural cu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
acest sens normele ce funcționează în diverse corporații sau agenții publice, legate de ținuta vestimentară formală, sobră și norme ce solicită estomparea sentimentelor și emoțiilor în relațiile profesionale); * structura comportamentală analizează constanța comportamentului indivizilor, prin raportare la tipul de comportament cristalizat la nivelul organizației în ansamblu. Se identifică și analizează astfel sursele de influență și de putere ce se decantează la nivel organizațional. În realitate, între cele două structuri există o relație dinamică, fiecare dintre acestea putând-o genera pe cealaltă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
lor speciale, care sunt în legătură atât cu lumea înconjurătoare cât și cu creierul. În simțuri, spune el, se află punctul de plecare al oricărei cunoașteri. Simțurile sunt completate de memorare și reprezentare. Amintirile și reprezentările, după ce ajung să se cristalizeze, dau naștere științei, adică cunoașterii lucrurilor. Toate procesele sufletești se raportează la creier. De la acest punct de plecare, Alkmeon a realizat aprecieri fundamentale asupra legăturii strânse dintre viața organică și cea psihică, dintre ele și lume externă, dintre om și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unei asemenea nevoi, să edifice drumul psihologiei americane în condițiile social-istorice ale acestui continent, să reformuleze în noul cadru social-istoric problemele clasice ale conștiinței, ale reflectării senzoriale și ale gândirii. Prin conștiință, la James, s-a înțeles nu imaginea ideilor cristalizate din minte, ci un proces irepetabil, în care fenomenele se contopesc și se întrepătrund. Cursurile pe care le-a ținut în fața studenților le-a redactat nu în spiritul psihologiei wundtiene, ci al lui Herbert Spencer. Convingerea lui a fost că
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
același lucru - unde toată lumea cunoștea pe toată lumea. Regimul comunist făcuse tabula rasa din societatea civilă. Instaurase, în același timp, între populație și putere o distanță amenințătoare, învăluită în negură și frică. Lipsa de claritate a primelor timpuri avea să se cristalizeze pe măsură ce partidul își întărea structurile, în anii ’50. Trebuia să ne obișnuim cu senzația necunoscutului amenințător care ne apăsa. Păstrez, din era stalinistă, sentimentul de a fi fost undeva, foarte jos, în umbră, la picioarele unui colos invizibil. Sunt, fără
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
explice dispersia spațială și profunda inerție temporală a viziunilor și reprezentărilor lumii. Istoricii mentalităților subliniază că structurile mentale suferă mutații într-un timp îndelungat: "Tradiția supraviețuiește multă vreme după căderea ei în uitare (...). Ideologia care se naște într-o zi cristalizează într-o manieră simplă și puternică o personalitate complexă prin opoziție față de o alta. Această ideologie durează atâta timp cât înnoirile populației și modificările profunde ale condițiilor de existență nu alterează personalitatea colectivă pe care o simbolizează"67. O astfel de viziune
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de Gondi-Retz, episcop adjunct al arhiepiscopiei de Paris, în timp ce se dezlănțuie "mazarinadele", pamflete violente îndreptate împotriva italianului care cristalizează toate urile (document 1, p.207). Armata regală comandată de Condé asediază capitala. Neliniștiți de întorsătura evenimentelor, parlamentarii preferă să trateze cu regenta și cu Mazarin, care promit o iertare generală: pacea de la Rueil pune astfel capăt, în martie 1649
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Pop reproșa acestei poezii impersonalitatea versurilor și frecventele alunecări în clișee de exprimare, epicizarea exagerată în care apare tehnica facilă a antitezei trecut-prezent, caracterul prea noțional cu ajutorul căruia Labiș ilustrează idei în loc să le traducă simbolic. În „Primele iubiri” se cristalizează și direcțiile biografiei lirice. Piesele cele mai valoroase sunt cele care corespund unor „faze”, ale unor stări de spririt. Există un dezechilibru permanent între neliniște, prăbușire în gol și marea împăcare cu destinul, pacea de netulburat a distanței de lume
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ceea ce privește maturitatea, și ea are un hotar incomplet consolidat, copilăria continuă să se intersecteze cu vârsta adultă. Separarea lor completă e imposibil de realizat. Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
locuri din opera lui Descartes, în "Discurs asupra metodei" (IV), în "Meditații" (III și V) și în "Principiile filosofiei" (I). A existat o dezbatere continuă referitoare la numărul argumentelor ontologice prezente în Meditațiile lui Descartes, iar părerea care s-a cristalizat este că există cel puțin trei astfel de argumente pe care le întâlnim și în alte opere precum "Discurs asupra metodei" sau "Principiile filosofiei". În legătură cu filiația argumentului, unii autori consideră că varianta carteziană nu reprezintă altceva decât o reluare a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
precedent liniile doctrinale cum reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii. O cultură, să-i zicem indiferentă din punct de vedere creștin, este expresia libertății haotizate de păcat. O cultură creștină e posibilă când această libertate haotică se lasă de bunăvoie cristalizată de puterea harului dumnezeiesc. Dacă numeroase sunt aptitudinile noastre naturale, după doctrina apostolică, nenumărate sunt darurile harului, care le corespund și le pot îndruma. Modul acestui acord dintre libertate și har este acela de a face tot ce facem în numele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ajunge la unitatea stilului. Și afirmația lui e perfect îndreptățită dacă ne gândim că în comparație cu epoca medievală de un stil atât de unitar, cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a ei să se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin ereditate și atavism. Ceea ce e interesant de subliniat e că experiența cea mai primitivă a omenirii, cu imaginile, simbolurile și mitologia ei rudimentară, nu s-a modificat în curgerea veacurilor, ci s-a păstrat intactă în acest fond inconștient, cristalizându-se în forme sau tipare generale pe care doctorul Jung le numește arhetipuri. Aceste arhetipuri de o valoare universală populează inconștientul colectiv. În raport cu ele, individul care le poartă în bezna sufletului fără săși dea seama este el însuși, adică individ
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]