3,503 matches
-
mai puternică în cazul subiecților cu istoric familial de T2DM [97]. Cu toate acestea, nici una din mutațiile descrise ale genei glicogen sintetazei nu par a avea o contribuție importantă la predispoziția pentru T2DM [75]. Gena adenozin dezaminazei este localizată pe cromozomul 20q, locus ce a fost asociat cu DZ tip MODY [75] dar și cu T2DM (vezi Tabelul 1). Cu toate acestea, studiul genei adenozin dezaminazei pe un lot mare de familii din Marea Britanie și Italia nu a putut dovedi implicarea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cel puțin la fel de eficienți cu unele sulfoniluree în controlul metabolic la pacienți cu T2DM [59]. GLP-1 își exercită efectele prin intermediul receptorului său specific - GLP-1 Receptor - care implicit devine una din genele candidate pentru T2DM. Gena Receptorului GLP este situată pe cromozomul 6p21, foarte aproape (20 cM) de regiunea HLA și prezintă mai multe polimorfisme la om. Deși studiul acestora la om nu a putut dovedi o asociație putenică cu T2DM, locusul Receptorului GLP-1 nu a putut fi complet exclus, el putând
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în capitolul ..... „Insulina” și nu mai revenim asupra lor. În orice caz, prin poziția sa cheie pe calea de semnalizare a insulinei, IR este una din principalele gene candidate pentru insulinorezsitență și, implicit, pentru T2DM. Gena IR este localizată pe cromozomul 19p13.2-13.1 și are aproximativ 150 kbp. Mutații ale genei IR au putut fi indentificate în unele sindroame genetice rare, însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
sunt reglate insulinic. Firesc astfel că proteinele IRS sunt considerate gene candidate majore pentru T2DM. La om au fost descrise mai multe mutații ale genelor IRS1 și IRS2. Astfel, a fost descrisă o substituție în codonul 972 al genei IRS1 (cromozomul 2q35-36) care determină înlocuirea glicinei cu arginină în lanțul proteic - Gly972Arg. Chiar cu aproape un deceniu în urmă, Almind și colaboratorii au sugerat existența asociației alelei 972Arg cu T2DM [3]. Ulterior au fost efectuate mai multe studii pe loturi de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
candidate pentru T2DM. O asociere a unui polimorfism RFLP EcoR1 al genei apoA1 cu T2DM a fost evidențiat într-o populație caucaziană de origine poloneză [16]. Mai recent, unele din Genome Wide Scans pentru T2DM au identificat un locus pe cromozomul 1q21-q23 (vezi și tabelul 1), regiune care conține și gena ApoA2. Studiul amănunțit al acestei gene a dus la identificarea a cel puțin patru polimorfisme SNP [30]. Analiza acestora pe un lot de 63 familii/698 subiecți a indicat un
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
-?. Date privind structura și funcția acestora au fost prezentate la capitolele respective. Dat fiind rolul major pe care îl au în reglarea metabolismului lipidic și glucidic, PPAR? au fost considerați candidați importanți pentru genetica T2DM și a obezității. Pe cromozomul 3p24-p25 există două gene PPAR?: PPAR-?1 și PPAR-?2, prima având 6 exoni iar cea de-a doua 7 exoni, diferența fiind că proteina PPAR?2 are 28 de aminoacizi în plus față de PPAR?1. Au fost descrise și analizate mai multe mutații
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
dar și PPAR?. Studiile pe culturi de celule au arătat că PGC-1 stimulează biogeneza mitocondriilor iar la nivelul celor pre-existente stimulează lanțul respirator mitocondrial prin inducția moleculelor de tip UCP2 și a factorilor respiratori nucleari [29]. Gena PGC-1este localizată pe cromozomul 4p15.1 și este înalt polimorfică (au fost identificate cel puțin 7 polimorfisme de tip SNP). Studiul acestor polimorfisme pe 684 subiecți cu T2DM și 509 subiecți control a arătat că alela Gly a polimorfismului Gly482Ser se asociează cu un
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Cele două polimorfisme sunt în strâns asociere disequilibrium, adevăratul locus de susceptibilitate părând a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care influențează activitatea transcripțională a promotorului genei UCP1. [Mori și col.. 2001] Genele UCP2 și UCP3 sunt localizate pe cromozomul 11q13 distanța dintre ele fiind de doar 7kb. În această regiune a cromozomului 11au fost de altfel identificați mai mulți markeri asociați cu obezitatea și T2DM la șoareci. Recent a fost descrisă asocierea unor polimorfisme ale genei UCP2 cu T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care influențează activitatea transcripțională a promotorului genei UCP1. [Mori și col.. 2001] Genele UCP2 și UCP3 sunt localizate pe cromozomul 11q13 distanța dintre ele fiind de doar 7kb. În această regiune a cromozomului 11au fost de altfel identificați mai mulți markeri asociați cu obezitatea și T2DM la șoareci. Recent a fost descrisă asocierea unor polimorfisme ale genei UCP2 cu T2DM la o populație de origine indiană prezentând insulinorezistență severă [19]. Mai multe mutații
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
51]. Deși descrisă pentru prima dată doar cu un an în urmă, și deși semnificația ei este deja înconjurată de aprinse controverse, rezistina și gena ei au devenit obiect de studiu intens pentru geneticieni. Gena rezistinei a fost localizată pe cromozomul 19, are o mărime de 1.3 kb și este formată din 3 exoni. Au fost descrise mai multe polimorfisme ale acestei gene dar studiul lor pe o populație din Italia nu a putut identifica nici o asociație cu obezitatea sau
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
GENETICA Sunt descrise două forme de MC: spontană și ereditară. Cea ereditară poate fi moștenită după un model autosomal dominant cu penetranță incompletă și expresivitate variabilă. Sunt descrise cel puțin trei locații genice implicate în geneza MC familiale: CCM1 pe cromozomul 7q, CCM2 pe cromozomul 7p și CCM3 pe cromozomul 3q (par să fie implicate angiogeneza și căile de semnalizare ale integrinei). Mutațiile spontane sunt posibile. Leziunile multiple sunt mult mai frecvente în forma familială. PREZENTARE ȘI EVOLUȚIE NATURALĂ Leziunile asimptomatice
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
forme de MC: spontană și ereditară. Cea ereditară poate fi moștenită după un model autosomal dominant cu penetranță incompletă și expresivitate variabilă. Sunt descrise cel puțin trei locații genice implicate în geneza MC familiale: CCM1 pe cromozomul 7q, CCM2 pe cromozomul 7p și CCM3 pe cromozomul 3q (par să fie implicate angiogeneza și căile de semnalizare ale integrinei). Mutațiile spontane sunt posibile. Leziunile multiple sunt mult mai frecvente în forma familială. PREZENTARE ȘI EVOLUȚIE NATURALĂ Leziunile asimptomatice au o incidență foarte
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
ereditară. Cea ereditară poate fi moștenită după un model autosomal dominant cu penetranță incompletă și expresivitate variabilă. Sunt descrise cel puțin trei locații genice implicate în geneza MC familiale: CCM1 pe cromozomul 7q, CCM2 pe cromozomul 7p și CCM3 pe cromozomul 3q (par să fie implicate angiogeneza și căile de semnalizare ale integrinei). Mutațiile spontane sunt posibile. Leziunile multiple sunt mult mai frecvente în forma familială. PREZENTARE ȘI EVOLUȚIE NATURALĂ Leziunile asimptomatice au o incidență foarte mare, până la 95% în studiile
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
cu valoare prognostică. ANOMALIILE CROMOZOMIALE Creșterea expresiei TERC (telomerase gene RNA component) a fost constatată la 77% dintre femeile cu cancer invaziv. Expresia TERC se datorează prezenței a două sau mai multe copii ale genei TERC pe brațul q al cromozomului 3. Tehnica de lucru este hibridizarea in situ cu sonde marcate fluorescent (tehnica FISH). Sensibilitatea este de 100% iar specifictatea de 70% însă tehnica este foarte laborioasă și complicată tehnic. Alți markeri pentru proliferarea ciclului celular sugerează o bună specificitate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
cu valoare prognostică. ANOMALIILE CROMOZOMIALE Creșterea expresiei TERC (telomerase gene RNA component) a fost constatată la 77% dintre femeile cu cancer invaziv. Expresia TERC se datorează prezenței a două sau mai multe copii ale genei TERC pe brațul q al cromozomului 3. Tehnica de lucru este hibridizarea in situ cu sonde marcate fluorescent (tehnica FISH). Sensibilitatea este de 100% iar specifictatea de 70% însă tehnica este foarte laborioasă și complicată tehnic. Alți markeri pentru proliferarea ciclului celular sugerează o bună specificitate
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
angiotensină I (AI); totuși, această modificare nu a putut fi corelată cu prezența sau cu evoluția BDR [31]; - polimorfismul de tip inserție/ deleție (I/ D) al genei enzimei de conversie a AI (ACE), modificare localizată în intronul 16 al genei (cromozomul 17); varianta D a enzimei crește semnificativ riscul BDR într-o manieră doză-dependentă, datorită creșterii activității enzimei în plasmă (risc maxim pentru genotipul DD), în timp ce varianta II conferă o protecție relativă față de BDR; - polimorfismul genei receptorului tip 1 al angiotensinei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
paracelular al Na este favorizat de reabsorbția activă a acestuia, care crește concentrația luminală a Cl-, creând astfel un gradient electrostatic transepitelial. STNH-3 uman este o proteină formată din 831 de aminoacizi (82 kDa), a cărei structură este codificată pe cromozomul 5 (5p15.3); exprimarea sa se face la nivelul membranei celulare și la nivelul anumitor vezicule citoplasmatice (endozomi), care sunt considerate „rezervorul”celular de STNH-3 [261]. Afinitatea STNH-3 pentru Na este foarte crescută, acesta fiind activat la valori de 10mmol
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
ipoteze [226]. Este posibil ca aceste rezultate contradictorii să fie explicabile prin diferențele etnice dintre grupurile studiate . Genele paraoxonazelor (PON) 1și 2. Paraoxonazele sunt enzime implicate în protecția antioxidativă a particulelor LDL și HDL, ale căror gene sunt localizate pe cromozomul 7. PON1 poate prezenta două polimorfisme, care au fost asociate cu o incidență crescută a bolii coronariene, în special la pacienții diabetici (dar și la non-diabetici). PON2 prezintă de asemenea două tipuri de polimorfism, Ala/Gly 148 și Cys/Ser
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
îndeplinirea acestei finalități. Prin urmare evoluția și organizația sunt inconștiente pentru ființă, iar scopul ei este complet ignorat, conchide Paulescu. Ceea ce zigotul conține - in potenția - este în fapt codul genetic, structurat în gene alele (perechi), la rândul lor organizate în cromozomi, caracteristici ca număr și structură fiecărei specii, aspecte pe care genetica avea să le demonstreze cu prisosință mai târziu, confirmând de fapt ceea ce Paulescu deducea prin observație. Trebuie făcută precizarea că genetica abia se structura ca știință în vremea lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
schimbarea detectabilă a fenotipului unei celule sau organism, rezultatul fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații: - genice - interesând întreaga genă sau parte din ea producând anomaliile genice; - cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul sau rearanjarea unor segmente de cromozom ce conduc la apariția monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu viața, dar incapabile de reproducere; - genomice - care interesează setul de cromozomi în întregime realizând aneuploidiile sau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații: - genice - interesând întreaga genă sau parte din ea producând anomaliile genice; - cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul sau rearanjarea unor segmente de cromozom ce conduc la apariția monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu viața, dar incapabile de reproducere; - genomice - care interesează setul de cromozomi în întregime realizând aneuploidiile sau poliploidiile. După cum aceste mutații interesează celulele somatice sau germinale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul sau rearanjarea unor segmente de cromozom ce conduc la apariția monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu viața, dar incapabile de reproducere; - genomice - care interesează setul de cromozomi în întregime realizând aneuploidiile sau poliploidiile. După cum aceste mutații interesează celulele somatice sau germinale (sexuale) se vor produce clone celulare anormale în primul caz, care se rezumă la individ și dispar odată cu el, sau în al doilea caz se transmit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
GH). Așa cum am menționat anterior, rolul reglării creșterii de către axa somatotropă devine important abia în perioada postnatală. 1.2.1.1. Hormonul de creștere uman (human GH, hGH) Gena pentru hGH Gena pentru hormonul de creștere uman se găsește pe cromozomul 17, regiunea q 22-24, și este comună pentru hormonul de creștere, prolactină (ambii secretați de celule hipofizare) și hormonul lactogen placentar (secretat de placentă). De aceea, se observă unele similarități structurale între acești hormoni, care se reflectă în afinitatea lor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
determinate de hGH sunt mediate de IGF-I, o denumire inițială a acestui hormon era cea de somatomedină. Gena pentru IGF-I IGF-I este sintetizat sub forma unui pre-prohormon a cărui genă este localizată la nivelul brațului lung al cromozomului 12. IGF-I secreție, structură IGF-I e secretat în diverse organe și țesuturi, secreția sa fiind stimulată direct de hGH. Hepatocitele reprezintă sursa principală a IGF-I din circulația generală . IGF-I circulant pare a fi important în stimularea
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]