2,381 matches
-
în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, la Vyšehrad, în timpul domniei prințului Vratislav II. După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru scurtă vreme, orașul de scaun al monarhilor cehi. Prințul Vladislav II, încoronat în 1158, a fost ctitorul unui mare număr de biserici și mănăstiri. Mănăstirea Strahov a fost construită în 1142. Primul pod peste râul Vltava - Podul Judith - a fost construit în 1170. Acest pod s-a prăbușit în 1342, iar noul pod, numit mai târziu Podul
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin I-ul cel Mare în anul 325 e.N pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de mărire sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.n și desemnarea locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. In anul 404 e.N biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. In anul 415 e.N, împăratul Theodosius al
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Din cei 1618 locuitori care formează 332 de familii, 42 sunt baptiști iar restul de 1576 sunt ortodocși. Biserica actuală este zidită în jurul anului 1730. Despre întemeierea acestei biserici nu avem date și nici tradiția nu pomenește despre existența unor ctitori individuali, fapt ce arată că lăcașul a fost zidit de întreaga obște. Biserica are următoarele dimensiuni: lungime de 22 m și lățime de 10 m. Este zidită în stil baroc, din piatră și este acoperită cu tablă. Aceasta este așezată
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
ștafeta mulțumirii și recunoștinței generoase față de Dumnezeu, pentru binecuvântarea roadelor pământului, fiind în fiecare an un spijin neclintit și generos în activitățile investiționale ale Parohiei Plevna, poate și prin prisma faptului că sediul Societății Agricole Plevna este chiar în conacul ctitorilor bisericii din Valea Rusului. În anii 70, construirea Sistemului Național de Irigații, în faza a doua tehnologică (faza I, primitivă - rețea de canale din care se alimentau motopompele; faza a II-a, evoluată - canale magistrale, stații de pompare și conducte
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
el monumentul eroilor și parcul comunal"”[4] Împrejurările istorice au făcut ca Primăria Valea Rusului să fie desființată, monumentul și parcul comunal să nu mai fie priorități, iar schimbul de teren să nu se realizeze. B. BISERICA DIN PLEVNA 1. Ctitori și hram Piatra de temelie („"biserica este de cărămidă, având piatră numai jos, la temelie”[1]") pentru lăcașul de rugăciune al noii comunități a fost pusă în 1887, aproape concomitent cu împroprietărirea sătenilor, fondurile bănești fiind colectate prin donații, taxe
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
de zidărie au fost executate de o echipă condusă de un anume Căsăndroiu din Tata. Biserică a fost ridicată pe terenul donat de Ana Nic. Anghelescu situat la marginea drumului de creastă cunoscut sub numele de Plaiul Domnesc. În rândul ctitorilor locașului mai sunt incluși: Nicolae Rujan, învățător din Brebu, Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
mănăstire". Într-o carte de întărire a lui Șerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune însă, "schitul" de la Vîlcana, iar în hrisoavele domnești de acordare de milă, începând cu cel din 1693, "mănăstioara" dar, mai departe predomină numele de schit. Ctitorul acestui schit este Bunea Gradișteanu, care fugind de frica turcilor veniți să-l ajute pe Constantin Basarab, varul lui Matei Basarab, sa ia domnia, s-a retras în aceste locuri. Făgăduind că de va scăpa cu viață va zidi aici
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine de la întemeietoarea acestei familii , boieroaica Păușa. Un document datat 15 ianuarie 1695 vorbește despre vânzarea unei livezi la Păușești-Măglași. Este prima dată când într-un document apar alături cele două nume de Păușești
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
mir a cătunului de clăcași ce slujeau pe moșiile Manoileselor, ori chiar de biserică de curte a acestora căci profesorul Victor Brătulescu află că in imediata apropiere a bisericuței, aproximativ 60m mai la nord, s-ar fi aflat și conacul ctitorilor, astăzi complet dispărut. Chiar de la ctitorire i se dau spre folosință câteva pământuri, desigur din avutul Smarandei, iar, dintr-un document datat 17 decembrie 1776 aflăm că aici a fost numit un anume egumen Dionisie fapt ce ar duce la
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
prezintă informații din timpului primului război mondial. Generalul Eremia Grigorescu comandantul corpului 6 armata cu sediul în târgul Ivești va deveni comandantul armatei I care-i va bate pe nemți conduși de Makennsen. Între alți generali amintim pe Nicolae Sava, ctitorul bisericii „Sf. Sava” din Ivești. Ca urmare..., venirea comunismului a distrus gospodăriile oamenilor din localitatea Ivești prin proceduri silnice., adică înființarea colectivă. În timpul acestui proces de colectivizare le-a sustras bunurile țărânilor avuți ce însemnau a fi ziua lor de
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
existența unei așezări(cetăți) întărite, unde locuitorii se puteau retrage în vremuri de restriște. De asemenea, la 6 km de Bădeni, la Râpa Strâmbului a fost identificată o întinsă așezare Cucuteni. Teritoriul satului Bădeni aparținea boierului Cantacuzino-Pașcanu, care este și ctitorul bisericii din Bădeni, cu hramul „Buna Vestire”(construită în perioada 1845-1849). Biserica are formă de corabie, este zidită din piatră (zidul are grosimea de 80 cm), iar de-a lungul timpului a avut printre duhovnici pe preoții: Pralea Ilie, care
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
istoric „Adormirea Maicii Domnului” din Feredeni a fost ctitorită de boierul Iordache Krupenski în anul 1790. Locașul are formă de navă, cu ziduri foarte groase (1,5 m) încadrându-se în stilul neoclasic. O contribuție la fel de importantă ca și a ctitorului este a fiului acestuia, Grigorie Krupenski, care a împodobit locașul cu ce era mai de preț la acea vreme: candelabre, icoane, candele, evanghelii, apoi adaugă veșmântarul, cripta familiei (unde sunt depuse osemintele familiei Krupenski) și gardul din piatră acoperit cu
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
s-a turnat trotuar, alte mici reparații făcându-se în anul 1980. În vara anului 1997 s-au efectuat lucrări de consolidare ale monumentului istoric, atunci fiind refăcută zidăria și tencuiala exterioară a bisericii. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor acestei biserici: Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmură albă; la partea superioară se află stema Principatelor Române (capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
vest. În drumul spre Suceava, otomanii beneficiază de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei sultanului. Petru Rareș fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparținea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Țării Românești, ieșind în cele din urmă câștigătoare. Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino. Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist român educat în Italia. Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu. În timpul unchiului său Șerban (1678-1688), familia Cantacuzino a prevalat asupra rivalilor Băleni. În momentul morții lui Șerban, stolnicul Constantin Cantacuzino și Mihai Cantacuzino au aranjat alegerea lui Constantin Brâncoveanu în
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
intrare și care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe clopotul mare, ce a servit biserică din 1817 și care este astăzi piesă de muzeu, se află o inscripție cu caractere chirilice care oferă informații despre ctitori și anul ridicării bisericii. Această inscripție a fost copiată pe o placă de marmură amplasată ulterior pe peretele din partea dreaptă a intrării în biserică: Pereții interiori ai bisericii și catapeteasma au fost pictați în 1818 de “zugravul” Balomir, care a
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
fostei Episcopii Geoagiu. Înființarea Episopiei Geoagiu de Sus, după unii istorici, s-ar datora vreunui domn al Țării Românești din cei care aveau feude în sudul Transilvaniei, Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Marele istoric Nicolae Iorga afirmă că primul ctitor al ei este Radu de la Afumați (1521-1529). În anul 1557 crăiasa Ardealului, Isabela, văduva soție a principelui Ioan Zapolia, numește ca episcop al Episcopiei Geoagiu de Sus pe Hristofor. În anul 1559 se amintește aici de un alt episcop pe
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
datată pe la 1395 - 1404. Tot aici este prezentată cina cea de taină în compoziție circulară. Ribița - cu biserica ctitorie a cnezilor Vladislav și Miclăuș, cu o frescă valoroasă 1417. Pictura din naos este în stil bizantin și îi reprezintă pe ctitorii bisericii. Economia este predominant agrară, localitatea fiind cunoscută în regiune ca un important bazin cerealier și legumicol. Deși nu deține elemente spectaculoase din punct de vedere turistic, frumusețea văilor Crișului Alb și Cigherului, tradițiile și ospitalitatea locuitorilor din această zonă
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
mănăstirii. La intrare in incinta mănăstirii, în partea de sud, atrage atenția o monumentală statuie (din marmură, înaltă de 3 m) a lui Alexandru cel Bun, ridicată în anul 1982, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la moartea marelui ctitor. În afara zidului de incintă, în partea de nord, este actuala stăreție, un corp de chilii, arhondaricul și gospodăria mănăstirii. Înainte de intrare propriu-zisă in incinta mănăstirii, în partea dreaptă, se găsesc cimitirul, biserica cimitirului, un corp de chilii și spații de
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
Ștefan cel Mare, Petru Rareș, când era urmărit de Soliman Magnificul, apoi Alexandru Lăpușneanu și numeroși ierarhi, cronicari și dregători, ca și generații întregi de călugări, care au menținut aici nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre ortodoxe și amintirea fericiților ctitori. În secolul al XVIII-lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care s-a vindecat aici de o grea
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
secolele XV-XVI apar împreună cu diferiți membri ai familiei lor, printre ei, înafară de moldoveni, sunt unii din Țara Românească, iar alții, îndeosebi rudele lui Ștefan cel Mare, din Mangup, Kiev și Moscova. Alexandru cel Bun este numit în pomelnic „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Urmează „arhierei”, printre care, pe lângă Iosif, Teoctist, Teoctist, Gheorghe (mitropoliții Moldovei și Sucevei), Vasile, tarasie și Pahomie (episcopii Romanului), sunt pomeniți Ioan și Samuil, probabil arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
cunoscută este Mănăstirea Bistrița. Chiar fraza de început este deplin lămuritoare în acestă privință: „... în hramul Adormirii Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria ce-i la Bistrița”, apoi Alexandru cel Bun apare cu adaosul complementar „adevăratul ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
ctitor al acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un monah; menționarea corectă a rangurilor
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
fost monahi car cunoșteau bine terminologia bisericească; referiri la vestiții copiști și miniaturiști din Mănăstirile Neamț și Putna - Gavriil, Paladie, Teodor - de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, cine putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil, acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a fost scrisă ori la altarul bisericii, ori al egumenie sub îndrumarea egumenului, ori
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
său, Vsevolod I al Kievului, s-a măritat cu Henry al III-lea al Sfântului Imperiu Roman. Iaroslav a aranjat căsătorii ale surorii și ale celor trei fiice ale sale cu regii Polonie, Franței, Ungariei și Norvegiei. El a fost ctitorul primului mare edificiu al Kievului, Catedrala Desiatinnaia. Iaroslav a promulgat primul cod de legi al slavilor răsăriteni: Pravila rusă, a ctitorit catedralele Sfânta Sofia din Kiev și din Novgorod, a fost ocrotitorul clerului local și al comunităților monastice și a
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]